Sala Radio găzduiește vineri, 9 mai 2025, Concertul Regal - un eveniment devenit deja tradiție. Programul serii reunește Imnul Regal scris de Eduard Hübsch, Concertul nr. 4 pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven, avându-l ca solist pe renumitul Alexei Volodin, și cea de-a cincea simfonie din creația lui Gustav Mahler. La pupitrul Orchestrei Naționale Radio revine cu această ocazie Sascha Goetzel.
Între repetiții, dirijorul a stat de vorbă cu colega noastră, Ariadna Ene-Iliescu:

Concertul pe care îl veți dirija vineri seara este dedicat Zilei Regalității. Programul se deschide în mod tradițional cu Imnul Regal scris de Eduard Hübsch și continuă cu Concertul nr. 4 pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven și cea de-a cincea simfonie de Gustav Mahler. Cum credeți că reflectă programul propus tema regalității?

Să începem cu Simfonia a V-a de Mahler. Se poate face o paralelă între această lucrare și cea de-a cincea simfonie din creația lui Beethoven. În ce fel? Venim dinspre o strădanie, ceva ce este frustrant, cu care ne luptăm foarte mult, ca să ne îndreptăm spre glorie, spre izbândă. Precum în simfonia lui Beethoven, începem în ceea ce în muzică se numește "minor" - este o atmosferă depresivă, începem cu un motiv care amintește de un marș funebru. Și apoi călătoria muzicală ne duce către frumusețea existenței, așa cum o putem simți - viața care ne este dată, viața ca un dar. Faimosul Adagietto, partea a patra a simfoniei, este marele hit al tuturor simfoniilor scrise de Mahler. Toată lumea îl știe. Adagietto-ul este, practic, o scrisoare de dragoste către Alma Mahler, soția lui, pe care a cunoscut-o în același an. Când ascultăm Adagietto-ul, putem auzi, putem simți capacitatea dragostei de a transforma cu totul viața. Suntem apoi purtați către trezirea la viață a naturii din ultima parte a simfoniei, suntem învăluiți de prețuire și respect pentru natură - sentimente care au legătură directă cu umanitatea. Se observă din nou paralela cu Simfonia lui Beethoven - în care ultima parte prezintă poporul care celebrează o revoluție a vremurilor respective, dar care de fapt, fundamental, înfățișează oamenii care sărbătoresc umanitatea, în care credem cu toții. Așadar, părțile finale ale celor două simfonii au același miez. Avem un program dedicat Regalității - acel spațiu al strădaniei și luptei omenești timp de veacuri îndelungate... Cred că programul reflectă perfect această idee: creăm o lume cu toții, împreună, sub o conducere care ne ajută să rezistăm și să mergem mai departe. Programul muzical conturează o imagine de ansamblu, dar care cred că funcționează foarte bine.

Din program mai face parte Concertul nr. 4 în Sol major de Ludwig van Beethoven, în care, bineînțeles, regăsim de asemenea sugestii ale nobleții spiritului. Care este perspectiva dumneavoastră asupra lucrării?

Pentru mine este una dintre piesele absolut fermecătoare din literatura muzicală. Îndeosebi partea lentă, care reprezintă într-un fel conflictul dintre bine și rău. Simțim prezența unei entități ce încearcă să ne aducă sub vraja sa, simțim cum ne fuge pământul de sub picioare, cum urmăm fără știre forțele întunecate ale vieții... Orchestra reprezintă aceste spirite ale răului, în timp ce pianul întruchipează forțele binelui. Din nou este vorba de o transformare.. Ați menționat "noblețea spiritului", dar ce înseamnă de fapt asta? Suntem cu toții guvernați de legile naturii umane, indiferent cine suntem, unde și când ne-am născut, de ce cultură aparținem. Este același lucru - funcționăm în legea naturii, în legea firii. Acestă parte a doua a Concertului arată lupta permanentă dintre cele două forțe din interiorul nostru: cea a binelui și cea a răului. Cred că lucrarea beethoveniană reflectă perfect parcursul unei vieți omenești și ne arată cum putem deveni nobili, eleganți, cum putem cultiva respectul reciproc. Cred că asta propune Concertul nr. 4. Totodată, lucrarea pregătește a doua parte a concertului, în care suntem purtați de muzică în luptă, în care este vorba despre strădania omenească. Însă mai întâi trebuie să aflăm cine suntem - în prima parte a programului. Este un program foarte filosofic, într-un fel! Dar, de fapt, totul poate fi privit, în urmă, printr-o lentilă filosofică. Viețile noastre și perspectiva noastră se schimbă constant, tehnologia evoluează, mediul în care trăim se transformă, însă natura umană nu se schimbă niciodată. Iar acest concert beethovenian este despre firea umană neschimbătoare, asta este ceea ce îl face deosebit..

Vă veți afla din nou pe scenă împreună cu pianistul Alexei Volodin. Cum priviți această colaborare?

Alexei și cu mine ne cunoaștem de mult timp. Am realizat deja împreună proiecte formidabile. Cred că este unul dintre pianiștii remarcabili ai timpurilor noastre, care este nu numai plurivalent, ci mai ales incredibil de sincer în muzica pe care o abordează - încearcă mereu să găsească frazarea, articulațiile, culorile potrivite... Ador să lucrez cu Alexei, este întotdeauna o plăcere să facem muzică împreună, de-abia aștept!

Reveniți frecvent la pupitrul Orchestrei Naționale Radio. Cum ați descrie relația dumneavoastră cu acest ansamblu?

Este ceva foarte frumos... Cred că atunci când o orchestră și un dirijor ajung să rezoneze, este ceva ce ambele părți prețuiesc. Așa că și ansamblul, și dirijorul încearcă să dea ce au mai bun. Și fiecare interpretare devine o mică bijuterie, pe care o împărtășim cu publicul. Mereu este ceva unic. Poate că în zilele noastre nu mai este la fel de apreciat ca pe vremuri... Mă gândesc la secolul XX, când un dirijor și o orchestră se conectau și reușeau să pătrundă din ce în ce mai profund în miezul muzicii, publicul celebra asta cu fast, era ceva incredibil la momentul respectiv. Acum, bineînțeles, lucrurile s-au schimbat. Pe canalele de streaming, oamenii pot urmări o interpretare de oriunde din lume, ceea ce poate că schimbă persepctiva asupra experienței de a fi prezent în sală. Cred că publicul va începe din nou să simtă și să aprecieze unicitatea fiecărei interpretări. Până la urmă, muzica prinde viață doar prin actul interpretativ. Particularitățile fiecărei abordări sunt cele ce dau farmec experienței audiției.

Prețuiesc foarte mult relația pe care o am cu Orchestra Națională Radio. Cred că există mult respect reciproc. Vreau să protejez această conexiune. Cred că se aseamănă puțin cu o relație de iubire. Când ne îndrăgostim, la început de tot, simțim un entuziasm uriaș. Totul este plin de culori, suntem aproape copleșiți de emoții și energie. Urmează apoi cea de-a doua etapă a iubirii - una transformatoare. Și dacă aceasta reușește, ajungem la o relație de încredere, construim un spațiu sigur cu celălalt, în care orice este posibil. Este un sentiment mai calm, dar totodată mai profund, decât cel de la început - care este mereu exagerat. Cred că am ajuns împreună cu Orchestra Națională Radio la această a treia fază, după mai bine de un deceniu de colaborare. Și se vede clar atunci când facem muzică împreună - există respect, încredere din plin, credința că putem face orice. Așa că fiecare concert este o experiență unică și mă bucur mult că mă aflu din nou alături de muzicienii aceștia, dar și de publicul de aici.