Astăzi, 12 septembrie 2025, de la ora 20.00, Sala Palatului găzduiește al doilea concert din cadrul Festivalului Enescu al Orchestrei de Cameră Academy of St. Martin in the Fields, după cel susținut ieri, la Cluj-Napoca. Solist va fi pianistul Jan Lisiecki, aflat în dubla ipostază de dirijor și solist în Concertul nr. 3 în do minor pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven. Despre revenirea sa pe scena festivalului, muzicianul canadian a stat de vorbă cu Ioana Țintea, înaintea celor două concerte.

Ați început studiul pianului la 5 ani, la 9 ani concertați deja cu orchestra, la 13 ani ați debutat la Festivalul Chopin de la Varșovia, iar la 15 ani ați devenit artist Deutsche Grammophon. Cum priviți astăzi aceste momente definitorii din cariera dumneavoastră?

Este incredibil să mă gândesc, pe de-o parte, cât timp a trecut de când am început să susțin concerte. Și, în același timp, când privesc înapoi, mi se pare aproape ireal: să am un contract cu Deutsche Grammophon la doar 15 ani sau să cânt la Festivalul Chopin la 13 ani. Da, toate acestea s-au întâmplat, dar atunci le percepeam ca pe ceva firesc. Sunt recunoscător că am crescut într-o familie puternică și echilibrată, care a pus pe primul loc copilăria mea, educația și școala, nu cariera sau faima. Am simțit mereu că sunt înconjurat de oameni extraordinari și că am șansa să trăiesc experiențe remarcabile încă din copilărie. Astăzi îmi dau seama că a trecut deja jumătate din viața mea de atunci. Călătoria în care m-a purtat muzica este, fără îndoială, una incredibilă.

Sunteți considerat de presa de specialitate drept unul dintre cei mai buni pianiști ai generației dumneavoastră. Cum vă raportați la această recunoaștere?

Sunt profund recunoscător pentru tot acest parcurs. Mai presus de orice, sunt recunoscător publicului meu, pentru că poți fi oricât de bun, dar dacă oamenii nu își doresc să te asculte, atunci totul își pierde sensul. De aceea, apreciez enorm faptul că există oameni care vor să împărtășească muzica împreună cu mine și că pot trăi această experiență alături de ei. Așa cum am mai spus, a fost, pur și simplu, o călătorie extraordinară.

Cum vă raportați la muzica lui George Enescu? Ați mai avut ocazia să interpretați lucrări de-ale sale?

Din păcate, nu am mai cântat lucrări de Enescu. Știu însă că festivalul îi poartă numele și sunt recunoscător că putem interpreta și lucrările contemporanilor săi, la fel ca în Polonia, unde se desfășoară Festivalul "Chopin și Europa sa". Cred că și aici putem vorbi despre Enescu și Europa sa.

Ați debutat la Festivalul Internațional Enescu în 2023, atunci când ați interpretat Concertul pentru pian și orchestră de Grieg, un moment foarte apreciat de public. Cum vă amintiți acel moment?

M-am simțit extraordinar. Concertul de Grieg este o lucrare minunată. Trebuie să spun că sunt foarte entuziasmat că de data aceasta am ocazia să cânt în frumoasa voastră sală de concert, Ateneul Român, și, mai mult, alături de Academy of St. Martin in the Fields. Data trecută am fost aici doar ca spectator, iar acum sunt cu atât mai recunoscător că pot cânta pe această scenă.

Așa cum ați menționat, reveniți anul acesta pe scena festivalului alături de Orchestra de cameră Academy of St. Martin in the Fields, cu care ați înregistrat integrala concertelor pentru pian de Beethoven, conducând orchestra de la pian. Cum simțiți această experiență de solist și dirijor în același timp?

Desigur, este cu totul altceva decât a cânta solo. Trebuie să adaug aici și o precizare: a cânta cu Academy of St. Martin in the Fields sau cu o orchestră de cameră de același calibru este foarte diferit față de a cânta cu o orchestră simfonică, pentru că sunt construite pe alte principii. Muzicienii sunt obișnuiți să se asculte unii pe alții, să mă asculte pe mine și să surprindă cele mai fine indicii. Am mai cântat și fără dirijor sau am dirijat chiar eu orchestre simfonice obișnuite, adică acelea care de regulă lucrează cu dirijor. Însă experiența este complet diferită, pentru că aici nivelurile de măiestrie artistică și de muzicalitate ating o altă dimensiune. Aceste ansambluri sunt cu adevărat formate și antrenate pentru a face muzică în acest fel. Sper ca și publicul să perceapă ceea ce simt eu: o interpretare foarte proaspătă, vie, intuitivă și profund conectată. Respirăm împreună și creăm împreună.

