Sala Radio găzduiește vinerea aceasta (20 decembrie 2024) un concert comemorativ care marchează împlinirea a 35 de ani de la Revoluția din 1989. Programul propus reunește "Suite Roumaine" de George Enescu și două creații beethoveniene: Fantezia pentru pian, soliști vocali, cor și orchestră op. 80 și Simfonia nr. 3 "Eroica". Solistul serii este tânărul pianist Cadmiel Boțac.
Dirijorul american John Axelrod, cel care se va afla la pupitrul Orchestrei Naționale Radio și Corului Academic Radio, a oferit un interviu:

Tema revoluției traversează programul muzical pe care îl veți prezenta în concertul de vinerea aceasta. Miezul concertului, Simfonia nr. 3 "Eroica" de Ludwig van Beethoven este revoluționar din mai multe puncte de vedere. Cum ați comenta spiritul acestei lucrări?

Există un numitor comun între abordarea muzicală a lui Beethoven în Simfonia "Eroica", semnificația acestei lucrări și ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989. Toate reprezintă revoluția și efectele sale. Revoluția franceză, idealurile ei și ceea ce ar fi putut fi considerată o abordare anti-monarhică, pe care Napoleon Bonaparte le-a întruchipat inițial într-o anumită măsură, ar justifica faptul că Beethoven i-a dedicat lui această simfonie grandioasă. Cu toții știm că atunci când Napoleon a devenit corupt - ceva ce s-a întâmplat conform cu zicala "puterea corupe" - și s-a proclamat împărat, Beethoven a șters violent dedicația adresată acestuia de pe prima pagină - atât de brutal a șters-o, încât sunt găuri în hârtie. De asemenea, nu doar că Revoluția franceză a fost una violentă - ghilotina a rămas faimoasă - dar și cea din România a fost la fel. România a fost una dintre puținele țări din Europa de Est care chiar a manifestat o revoltă împotriva conducerii din acea perioadă. Revoluția a început în Timișoara și apoi s-a răspândit. Este semnificativ faptul că poporul român a luat decizia de a fi liber. Acesta este spiritul pe care Beethoven îl imprimă în "Eroica".

Nu este doar o lucrare inovatoare din punct de vedere muzical - sigur, Haydn a afirmat la vremea respectivă că "începând cu această zi, muzica se va schimba". Beethoven s-a pus pe sine însuși erou în discursul muzical. Este chiar perceptibilă silabisirea numelui său - Lud-wig van Bee-tho-ven în acele atacuri sincopate de la corzi, din prima parte. Auzim practic numele său pe parcursul piesei.. Însă mai este ceva. Beethoven era o persoană foarte discrete în privința vieții private, dar în același timp își și manifesta public punctul de vedere, opinia. Există un film minunat făcut de BBC despre "Eroica", în care auzim acest schimb de replici între un aristocrat prezent la prima audiție, la Palatul Lobkowitz și compozitor: "Van Beethoven, sunteți proprietar de pământ?" , iar el răspunde - "Nu, sunt proprietarul unui creier." Prin asta diferă Beethoven de toți ceilalți - era un revoluționar - avea o gândire independentă, dar era în același timp și dedicat lumii din jurul său. Și chiar dacă putem să îl simțim pe Beethoven-personalitatea distinctă în această simfonie, putem de asemenea să ascultăm simfonia ca pe o lucrare eroică, revoluționară, în care compozitorul exprimă de fapt vocea celor mulți. Regăsim în această lucrare sentimentul victoriei, marșul funebru, tristețea pentru toate victimele revoluției, bucuria de a obține libertatea și angajamentul spiritului țării și al inimii poporului către libertate.. Este important să vedem că "Eroica" nu este doar o piesă istorică, de muzeu, compusă de către un compozitor german mort. Ci că întruchipează Revoluția. Beethoven a dovedit că geniul, spiritul, curajul, vitejia - toate aceste calități pe care le atribuim oamenilor care reușesc să se facă auziți - triumfă până la urmă.

Concertul se deschide cu "Suite Roumaine" de George Enescu - o prelucrare muzicală a ceea ce a devenit Imnul Național "Deșteaptă-te, române". Ce ați putea să ne spuneți despre prima parte a programului propus?

"Suite Roumaine" este o lucrare de tinerețe a lui Enescu, rămasă nefinalizată. Preia, bineînțeles, spiritul Imnului Național și reprezintă așadar o cale potrivită de a celebra cei 35 de ani de la Revoluție. Nu doar pentru că este scrisă de cel mai mare compozitor român, ci pentru că este o lucrare intim și profund conectată cu poporul român. Sunt onorat că am ocazia de a dirija acest concert. Aș adăuga câte ceva și despre Fantezia corală de Beethoven, care urmează după "Suite Roumaine". Această fantezie corală a avut premiera în celebrul Concert academic în cadrul căruia compozitorul a lansat și Simfoniile a V-a și a VI-a, "Pastorala", și cel de-al patrulea concert pentru pian, și selecțiuni din Misa în do major.. Noi facem concerte de maxim două ore, imaginați-vă cât de mult a durat acel concert! Deși compusă cu vreo 20 de ani înaintea "Odei bucuriei", înglobează totuși același spirit pe care Beethoven îl invocă în aceasta - chiar și din punct de vedere al melodiei. Este precum un studiu premergător Simfoniei a 9-a... Fantezia corală întruchipează același spirit schillerian și poate fi considerată o lucrare ce anticipează această idee de bucurie a vieții din Simfonia a 9-a.

Pentru ideea de a avea aceste trei lucrări împreună îi sunt recunoscător lui Noemi Vidu, consultanta artistică a Orchestrei Radio. Programul trece de la eroismul național, către bucurie și forță a vieții, și în final ne aduce la una dintre cele mai revoluționare lucrări din istoria muzicii. Este un program fantastic și mă simt foarte onorat că am ocazia să îl împărtășesc cu publicul român.