>

Archived : 2025 | 2024 | 2023 | 2022 | 2021 | 2020 | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 | 2009 | 2008 | 2007 | 2005 | 2004 |
You need Flash Player 8 or newer to listen to this clip.

AUDIO. Festivalul Enescu 2025 - interviu cu dirijoarea Keri-Lynn Wilson, fondatoarea Ukrainian Freedom Orchestra

Tuesday, 26 August 2025 , ora 10.24
 
În cadrul Festivalului Internațional "George Enescu", publicul român va putea urmări două concerte extraordinare susținute de Ukrainian Freedom Orchestra, un ansamblu format din muzicieni ucraineni (refugiați sau din diaspora). Sub bagheta dirijoarei Keri-Lynn Wilson, această orchestră unică, simbol al rezilienței și al speranței, aduce pe scena bucureșteană un program ce îmbină muzica contemporană ucraineană cu capodopere ale romantismului european. Despre cele două concerte, desfășurate luni, 25 august și marți, 26 august, Keri-Lynn Wilson, fondatoarea ansamblului, a stat de vorbă cu Ioana Țintea.


Aș dori să începem conversația noastră cu povestea acestui ansamblu, fondat în 2022, în vremuri zbuciumate, ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina. Ce v-a inspirat să reuniți muzicienii în acele vremuri dificile?

La începutul invaziei am fost absolut îngrozită să văd cum Rusia atacă Ucraina, o țară pe care o consider sora ei. Pentru mine, sentimentul a fost ca și cum America ar fi invadat Canada. Ca mândră canadiancă de origine ucraineană, am avut dintotdeauna legături foarte puternice cu Ucraina și, în același timp, la acel moment aveam conexiuni solide și cu Rusia, fiind dirijor invitat constant la Teatrul Bolșoi. De aceea șocul a fost cu atât mai mare. Am urmărit înfiorată știrile despre invazie și, încă din prima săptămână, am decis că bagheta mea trebuie să devină arma mea - un instrument de luptă în numele Ucrainei. Am fost inspirată de vărul meu, originar din Cernăuți, care se află în prima linie încă din 2014, luptând pentru apărarea Ucrainei. Pornind de la exemplul lui și gândindu-mă la toți prietenii mei muzicieni pe care îi știam fugind peste graniță, în Polonia, am început să visez la ideea de a forma o orchestră a refugiaților. I-am împărtășit acest vis soțului meu, Peter Gelb, directorul Operei Metropolitan din New York, care are o experiență vastă în organizarea unor proiecte de asemenea anvergură. El a luat imediat legătura cu colegul său de la Opera Națională Poloneză, Waldemar D±browski, care a răspuns fără ezitare: "Este o idee extraordinară". Ei au găsit un muzician ucrainean, Oskap Popovich, trompetist la Opera Națională din Varșovia. El a contactat imediat 75 de muzicieni - refugiați, artiști deja integrați în orchestre europene, dar și muzicieni rămași în Ucraina, din orașe precum Odesa, Liov, Kiev, Harkiv sau Mariupol. Acești 75 de muzicieni, care nu mai cântaseră niciodată împreună, s-au reunit în vara anului 2022, iar Opera Națională Poloneză din Varșovia a devenit casa noastră artistică. Am repetat timp de două săptămâni înainte de a porni în primul nostru turneu - turneul inaugural al Orchestrei libertății ucrainene -, care a fost un succes extraordinar. Iată-ne astăzi, patru ani mai târziu, războiul s-a intensificat, iar noi continuăm să luptăm pe frontul cultural, fideli misiunii noastre de a apăra Ucraina.


Cum a fost primit proiectul inițial de către muzicieni și public? V-ați așteptat la un asemenea impact internațional?

Aceasta a fost misiunea noastră: să însuflețim publicul pe scenele celor mai prestigioase opere și săli de concerte din Europa și America, să-l entuziasmăm și să transmitem solidaritatea față de această mare orchestră, simbol al talentului ucrainean și al unei culturi extraordinare. În programele noastre includem și muzică ucraineană, pentru a evidenția această forță artistică incredibilă, care reprezintă sufletul Ucrainei. Aceasta este cultura lor. Primul nostru concert a avut loc la Varșovia, iar al doilea la BBC Proms. Vă puteți imagina această orchestră nou formată urcând pentru prima dată pe scena acestui prestigios Festival, în fața unui public de 5.000 de oameni, cu săli împodobite de steaguri ucrainene, toți uniți în sprijinul Ucrainei. Pentru muzicieni a fost o experiență absolut extraordinară. Astăzi, patru ani mai târziu, acești artiști trăiesc cu răni adânci: au văzut ororile războiului, și-au pierdut membri ai familiei, au prieteni aflați pe front. Unul dintre colegii noștri chiar a fost recrutat cu doar două zile înainte de a porni în turneu. Războiul este mereu aproape de ei, iar muzica devine un vehicul esențial - o formă de exprimare, o cale de a transforma suferința și trauma în artă. Pentru noi, acest proces este profund eliberator. Am devenit ca o familie, iar orchestra oferă un sprijin emoțional esențial pentru fiecare dintre muzicieni.


Cum a evoluat orchestra de la primul concert până la turneul actual, numit "Turneul Rezilienței"?