Concertul nr. 3 în do minor pentru pian și orchestră de Beethoven, pe care îl veți cânta la Cluj-Napoca și București, se află deja în repertoriul dumneavoastră. Cum reușiți să păstrați prospețimea unei lucrări atât de frecvent interpretate atât de alți muzicieni, cât și de dumneavoastră?

Din fericire, repertoriul pentru pian este foarte vast, așa că nu cântăm aceleași piese tot anul. Chiar dacă am interpretat acest concert de multe ori și am făcut, încă din ianuarie, un turneu complex în Germania și Europa, susținând 19 concerte cu toate concertele de Beethoven alături de alte orchestre, experiența va fi diferită acum.Vor fi alți muzicieni, vor apărea idei noi, iar perioada anului este alta - suntem doar la începutul toamnei, nu în mijlocul iernii. Sunt sigur că toți acești factori vorjuca un rol important în a crea ceva diferit.

Concertul nr. 3 este singurul concert în tonalitate minoră al lui Beethoven și se simte ca o punte spre romantism. Cum descrieți această lucrare comparativ cu celelalte opusuri concertante beethoveniene?

Îmi place foarte mult acest concert. Este extrem de sumbru. Are un impuls constant, o forță care duce muzica înainte, dar în același timp relevă și o tristețe, aproape o urmă de furie, mai ales la începutul primei și celei de a treia părți. Are o energie foarte puternică. Și apoi, bineînțeles, există a doua mișcare, suprarealistă, în Mi bemol major - o lume complet diferită. Cred că, pentru public, la fel ca și pentru noi, atmosfera și frumusețea acestui concert sunt de neegalat. Este o lucrare extraordinară și o iubesc cu adevărat.

Uitându-mă pe pagina dumneavoastră de socializare am observat că în fotografiile dumneavoastră apar adesea flori. E o alegere întâmplătoare sau este o expresie romantică a propriei personalități, care se reflectă și în muzică?

Cred că natura este creația supremă și că în ea putem găsi toată frumusețea existentă. Așadar, în muzică, încercăm să atingem acest ideal. Este foarte dificil, poate chiar imposibil, dar cu siguranță este un obiectiv ambițios. Îmi place și fotografia, iar ce subiect ar fi mai potrivit decât natura pentru pozele mele?

Care este crezul dumneavoastră artistic și ce vă inspiră în muzică?

Ei bine, scopul meu atunci când interpretez este simplitatea. Vreau să evidențiez frumusețea muzicii, priceperea și talentul compozitorului. Și să fac asta fără să mă pun pe mine în prim-plan. În acest sens, cred că simplitatea este un principiu călăuzitor bun, pentru că nu încerci să înfrumusețezi totul sau să adaugi straturi suplimentare de frumusețe. Frumusețea este deja acolo, în muzică. Rolul nostru este doar să o descoperim și să o împărtășim cu publicul.

Ați vizitat România și cu alte ocazii, în vacanțe private? Dacă da, ce v-a plăcut cel mai mult?

Da, de fapt. În 2021, am vizitat Bucureștiul în luna iulie. Era, desigur, încă perioada pandemiei. Petreceam mult timp în Europa pentru că mai aveam concerte, dar mai puține. Am venit atunci la București doar pentru a-l vizita, fără să știu că doi ani mai târziu voi participa la Festivalul Enescu. Așa că mă bucur foarte mult că aceasta va fi a treia mea vizită. Am rămas încântat de obiectele de artă de aici și am descoperit câteva magazine mici ale unor artiști locali. Am găsit niște imprimeuri botanice uimitoare pe care le-am cumpărat atunci și care se află acum în casa mea. Cred, de asemenea, că cel mai important aspect al oricărei țări sunt oamenii. Am descoperit un popor român foarte cald, primitor și atent, iar publicul, din experiența mea, este fantastic. Aștept cu nerăbdare să revin.

Ascultătorii noștri vă cunosc și prin prisma albumelor dumneavoastră pe care Radio România Muzical le-a difuzat. Ce mesaj ați dori să le transmiteți?

Vă mulțumesc mult că ascultați muzica și înregistrările mele. Deși nu pot veni des în România, sunt extrem de recunoscător că am ocazia să cânt atât la București, cât și la Cluj-Napoca. Și sper că unii dintre ei vor reuși să vină la concerte în sală.