Organistul Steffen Schlandt s-a regăsit pe harta Premiilor de excelență acordate în cadrul Galei MUSICRIT, desfășurate marți, 14 ianuarie 2025, la Ateneul Român. Despre semnificația acestei distincții, muzicianul a stat de vorbă cu Ioana Țintea

Domnule Steffen Schlandt, ce înseamnă pentru dumneavoastră Premiul de Excelență acordat de Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România, în semn de recunoaștere pentru cei 20 de ani de activitate artistică dedicată orgii și promovării acestui instrument atât de complex și a moștenirii muzicii vechi din zona Brașovului?

În primul rând, a fost o mare surpriză să aud de acest premiu. Apoi, o bucurie pentru domeniul care se ocupă de muzica de orgă. Aici vreau să include și mulți colegi care sunt activi în țară și care au dus acest instrument în ultimii ani înspre o zonă în care putem să spunem că avem șanse foarte mari să putem să prezentăm și publicului străin patrimoniul nostru. Și e o bucurie personală fiindcă iubesc acest instrument și tot ce realizează el în cadrul bisericii, adunarea oamenilor în cadrul slujbei, posibilitățile concertistice, muzica religioasă care împreună cu orga poate să capete o veridicitate anume. Și… o recunoștință pentru acești ani în care România, în plină dezvoltare și în pace, a reușit să investească în anumite lucruri care sunt foarte importante pentru noi în viața culturală. Mă refer la instrumente care au avut niște ani foarte buni, niște ani în care s-a investit în ele și pe care noi, practic, acum reușim să le auzim cum nu au mai fost auzite de foarte mulți ani.

Privind în urmă, care au fost cele mai importante momente din activitatea dumneavoastră atât artistică, cât și managerială?

Cred că a fost un proces care a mers pe ambele paliere, hardware-ul și software-ul s-au completat. Avem nevoie de instrumente ca să putem să arătăm ceva. Iar apoi, împreună cu instrumentele, vrem să ajungem la oameni. Adică este o simbioză de care nu avem cu să scăpăm. Și cred că avem nevoie și de instrumente de referință. Și aici mă refer la redescoperirea anumitor instrumente care au fost mute timp de câteva decenii, sau aflate sub nivelul și potențialul lor. Asta se referă și la instrumentele din Țara Bârsei. Am pornit de la Biserica Neagră, dar apoi putem să constatăm că și alte instrumente din țară au fost puse în valoare. Iar din punct de vedere al festivalurilor, ele s-au născut din dorința de a ajunge la un public nou, de a călători cu publicul în spații noi, de a muta publicul de la oraș și înspre sate și de a invita populația de la sate să descopere ce este în mijlocul satului - de multe ori biserica și, în cadrul bisericii, o orgă.

În toți acești ani, cum ați observat că a evoluat percepția publicului asupra orgii? Este acest instrument mai popular în prezent?

Eu cred că da. Este un instrument încă exotic în zona noastră, nefiind un instrument folosit în liturghia ortodoxă, dar este un instrument care atrage și care reușește să îi aducă pe oameni împreună. Și, constat că în stagiunile de la Brașov, care după pandemie au fost în mare parte vizitate de către turiști din țară, numărul lor a crescut. A crescut interesul și faptul că este un instrument mai exotic în această regiune cred că a avut un efect pozitiv. Oamenii sunt curioși să audă cum sună un astfel de instrument și pot să constat că, din fericire, numărul publicului este crescător nu numai în zona Brașovului, ci și în București, în Sibiu, Cluj, Timișoara.

Vorbind cu publicul prezent la Gala MUSICRIT, mulți dintre cei din sală au fost impresionați de sunetul impunător al orgii grație partiturii lui Paul Richter pe care ați interpretat-o pe scena Ateneului Român. Ne rezervă în continuare multe asemenea surprize muzica barocă în general și cea din spațiul românesc, în mod special?

Am avut surprize plăcute și bucurii prin faptul că anumiți compozitori și din generația tânără au început să scrie pentru acest instrument, mai ales din spațiul nostru. Și chiar în acest an am avut o serie de concerte și în străinătate, la invitația diferitelor instituții de cultură, în care am dus lucrări ale compozitorilor din România - fie că este Gabriel Mălăncioiu sau că este un Șerban Marcu. Tânăra generație încearcă să caute mijloace de expresie prin acest instrument.