Renumitul dirijor Vasily Petrenko revine pe scena muzicală românescă în cadrul Festivalului Enescu, astăzi și mâine (12 și 13 septembrie 2025). Împreună cu Orchestra Filarmonică Regală din Londra va prezenta opusuri semnate de Edward Grieg, Franz Liszt, Erich Wolfgang Korngold, Serghei Rahmaninov, Nikolai Rimski-Korsakov, precum și o lucrare din creația enesciană - Simfonia nr. 1 în mi bemol major op. 13. Vasily Petrenko a povestit, între altele, despre opusul semant de Enescu, despre ansamblul al cărui director muzical este și despre relevanța muzicii clasice în societatea de astăzi:

Reveniți pe scena Festivalului Enescu și prezentați, de data aceasta, Simfonia nr. 1 op. 13 din creația marelui compozitor român. Este prima dată când abordați această lucrare? Cum este primită de orchestră această partitură?

Da, este prima dată când abordez această partitură. Am fost împreună cu Orchestra Filarmonică Regală din Londra în Festivalul BBC Proms, am mers în turneu împreună, și încă de atunci am avertizat orchestra în legătură cu dificultățile acestei piese. Este o simfonie timpurie, se bazează foarte mult pe tradiția vieneză și pe cea franceză, așa că necesită din partea orchestrei și virtuozitate, și transparență a sunetului.

În ce fel ați caracteriza Orchestra Filarmonică Regală din Londra, ansamblu al cărui director muzical sunteți începând din 2021?

Este una dintre orchestrele de vârf din întreaga lume. Are foarte multe calități, bineînțeles, și are o înțelegere profundă a muzicii. Cred că cel mai important este faptul că muzicienii orchestrei colaborează extrem de bine unul cu celălalt, se ajută, se sprijină. Este pentru prima dată în viața mea când observ o orchestră lipsită de tensiuni sau de conflicte interne. Poate pentru că viața unei orchestre londoneze este atât de dificilă, încât este necesar ca muzicienii să se sprijine unul pe celălalt, pentru a supraviețui...

Este o plăcere să lucrez cu Orchestra Filarmonică Regală din Londra, o consider de asemenea polivalentă, una dintre orchestrele care excelează în abordarea unui repertoriu variat. Tocmai am fost într-un turneu cu Anne-Sophie Mutter, interpretând muzică de John Williams, am cântat în Festivalul Proms Ottorino Respighi și Ralph Vaughan Williams, iar acum în București vom prezenta publicului pagini de Rimski-Korsakov, Enescu, Liszt, Rahmaninov etc. Această orchestră este capabilă să cânte orice stil de muzică, din orice epocă, în felul ei propriu, caracteristic.

Din punctul dumneavoastră de vedere, ce diferențiază o orchestră excelentă de una pur și simplu bună?

Cred că pentru mine cel mai relevant este, de fapt, punctul minim. Orice orchestră poate avea concerte extraordinare, dar are și concerte care, din varii motive, nu sunt la fel de grozave precum altele. Și dacă aceste concerte mai slabe, aceste "puncte minime", se mențin totuși la un anumit nivel înalt - înseamnă că este vorba de o orchestră excelentă.

În colaborarea cu o orchestră, puneți preț pe claritatea gândirii muzicale și pe respectul pentru muzicienii ansamblului. Sunt acestea cele mai importante calități ale unui dirijor, din perspectiva dumneavoastră?

Cu siguranță sunt printre cele mai importante calități. Noi, dirijorii, ar trebui să fim colegii celor din ansamblu, nu dictatori. Până la urmă, dirijorul nu produce niciun sunet de unul singur. Orchestra este cea care face muzică, iar rolul nostru este să ajutăm muzicienii să dea ce au mai bun, să își pună în valoare calitățile. Rolul nostru este să ajutăm orchestra să cânte muzica lui Enescu, a lui Rimski-Korsakov sau a oricărui compozitor la cel mai înalt nivel posibil, să ofere publicului tot ce poate. Și nu poți realiza asta din ipostaza de dictator, căci sub un dictator nu există libertate. Iar libertatea artistică este esențială.

Pe parcursul ultimei noastre conversații, din aprilie, ați fost foarte implicat în abordarea repertoriului dintr-o perspectivă filosofică. Priviți în general muzica drept un vehicul pentru idei, concepte sau principii filosofice, ca dirijor?

Cred că ambele direcții sunt importante - există în muzică idei filosofice și există latura emoțională. Nu ar trebui să exagerăm sublinierea laturii emoționale a muzicii... Dar dincolo de note și de emoții, întotdeauna găsim în muzică ecouri ale vieții compozitorului, ale istoriei și, în multe cazuri, ale poveștilor sau surselor literare care stau în spatele muzicii. Așa că da, muzica este filosofică și este foarte relevantă. Cea mai bună artă este relevantă pentru eternitate și reprezintă o îmbinare între sentiment și filosofie.

