Nu, am mai venit aici să cânt Simfonia a II-a de Gustav Mahler în 2017 cu Orchestra și Corul "Santa Cecilia".

Cum vi se pare Festivalul Internațional George Enescu comparativ cu alte mari festivaluri la care ați participat?

Are un standard foarte înalt și programe foarte diverse, când am auzit că vin aici m-am bucurat foarte mult și le spuneam celor din jur ce țară frumoasă este România! Mai multă lume ar trebui să știe ce frumos este să vizitezi România, cât de mult mi-a plăcut mâncarea și cât de surprinsă am fost de frumusețea piesajelor. În trecut am mai vizitat România și de atunci tot am vrut să mă reîntorc și sunt foarte fericită să fiu aici din nou.

Veți fi solista Orchestrei Ucrainiene a Libertății. Când ați început colaborarea cu această orchestră și cu dirijoarea Keri-Lynn Wilson? Și unde ați mai cântat împreună?

Keri-Lynn Wilson și eu avem același agent de presă și astfel am luat contact una cu alta prin Instagram. Dar personal ne-am cunoscut doar acum câteva săptămâni când am început turneul, am fost în Varșovia, în Wroclaw, în Polonia apoi am fost la Festivalul de la Lucerna în Elveția, am fost și la Vilnius, apoi la Jurmala în apropiere de Riga, în Letonia și acum suntem aici. Iar după cele două concerte din București vom merge la Amsterdam și la Londra.

Veți cânta la Sala Palatului din București cu o orchestră alcătuită din muzicieni ucrainieni. Ce simțiți în legătură cu drama acestor muzicieni care încearcă să își apere țara prin puterea muzicii?

Am fost foarte surprinsă de controversa de a capitula sau nu în fața rușilor. Mai mulți membri ai orchestrei mi-au spus că au parte de reacții ciudate de la oamenii din jur, sunt întrebați de ce nu renunță la țara lor, de ce nu se predau. Asta îmi rupe inima și nu cred că acei oameni, dacă ar fi într-o poziție similară ar renunța la țara lor. Deci sunt foarte impresionată de faptul că am ocazia să particip în acest turneu împreună cu ei. Sunt tristă că există multe conflicte în lume, că sunt așa de multe surse de anxietate și de îngrijorare pentru viitorul democrației, și poate că lupta ucrainienilor pentru libertate e mai puțin depresivă față de ceea ce se întâmplă, de exemplu în Gaza, în acest moment, când vine vorba de atenția primită din partea restului lumii. Dar când aud poveștile membrilor Orchestrei Libertății mă șochează, nu mi-am putut imagina așa ceva. Ieri o violistă mi-a povestit cum părinții ei care aveau 70 de ani, au trebuit să se ascundă într-o stație de metrou timp de trei nopți pentru că bombele cădeau pe casa lor. E foarte trist pentru mine faptul că s-ar părea că restul lumii ar renunța la Ucraina, pentru că ar fi alte chestiuni mai urgente. Cred că noi muzicienii, atragem atenția asupra Ucrainei, și în acest concert, nu știu dacă e potrivit să spun, unul dintre bisuri va fi imnul național al Ucrainei, un aranjament foarte frumos cu orchestră de coarde. Asta ar fi trebuit să fie o surpriză și poate nu ar fi trebuit să vorbesc despre ea. E trist ca o țară care are cultura proprie să fie dominată de altă cultură. M-a surprins foarte tare că există această opinie controversată și că mulți oameni spun să se renunțe la luptă. Nu pot să cred așa ceva, e o nebunie.

Ce credeți despre rolul muzicii în acest moment, în care societatea trebuie să facă față la provocări importante?

Muzica vibrează, aș spune eu, pe aceeași frecvență cu viețile emoționale ale oamenilor, și când asculți o muzică profundă, te răscolește pe dinăuntru, te cheamă să-ți amintești lucruri din trecutul tău, lucruri de care ți-a fost frică, lucruri pe care le iubești, speranțe. Ceea ce cred eu că muzica face cel mai bine, este că spune o poveste de izbăvire de provocări extreme. Când ascult Preludiul și Moartea Isoldei, o parte din programul pe care îl voi interpreta în această seară, sunt foarte impresionată și simt compasiune față de oamenii din jur. Cred că muzica are această putere de a ne uni, de a aduce oamenii împreună, de a face oamenii mai rezistenți în fața provocărilor dar într-un mod pașnic. Deci cred că muzica este pentru oameni ceva foarte puternic, chiar magic. Pentru cei care știu să asculte cu inima, chiar le poate îmbunătăți viețile.

