Domnule Alexei Volodin, veți interpreta Concertul nr. 4 în Sol major pentru pian și orchestră de Beethoven. Cum îl descrieți, în raport cu restul concertelor beethoveniene?

Este cel mai liber și romantic, unic în structura sa. Este prima dată când pianul deschide, nu orchestra, iar ceea ce urmează mai târziu continuă să fie original, într-un mod profund romantic, elevat și sublim. Când ajungem la a doua mișcare, aceasta devine și mai progresivă. În locul unui adagio lung și tipic beethovenian, el creează o lume complet diferită, una proprie, în care orchestra interacționează cu pianul în moduri neobișnuite, aproape ca două lumi paralele. Există și un moment tragic, dar relativ scurt, astfel că acest concert se distinge clar, prin forma sa, de celelalte.

Considerați că există anumite momente pe parcursul acestui Concert nr. 4 care pot surprinde publicul?

Desigur! Beethoven are un talent extraordinar de a surprinde publicul. Chiar de la început, primele acorduri sugerează că urmează ceva diferit, ceva nou, neașteptat, mereu surprinzător.

În general, ce loc ocupă creația lui Beethoven în repertoriul dumneavoastră?

Pentru mine, el a fost cel mai important. A fost principala mea sursă de inspirație când eram tânăr. Într-o bună măsură, de aceea am și ales să devin muzician, fiindcă muzica lui m-a inspirat profund. Întotdeauna am căutat să cânt o nouă sonată de Beethoven, un nou concert, să studiez mereu creațiile lui. Iar acum, odată cu apropierea marii sale celebrări din 2027, mă gândesc chiar să învăț o lucrare nouă.

Având în vedere repertoriul dumneavoastră atât de vast, de la Beethoven și Brahms la Șcedrin și Medtner, putem spune că sunteți un interpret care nu si-a propus limite de repertoriu? Cum v-ați defini din acest punct de vedere?

Mă interesează orice fel de muzică, atâta timp cât mă emoționează sau are ceva frumos în ea. Nu mă limitez la un stil anume. Pot să cânt muzică contemporană sau clasică, important e să-mi placă. Pentru mine e foarte simplu: dacă îmi place muzica pe care o cânt, atunci e potrivită pentru mine. Asta a făcut parte din educația mea și în asta cred. Desigur, se poate spune că unii artiști sunt mai convingători într-un anumit repertoriu decât în altele, dar pentru mine a fost mereu important să pot aborda stiluri diferite. Încerc să respect acest principiu și astăzi.

Cum descrieți relația artistică pe care o aveți cu dirijorul Sascha Gőtzel, alături de care ați colaborat și în trecut?

Îmi amintesc că am cântat împreună concerte de Beethoven, concertele pentru pian de Prokofiev și concertul de Grieg. De fiecare dată, am simțit că are o abordare sinceră și foarte muzicală. Este mereu un partener de încredere și un muzician remarcabil.

Cum se simte pentru dumneavoastră revenirea pe scena Sălii Radio, alături de Orchestra Națională Radio?

Pentru mine, este o mare bucurie. Atunci când vii pentru prima dată, nu cunoști oamenii și speri mereu să te întorci. Dar când revii, simți că ești acasă. Îți dorești să faci mai multă muzică împreună cu ei și să cânți din nou pentru același public. Cred că este foarte important ca fiecare artist să simtă cum se dezvoltă o relație, nu doar să trăiască o experiență unică și trecătoare.

Concertul din 9 mai este dedicat Zilei Europei și se desfășoară sub titlul "Concert Regal". Ce semnifică pentru dumneavoastră ideea de "regalitate" în muzică?

Pentru mine, poate că nu contează atât de mult. Desigur, regii, conții și întreaga aristocrație au fost un sprijin important pentru marii compozitori din trecut, i-au sponsorizat, i-au susținut, și așa au apărut multe capodopere ale muzicii. Dar în rest, sincer, nu mă preocupă prea tare. Cred că oamenii sunt oameni, unii buni, alții mai puțin buni. Poate că stilul acelor vremuri te face să te gândești la o anumită măreție, la o eleganță aparte, care se simte și în muzică, dar, desigur, muzica e mult mai profundă decât atât, este despre oameni și mai subtilă, mai umană. Totuși, uneori te poate duce cu gândul și la acel trecut.