Muziciana este solista concertelor din 19 și 20 decembrie 2024, ale Orchestrei Filarmonicii „George Enescu”. Aflăm informații despre viziunea Danei Ciocârlie asupra Concertului pentru pian și orchestră de Paul Constantinescu, dar și despre cele mai recente proiecte discografice ale sale dintr-un interviu cu pianista Dana Ciocârlie, realizat de Ana Sireteanu marți, 17 decembrie.

Doamnă Dana Ciocârlie, reveniți săptămâna aceasta în postură solistică alături de Orchestra Filarmonicii „George Enescu". Cum ați descrie colaborarea cu dirijorul José Luis Gómez?

Mi se pare că este o persoană cu un foarte mare temperament, cu o pasiune extraordinară și doritor de a descoperi lucrări noi, cum este cazul Concertului de Paul Constantinescu. El mi-a cerut să ne vedem înainte prima întâlnire cu ansamblul, am lucrat chiar mai bine de o oră și jumătate împreună asupra partiturii. Miercuri încep repetițiile cu orchestra și de-abia aștept, pentru că ultima dată când am sosit la București pentru a cânta cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu" a fost la începutul lunii ianuarie 2018 - deci, vor fi aproape 7 ani - când am cântat Concertul în la minor de Schumann alături de maestrul Christian Badea.

Acum sunt extrem de emoționată să cânt Concertul de Paul Constantinescu. Chiar l-am rugat pe maestrul Marin Cazacu să îl programăm deoarece mi se pare cea mai importantă lucrare concertistică din repertoriul românesc pentru pian și orchestră și am impresia că nu este foarte cunoscut acest concert, chiar și în România.

V-aș ruga să ne spuneți cum ați descrie scriitura pianistică și modul în care dialoghează instrumentul solist cu ansamblul în Concertul pentru pian și orchestră de Paul Constantinescu?

Este o scriitură pianistică agreabilă pentru interpret. Tot din punct de vedere tehnic pianistic are anumite influențe din muzica lui Prokofiev, cea a lui Ravel, dar conținutul muzical este extrem de românesc, și anume acest stil rapsodic. El încearcă să combine cele două stiluri ale folclorului românesc, acel parlando rubato, care este evident prezent în toată partea a doua, cu ritmul giusto-silabic, care este partea mai dansantă sau partea, să zicem, mai măsurată și care apare în special în partea a treia, unde sunt mai multe tipuri de dansuri, dar și în partea întâi. În prima mișcare, cadența și, de asemenea, tema a doua au acest aer rapsodic. Adică tocmai cu dirijorul Jose Luis încercăm să redăm libertatea pentru acest suflu epic, de doină, care este prezent. De asemenea, aș putea spune că în partea a doua este, pur și simplu, o muzică mioritică. Și anume, începe printr-o doină la pian solo, după care există o secțiune în care pianul cântă împreună cu cornul englez, după care este un mare dialog foarte dramatic cu corzile. Și miezul celei de-a două părții este un moment de doină heterofonică, în care pianul are anumite măsuri absolut improvizate, după care există două măsuri cu orchestra, deci măsurate, după care, din nou, două măsuri improvizate... Este foarte special! Chiar și domnul dirijor mi-a spus că n-a mai întâlnit niciodată așa un tip de scriitură între improvizație și muzică să zicem mai cunoscută, occidentală. Să sperăm că o să o facem bine!

Printre cele mai recente discuri ale dumneavoastră, a fost un proiect foarte ambițios și apreciat la nivel mondial, și anume Integrala lucrărilor pentru pian de Robert Schumann. V-aș ruga să ne spuneți care sunt provocările unui astfel de proiect?

Provocarea principală este durata, pentru că piesele de Schumann durează împreună mai bine de 16 ore și este o muzică în mare parte foarte atletică, foarte orchestrală. Deci, trebuie o pregătire fizică așa ca și pentru Jocurile Olimpice, mai ales că am decis să le înregistrez live. De altfel, înregistrarea și concertele s-au realizat la Ambasada României la Paris, într-o sală foarte frumoasă, de fapt destinată teatrului; este vorba despre Sala Bizantină. Deci, a cânta în fața publicului presupune o provocare chiar mai mare decât imprimarea în studio.

Și acum, de curând, la ideea Open Chamber Orchestra, am început - cu aceeași viziune filosofică, să zicem, asupra înregistrării - un alt proiect pe același principiu al înregistrării live, Integrala concertelor de Mozart, alături de ansamblul amintit, condus de violonistul și dirijorul Yaïr Benaïm. Am început să înregistrăm tot la sala ambasadei. Primele patru concerte în două discuri au fost lansate acum o lună și jumătate de casa de discuri germană „Hänssler Classic” și sperăm să le putem înregistra pe următoarele în 2025. Spun sperăm pentru că suntem în căutare de sală, ambasada noastră de la Paris fiind în renovare, deci inaccesibilă în acest moment.

De asemenea, alt aspect important pentru Concertele de Mozart este faptul că regăsim o viziune destul de camerală. Așa că am dorit să exploatăm acest lucru și am plecat chiar de la componența ansamblului cu care colaborez, Open Chamber Orchestra, acesta având ca nucleu un cvartet, în care doi membri sunt români - Diana Ligeti la violoncel și Teodor Coman la violă -, iar dirijorul este vioara întâi. Cele 25 de concerte mozartiene pentru pian au fost prevăzute practic în versiune de cvintet cu pian și am decis să facem o parte dintre aceste lucrări în această formulă ca să punem în valoare atât viziunea camerală mozartiană, cât și cvartetul, nucleul orchestrei. Din câte știu nu s-a mai înregistrat niciodată o integrală în care sunt intercalate imprimări în versiune camerală cu altele în versiune orchestrală. Dintre cele patru lucrări abordate până acum, Concertele nr. 8 și 9 sunt în versiune simfonică, iar concertele nr. 12 și 13, în formulă camerală.

Credit foto: Lusankar Productions