Un dialog cu violonistul David Grimal, artist în rezidență al Orchestrei de Cameră Radio începând cu 2024, dirijor și solist în concertul din 25 august de la Ateneul Român când va interpreta, pe lângă alte lucrări, Dublul concert pentru pian și vioară în re minor de Felix Mendelssohn împreună cu tânărul pianist Roman Lopatynskyi, câștigător al Concursului Internațional "George Enescu", ediția 2024.

Domnule David Grimal, aveți legături profunde cu țara noastră, am putea spune că sunteți un pic român! Sunteți binecunoscut publicului românesc și aș vrea să ne povestiți mai pe larg ce vă leagă de România, începând cu familia dumneavoastră și ajungând desigur până la Festivalul Enescu și la scenele din București, pentru că aici v-ați construit o mare parte din carieră.

Da, am legături puternice cu România pentru că am început să cânt aici acum 30 de ani. De-atunci, am revenit cu regularitate și această relație s-a aprofundat când mi-am întâlnit soția la Cluj; avem și doi copii. Am revenit și pentru Festivalul Enescu de multe ori, acum cu Academia "Lumières d'Europe", apoi lucrez cu Orchestra de Cameră a Radioului din București. E adevărat că sunt român din ce în ce mai mult. Îmi dau seama de asta.

Odată cu participările la atâtea ediții ale Festivalului Internațional "George Enescu", știu că ați devenit un bun cunoscător al muzicii lui George Enescu și sunt convinsă că ați reușit să vă apropiați și de personalitatea acestui mare muzician. Cum îl vedeți pe George Enescu raportat la muzica universală?

Am cântat recent în Statele Unite, la Chicago, la Festivalul Ravinia, "Octuorul" de George Enescu, acum câteva săptămâni, și am fost fascinat încă o dată de geniul lui Enescu - compozitorul, de puterea spiritului său. Muzica sa e foarte dificilă pentru că el a fost un om complex și foarte exigent, mi-am dat seama încă o dată, dar merită efortul de a încerca să ajungi la nivelul său. Pe măsură ce cânt muzica lui Enescu, mi-l imaginez pornind din natură, dintr-un sat de undeva din România, pentru a ajunge pe marile scene ale lumii. Ce poveste de viață extraordinară! Dar el este mai mult decât atât, el este un om de mare valoare, de mare profunzime. Și societatea are nevoie de el în acest moment, pentru că nu mai există azi oameni de asemenea calibru. A fost un om empatic, un om curajos, generos… Și ceea ce pe mine mă impresionează cel mai mult, sunt calitățile sale umane.

Ce lucrări de George Enescu ați mai interpretat de-a lungul carierei dumneavoastră?

Am cântat mult muzica sa, lucrările pentru vioară și pian, am cântat de multe ori "Capriciul roman" pentru vioară și orchestră pe care l-am și înregistrat împreună cu Ansamblul "Les Dissonances" la vremea aceea. Am cântat de multe ori "Octuorul", și aș vrea să descopăr, să aprofundez muzica sa de cameră, mai ales cvartetul său cu pian pe care îl cunosc, dar nu l-am cântat niciodată. Apoi muzica simfonică, pe care nu am interpretat-o încă, marile simfonii de George Enescu, dar poate că voi reuși, desi știu că sunt foarte complicate, foarte dificile și implică extrem de multă muncă pentru a fi convingător în fața publicului cu o muzică atât de complexă.

Sunteți legat de România și prin studenții români pe care i-ați avut de-a lungul timpului, cărora le-ați fost maestru și pe care i-ați ajutat foarte mult în procesul de formare ca artiști. Puteți să-mi enumerați câțiva dintre acești studenți care v-au atras atenția în mod deosebit și poate să-mi spuneți ceva specific fiecăruia?