Ar trebui ca atenția să ne fie îndreptată în ambele direcții. În Simfonia nr. 1 de Enescu, de exemplu, prima parte întruchipează călătoria unui tânăr - flamboaiantă, cu multă speranță pentru viitor... Dar apoi avem parte și de dramă, chiar în această primă parte, și mai târziu și în cea de-a doua. Iar în partea finală, care din multe puncte de vedere demonstrează o gândire de tip brahmsian, înțelegem profunzimea muzicii acestui tânăr și profunzimea perspectivei sale asupra vieții.

Ați fost implicat în proiectul educațional "In Harmony" dedicat copiilor și adolescenților din Liverpool, ați lucrat îndeaproape cu ansambluri de tineret - ca și dirijor principal al Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene (EUYO) sau al Orchestrei Naționale de Tineret a Marii Britanii. Care este importanța pe care o atribuiți unor astfel de proiecte?

Este vorba de viitorul nostru! Căci dacă nu lucrăm cu generațiile următoare, vom deveni piese de muzeu! Eu nu vreau să fiu un exponat de muzeu, o figurină de ceară precum cele de la "Madame Tussauds"... Vreau să mă mențin în viață! Pentru mine este important să ajutăm noua generație să înțeleagă esența profesiei muzicale, să știe încotro să se îndrepte, cum să se dezvolte. Vara aceasta am ținut un curs cu Orchestra de Tineret a Uniunii Europene, un turneu destul de amplu prin Austria, Germania și Italia, iar apoi am mers la Festivalul de Muzică din Aspen, Colorado, unde am lucrat de asemenea cu o orchestră de tineret. Lucrez constant cu ansambluri de tineret; reprezintă o parte importantă a vieții mele.

Ați vorbit, cu alte ocazii, despre cum o orchestră poate inspira integritate unei societăți, mai ales în lumea multiculturală a zilelor noastre...

Pentru a trăi în armonie, în primul rând este necesar să înțelegem cultura, mediul din care provine fiecare dintre noi. Iar o orchestră este un exemplu perfect - oameni de toate naționalitățile împărtășesc aceleași valori culturale, colaborează, lucrează împreună țintind un viitor mai prosper pentru ei și pentru societatea în care trăiesc. Fără o cunoaștere și o înțelegere a culturilor din care facem parte, este imposibil să ne înțelegem unii pe alții.

Credeți că este necesar ca un dirijor să pledeze pentru muzica clasică, în ziua de astăzi?

Nu cred că este necesar să fii un avocat al muzicii clasice. Cred că trebuie să o aduci publicului la calitatea cea mai înaltă cu putință, ca dirijor sau muzician. Dacă interpretarea este de calitate, oamenii vor înțelege muzica. Nu este nevoie să o aperi.

Muzica, la fel ca orice artă, întotdeauna vorbește pentru sine. Ceea ce este însă necesar, este să pledăm pentru muzică în fața politicienilor. Căci o investiție în muzica clasică reprezintă una dintre cele mai bune investiții posibile pentru o societate. Are capacitatea de a calma tensiunile, de a ridica nivelul de trai, calitatea vieții; există de asemenea multe studii care arată legătura dintre arta clasică și sănătate, despre cum muzica are efecte benefice în special asupra sănătății mintale... Dar este vorba despre o investiție pe termen lung. Este nevoie de 15-20 de ani ca să ai o generație care a crescut cu astfel de valori. Din păcate, alegerile sunt o dată la 4-5 ani, iar adesea politicienii nu văd dincolo de acei 4-5 ani. Așa că astfel de investiții pe termen lung sunt greu de explicat uneori...

Din punctul acesta de vedere, Guvernul din România și conducerea de la București au un merit imens, pentru că povestea Festivalului Enescu se desfășoară de atât de mult timp, pentru promovarea festivalului, pentru că cei din București au oportunitatea să asculte atât de multe orchestre renumite și atâția muzicieni de prestigiu.

Care considerați că este misiunea dumneavoastră?

Zi de zi, misiunea mea este să îmbunătățesc orchestra și să aduc beneficii lumii prin propria mea dezvoltare și perfecționare. Încerc mereu să fiu mai bun azi, decât am fost zilele trecute. Asta este pe termen scurt. Iar pe termen lung, misiunea mea este să ajut la îmbunătățirea societății, să fac viața oamenilor mai bună prin arta mea, prin intermediul orchestrei și a muzicii.

Ce mesaj ați vrea să transmiteți publicului românesc?

Simt mereu dragoste pentru publicul din România, și totodată multă căldură din partea sa. Am abordat în trecut simfoniile nr. 2 și nr. 3 de Enescu, sunt foarte curios cum va fi primită de public cea dintâi simfonie, pe care o dirijez pentru prima dată. De-abia aștept să fiu pe scena Sălii Palatului împreună cu colegii mei minunați din Orchestra Filarmonică Regală din Londra!