În această seară, Corul Radio din Letonia, condus de Sigvards Kļava, concertează la Ateneul Român în cadrul Festivalului Internațional George Enescu. Printre lucrările prezentate se numără și o pagină corală românească, semnată de compozitoarea Livia Teodorescu Ciocănea. Cu această ocazie, muziciana a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Doamnă Livia Teodorescu Ciocănea, joi 28 august, Corul Radio din Letonia va concerta în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu", iar cu această ocazie publicul de la Ateneul Român va audia lucrarea dumneavoastră Oratio Sanctae Brigittae. Cum a luat naștere această partitură și ce v-a inspirat să alegeți această temă?

Lucrarea a fost scrisă în anul 2002, cu o ocazie importantă pentru lumea catolică, respectiv celebrarea la Vatican a 700 de ani de la nașterea Sfintei Brigitta a Suediei. Aceasta fusese proclamată în 1999 co-patroana Europei de către Papa Ioan Paul al II-lea. Pentru ceremonia din iulie 2002, Vaticanul a organizat o selecție de lucrări corale care urmau să fie scrise pe anumite texte atribuite Sfintei Brigitta. Am primit astfel o culegere de rugăciuni în limba latină, numită Orationes Aliquot Sanctae Brigittae. Am ales una dintre aceste rugăciuni și am încercat să evoc muzical spiritualitatea care emană din fervoarea religioasă a Sfintei Brigitta a Suediei, acum patroana Europei. Odată adoptată această temă, m-am documentat și apoi m-am lăsat inspirată de câteva idei care țin de specificul ritului catolic și totodată m-am lăsat ghidată și de intuiții, mai degrabă senzoriale. Aș putea spune că m-am transpus în situația de a simți solemnitatea și încărcătura spirituală a acestui eveniment care urma să aibă loc în Catedrala San Pietro din Roma.

Cum ați descrie limbajul muzical pe care l-ați folosit pentru a ilustra dimensiunea spirituală a textului?

Să spunem că în cloud-ul acestei lucrări, în sensul unui nor care adună elementele stilistice ale acesteia, se reunesc câteva direcții subtile care au menirea de a potența dimensiunea spirituală. Am utilizat preponderent linii melodice, diatonice, ușor cromatizate, de factură gregoriană. Apar apoi câteva intervenții recto tono, pe același sunet repetat, ca în rostirea liturgică, comună ritului catolic și al celui ortodox. Elementele străine ar fi inflexiuni melodice modale de tip bizantin, indicând o tendință de ecumenism muzical. Spargerea consonanței diatonice prin acumulări de tip cluster intens disonante, de asemenea realizarea unui contrast puternic între polifonie de tip renascentist și o mofenie densă, izolitmică, paroxistic, amintind poate chiar de muzica corală a lui Penderecki.

Cum descrieți atmosfera și mesajul pe care ați dorit să le transmiteți prin muzică?

Atmosfera, aș spune, s-a instaurat de la sine, prin puritatea și sacralitatea cuvintelor, în primul rând, dar și prin muzicalitatea lor. Desigur, primul gând este acela de a fuziona cu muzica gregoriană, de a crea același tip de atmosferă a liturghiei catolice. Eu am dorit, totuși, să extind referențele culturale prin inserarea unor elemente străine care să poarte mesajul universalității spirituale. Am urmărit, totodată, o formă de integrare a muzicii sacre în arealul muzicii contemporane, așa cum au făcut Messiaen, Penderecki sau Gubaidulina. Muzica modernă a sedimentat deja elementele de noutate de limbaj și se dovedește a fi puternică, eu cred, în a exprima chiar diferit sentimentul religios.

Cum se încadrează acest opus în ansamblul creației dumneavoastră?

Aș spune că această lucrare se găsește pe linia unei purități a limbajului, dincolo de afecte și încleștări dramatice care se pot auzi în alte piese ale mele, în special cele simfonice și vocal simfonice. Lucrarea poate fi corelată totuși cu Vecernia, o lucrare în limba slavonă, scrisă pe Psalmul 103, care expune lumea adânc ortodoxă, într-o manieră clasic-modernă, intens polifonizată. Vecernia este, de fapt, prologul opere mele "Doamna cu cățelul" după Cehov. Preocuparea mea de a exprima un ecumenism muzical s-a manifestat și în cantata Misterium Tremendum pe texte religioase, adică Heruvicul, fragment din Evanghelia după Matei și Dies irae. Palmaresul acestei lucrări pe care o vom auzi în festivalul Enescu, Oratio Sanctae Brigittae, include premiul Uniunii Compozitorilor, în 2003, a fost interpretată în primă audiție de corul acustic dirijat de Daniel Jinga, de corul filamonicii George Enescu, dirijat de Iosif Ion Prunner și de corul Preludiu, dirijor Gabriel Marica.

Cum priviți dialogul dintre muzica românească contemporană și cea europeană într-un program ce reunește nume precum Peteris Vasks, Arvo Pärt sau Eriks Esenvalds?

Cred că este binevenit acest dialog cu o zonă europeană poate mai puțin cunoscută, cea baltică, pe fundalul muzicii corale sacre sau profane. Au fost ocazii rare să auzim în țară capodopere ale acestor maeștri nordici pe care i-ați menționat. Ne bucurăm să ascultăm într-o ambianță excepțională la Ateneul Român acest ansamblu de o îndelungată tradiție și de o remarcabilă măiestrie.