O să încep cu cea mai cunoscută dintre ei, Maria Marica. Ea a câștigat Concursul Enescu acum câțiva ani, dar eu am cunoscut-o înainte de acest moment și am lucrat mult cu ea înainte de concurs. M-am bucurat pentru ea și am fost mândru să asist la victoria ei. Știu că se dezvoltă magnific în continuare după acest concurs și este mereu preocupată să se perfecționeze și să-și găsească un loc printre marii artiști. Apoi mai este Ștefan Șimonca Oprița, un violonist din Arad, pe care l-am cunoscut de foarte tânăr; el este în același timp și dirijor, și compozitor. Și el este un mare talent, așa cum numai România știe să dea. Este un sol fertil al talentelor în România. El caută să se perfecționeze încă, dar este un violonist foarte bun și cred că și-a găsit drumul propriu. Încerc să-i încurajez pe studenții mei, să-i ajut pe fiecare dintre ei să-și găsească locul și să fie ei înșiși. E o meserie foarte dificilă, sunt mulți care o fac și puțini care ajung să conteze cu adevărat. Acestea sunt doar două mari talente care cred că merită să crească în continuare.

O altă legătură a dumneavoastră cu România și cu viața muzicală românească este și faptul că ați fost numit artist în rezidență al Orchestrei de Cameră Radio. Când s-a întâmplat acest lucru, pentru ce perioadă de timp veți avea această calitate și ce implică pentru dumneavoastră concret o astfel de poziție? Din punct de vedere al solistului concertist, dar și al dirijorului.

Anul trecut a fost decis acest lucru, am făcut deja prima stagiune împreună cu orchestra. Acum după festival, o vom începe pe a doua, din cei trei ani de rezidență. Ceea ce fac eu este munca unui dirijor, dar care nu dirijează propriu-zis, cum făceam la Ansamblul "Les Dissonances". Încerc să dezvolt responsabilitatea muzicienilor, să le perfecționez modul de a asculta, dorința de a cânta împreună, încerc să recreez energia și dinamica orchestrei, tot după modelul "Les Dissonances", și să încercăm să ne construim un limbaj comun. Aceasta este o parte din munca mea cu Orchestra de Cameră Radio. Cea de-a doua parte a muncii mele este aceea de a invita artiștii. Deja am făcut acest lucru pentru o parte din stagiunea viitoare, și deci vom avea șansa și sper bucuria de a cânta cu mari muzicieni pe care i-am invitat, să lucrăm cu ei și să încercăm să ne dezvoltăm un limbaj comun. De fapt, încerc să îi dau o identitate acestei orchestre, cred că are nevoie. Deci, ideea este de aduce ceva în plus, vitalitate, inspirație, dorință de a cânta și de a construi ceva pozitiv.

Când spunem David Grimal spunem totuși "Les Dissonances". Am aflat că în 2024 ați aniversat împreună cu ansamblul "Les Dissonances" 20 de ani de existență, printr-un concert de adio... Dar poate că nu a fost un adio absolut, total. Aș vrea să ne spuneți ce a devenit ansamblul "Les Dissonances" între timp?

Nu mai există orchestra "Les Dissonances"! Concertul de adio a fost un adevărat adio, deci nu mai există. Acest proiect s-a terminat, eu acum trăiesc altceva. Am avut șansa să existăm timp de 20 de ani, dar nu mai este posibil să continuăm în condiții bune. Deci am preferat să mă opresc în stagiunea trecută, să finalizăm totul cu un concert foarte frumos și să închid această pagină care a fost formidabilă atât pentru mine, pentru muzicieni, cât și pentru public.

Concertul din 25 august care va avea loc la Ateneul Român, al doilea concert din cadrul Festivalului Internațional "George Enescu", ediția din această toamnă, va fi susținut de Orchestra de Cameră Radio cu dumneavoastră ca dirijor. Ce lucrări vom asculta?

Programul începe cu o piesă de Silvestrov, "Silent Music", apoi va fi "Mormântul lui Couperin" de Maurice Ravel, vor urma trei piese mici de George Enescu transcrise de Dan Dediu - "Pastorală", "Menuet trist" și "Nocturnă" - și apoi Dublul concert de Felix Mendelssohn pe care îl voi interpreta împreună cu tânărul pianist Roman Lopatynskyi, care a câștigat Concursul Enescu anul trecut.