Festivalul Jazz in Church, găzduit de Biserica Luterană din București, a ajuns anul acesta la cea de-a X-a ediție care debutează chiar în această seară. Pentru mai multe detalii despre Jazz in Church și despre invitații săi de mare prestigiu îl avem la telefon pe Cristian Moraru, director artistic al festivalului. Bine te-am găsit la Radio România Muzical.

Bună ziua. Bine te-am găsit.

S-a împlinit un deceniu de când organizați Jazz in Church, un festival - pentru România, cel puțin - inedit. Dacă poți să ne descrii puțin pentru cei care nu au aflat încă profilul aparte al festivalului.

Noi am împlinit cred că acum trei ani de zile deceniul respectiv, dar ne-a oprit pandemia din păcate. Avem ediția a X-a. Prima ediție cred că a fost în 2013. Festivalul este unic în peisajul cultural de la noi. Nașterea lui este interesantă, pentru că acum 14 ani am avut o oportunitate să invit un trio fantastic la vremea aceea, în care starul era marele toboșar norvegian Jon Christensen, care putea să vină în România împreună cu Jakob Bro, deja foarte cunoscutul chitarist danez, și cu un super contrabasist american, Thomas Morgan. Atunci am organizat prima oară într-o biserică un concert, iar în timpul concertului mi-a venit ideea să gândesc un festival, pentru că spațiul este extrem de ofertant, pe lângă partea vizuală de atmosferă, beneficiez și de o acustică minunată, deci este un întreg. Așa s-a născut, la un an de zile după concertul acesta, Jazz in Church Festival, un festival care reprezintă o provocare fantastică. Practic este rodul pasiunii unor oameni, pentru că este extrem de dificil de organizat un asemenea eveniment în condiții de independență. Nu suntem sprijiniți de statul român în niciun fel, trebuie să ne găsim parteneri în zona corporate, în zona business, în zona ambasadelor, pentru că este un festival scump, iar locurile sunt extrem de limitate. Așa am început an de an să muncim, să îl gândim și uite am ajuns la ediția a X-a care va debuta în seara aceasta.

Invitații de anul acesta sunt din nou la înălțime, unii cred că au fost și la ediții mai vechi ale festivalului. Dacă poți să treci puțin în revistă cine vine la Jazz in Church începând de astăzi.

Ca noutate a festivalului am gândit ziua de joi să o punem la dispoziție unor două grupuri pe care noi le considerăm dintre cele mai promițătoare. Ele sunt deja premiate la nivel european. Primul este un duo cu această pianistă din Mongolia, dar care trăiește la Berlin de mulți ani de zile, este deja premiată, este considerată una din marile promisiuni ale jazz-ului european. O cheamă Shuteen Erdenebaatar și ea va fi însoțită de un alt instrumentist tânăr, dar extrem de valoros, Nils Kugelmann. Ce este interesant la Kugelmann este că el o va însoți în călătoria muzicală pe Shuteen cu un instrument extrem de rar văzut în România contra-alto clarinet. Ei sunt și parteneri în viața reală, ceea ce înseamnă că ne așteptăm la un program frumos și bine închegat. Al doilea concert, joi, este cu Fergus McCreadie, un pianist din Scoția, care este și el extrem de bine văzut și cotat, care vine cu trio-ul lui și în care avem un melanj între folclorul scoțian și jazz-ul contemporan. Legat de muzicieni care au mai fost pe la noi, unul din ei este un invitat permanent. Eu îl consider cel mai bun percuționist european de multă vreme, îl cheamă Michele Rabbia. Va avea un concert în premieră mondială. Este prima oară când cântă împreună cu Arve Henriksen, deja un notoriu trompetist norvegian, care și el a mai fost acum doi ani de zile împreună cu Trio Mediaeval. Al doilea concert de vineri este cu foarte cunoscutul pianist elvețian Nik Baertsch însoțit de Tania Giannouli, una dintre cele mai importante pianiste din Grecia ale momentului. Sâmbătă va fi Vlad Năstase, care este și organistul de Biserica Luterană, va avea un concert pe o orgă de secol XVIII, adusă dintr-o biserică părăsită din Trasilvania. Este o bijuterie de instrument. În continuare o să fie cel mai important muzician de jazz argentinian, Javier Girotto, care trăiește de 30 de ani la Roma, într-un jazz tango spumant împreună cu patru italieni de clasă europeană. Iar în ultima zi, primul concert este Charlotte Reinhardt Trio. Charlotte este strănepoata lui Django Reinhardt. Interesant este că ea nu cântă jazz manouche. Este o muzică contemporană, cu multă improvizație. Este un proiect cinematic super, cu pian, violoncel și tobă. Ultimul concert este după părerea mea cel mai bun trio al momentului din Anglia, Ill Considered. Este concert 100% improvizat, total.