Știu că ați cântat diverse roluri de operă, în special Wagner, Verdi, Puccini. Aveți o preferință pentru repertoriul romantic? Și ce roluri de Operă v-au plăcut cel mai mult?

Da, cu siguranță repertoriul romantic este preferatul meu, toți romanticii sunt preferații mei. Verdi este probabil compozitorul meu preferat, dar pentru că recent am cântat primul meu rol dintr-o operă de Bellini, Norma, aș putea spune că acesta este rolul meu preferat dintre toate pe care le-am cântat vreodată. M-am simțit foarte bine când l-am pregătit, deși a fost dificil din punct de vedere vocal. Dar liniile melodice și acest incredibil legato care se cere acolo, sunt lucruri pe care le iubesc cu siguranță. Îmi place de asemenea să cânt Rusalka de Dvořak, aceasta a fost o mare plăcere în viața mea. Și Leonora din Trubadurul sau Traviata, și acestea sunt roluri care îmi plac pentru că au mari cerințe din punct de vedere vocal dar și dramatic, adică cum portretizezi personajul în cel mai autentic mod, ca oamenii să empatizeze cu el. Asta îmi place să fac foarte mult.

Cariera dumneavoastră se leagă de marile săli de Operă la nivel international, iată că de această dată o să interpretați lieduri de Richard Strauss. Ce implică pentru un solist de operă adaptarea la repertoriul de lied? Există dificultăți de adaptare a vocii sau există o legătură firească între operă și lied?

Eu tind să cred, pentru că și noi cântăreții avem două corzi vocale, două corzi mici la fel ca toți oamenii, tind să cred că nu există voci diferite. Îmi amintesc de începuturile studiilor mele, când am început să studiez vocea clasică, eu deja cântam diferite stiluri foarte populare. Și când am auzit vocea mea clasică înregistrată, am avut senzația că ascult vocea altei persoane, ca și cum ar proveni dintr-un alt corp. Apoi mi-am dat seama că de fapt era vocea mea. Pentru repertoriul de Operă și de Lied, cerințele vocale sunt similare, depind de întiderea vocii, de amplitudine. Dar ceea ce diferă este că într-o Operă ai o poveste, ai un personaj, tu joci rolul altcuiva, pe când în repertoriul de lied este diferit, este ca o recitare a unei poezii. Eu personal aleg să mă gândesc la imagini pe care le asociez poeziei și încerc să spun oarecum o poveste dar povestea e scurtă. Poveștile sunt în general autobiografice, pe când într-o operă este povestea altcuiva, o poveste care ți se dă. În cazul Ultimelor patru lieduri de Strauss, aș spune că cerințele vocale sunt asemănătoare cu Opera, trebuie să cânți foarte curat, foarte dinamic dar ceea ce este diferit și ceea ce mă ajută pe mine tot mai mult, este să văd cum aceste patru piese interacționează una cu cealaltă. Și cum, ceea ce spui la început, ajunge la o concluzie în cea de-a patra piesă. Acesta este un lucru la care îmi place să mă gândesc. Poate contează mai mult ceea ce simt auditorii și cum putem să le dăruim o experiență cât mai frumoasă.

Ce planuri artistice de viitor aveți?

Foarte curând voi avea două debuturi importante, sunt foarte entuziasmată să cânt Taїs de Massenet, pentru prima dată la Toulouse, acesta fiind următorul meu proiect iar imediat după aceea, voi merge la Opera Metropolitan din New-York unde voi cânta Arabella de Richard Strauss. Este ceva mai deosebit pentru că acest spectacol va fi difuzat și în cinematografe pe lângă cele șase spectacole pe care le vom avea la Teatrul de Operă din New-York. Poate va fi difuzat și aici în București.