Suntem mai uniți ca niciodată. Ne considerăm o familie, frați și surori. Simțim cu adevărat că suntem o orchestră consacrată, pentru că, în fiecare an, devenim din ce în ce mai buni și creștem împreună. Chiar dacă ne întâlnim doar o dată pe an și venim din orașe și orchestre diferite, cu stiluri diferite, toate acestea se împletesc armonios atunci când cântăm împreună. Anul trecut am lansat primul nostru album la Deutsche Grammophon, cu Simfonia a IX-a de Beethoven, interpretată în limba ucraineană. Anul acesta, concertul nostru de la Vilnius a fost înregistrat și va face parte dintr-un nou disc, care va cuprinde interpretarea live a Simfoniei a V-a de Beethoven. Astfel, am evoluat în două moduri: ca grup de oameni conectați emoțional, nu doar prin pasiunea noastră pentru muzică și dragostea pentru Ucraina, ci și prin misiunea noastră de a lupta pe frontul cultural, ca adevărați soldați ai muzicii. Pe de altă parte, am crescut împreună ca o forță. Așa cum spuneam, reprezentăm un simbol al măreției culturii Ucrainei. Prima Doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska, împreună cu Ministerul Culturii, susțin foarte mult acest ansamblu și îl cosideră un adevărat proiect cultural. Prin urmare, orchestra este extrem de bine primită.


Postul nostru de radio a inițiat, în martie 2022, un proiect global pentru Ucraina, iar duminică, 24 august, întreaga corporație Radio România a difuzat, de Ziua Ucrainei, piese muzicale puse la dispoziție de Radiodifuziunea ucraineană. În acest context, credeți că muzica poate transmite mesaje de solidaritate și speranță, în astfel de momente istorice?

Alsolut! De exemplu, ne alegem repertoriul pentru turnee cu mare atenție, pentru că fiecare lucrare pe care o interpretăm are o încărcătură simbolică. Anul acesta, am ales Simfonia a V-a de Beethoven, o partitură de o forță extraordinară. Însuși titlul turneului nostru - Turneul Rezilienței 2025 - se leagă de această lucrare. Primele patru note, atât de emblematice, au fost folosite de britanici în timpul Blitzkrieg-ului, în cel de-Al Doilea Război Mondial, ca simbol al rezistenței. Astăzi, și noi le transformăm într-un mesaj al propriei noastre reziliențe. Această muzică le reamintește oamenilor că Ucraina este bombardată în fiecare noapte, în fiecare oraș. În programul nostru am inclus și o suită semnată de compozitorul ucrainean Maxim Kolomiiets, comandată de Opera Națională Poloneză din Varșovia și de Teatrul Metropolitan din New York. Lucrarea pornește de la una dintre cele mai dramatice realități ale invaziei ruse: povestea mamelor care, cu un curaj extraordinar, au încercat să-și salveze copiii răpiți. Deși creația finală este o operă, noi interpretăm acum doar o suită, pentru că un astfel de proiect necesită timp. Premiera operei va avea loc în Polonia în 2026, iar la Metropolitan Opera în primăvara anului 2028. Am onoarea să dirijez ambele premiere. Dar premiera operei este încă departe, iar noi dorim să păstrăm vie această poveste. De aceea, am avut ideea să-i cerem compozitorului să scrie o lucrare de aproximativ 10 minute, care să concentreze toate melodiile, temele și motivele principale ale operei. În acest fel, publicul poate trăi încă de acum conexiunea emoțională cu această latură cutremurătoare a războiului.


Cum ați conceput programele celor două concerte de la București? Povestiți-ne despre legătură dintre lucrările alese și spiritul Ukrainian Freedom Orchestra.

Lucrarea Bucha. Lacrimosa a fost compusă de colega mea, extraordinara Victoria Polevá, care a reușit să fugă din Kiev chiar la începutul războiului. În drumul ei spre granița cu Polonia, a traversat Bucha, locul unde sute de ucraineni au fost uciși, și a văzut cu ochii ei urmele distrugerii. Din acea experiență tulburătoare s-a născut o piesă de o forță copleșitoare, care surprinde nu doar oroarea, ci și biruința binelui asupra răului, luminând finalul cu o rază de speranță. Această lucrare impresionantă a făcut parte din turneul nostru de anul trecut, iar acum avem bucuria de a o readuce în cadrul Festivalului Enescu, unde prezentăm două programe. Pentru aceste concerte o avem alături pe marea soprană Rachel Willis-Sørensen, care interpretează în ambele seri două lucrări. Prima este Preludiul și "Moartea Isoldei"din opera "Tristan și Isolda"de Wagner, o partitură de o intensitate emoțională extraordinară, ce vorbește despre tragedie și renaștere - simboluri pe care le simțim foarte apropiate de situația Ucrainei de astăzi. Într-unul dintre programe avem o frumoasa și impresionanta Uvertură a operei "Tannhäuser", care evidențiază minunat secțiunea de alamă a orchestrei noastre. Suntem deosebit de încântați să colaborăm cu Alexandra Conunova, care va interpreta Concertul pentru vioară și orchestră de Bruch. Este o experiență emoționantă pentru noi și suntem recunoscători pentru oportunitatea de a interpreta și Simfonia a VIII-a de Dvoűák.


Care este în general, rolul muzicii clasice, în societatea de azi?

În societatea de astăzi, unde autoritarismul și mișcările de extremă dreaptă câștigă teren, arta devine un instrument foarte puternic. Muzica poate fi un instrument politic, și de aceea vreu să fiu auzită, alături de 'soldații mei ai muzicii' - membrii Ukrainian Freedom Orchestra - interpretând muzică ucraineană și compoziții simbolice, precum creații de Beethoven, transmițând mesajul binelui asupra răului. Muzica ajunge mult mai direct la suflet decât cuvintele; și rolul civilizației este conexiunea emoțională - exact ceea ce Putin și regimul său încearcă să distrugă.

Ioana Țintea