În fiecare an, Festivalul Internațional "George Enescu" atrage atenția jurnaliștilor străini. Printre aceștia se numără și Peter Quantrill, care semnează articole pentru Gramophone, The Strad sau Bachtrack. Despre felul în care privește festivalul, jurnalistul britanic a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Cum ați descrie pentru cititorii din țara dumneavoastră atmosfera Festivalului "George Enescu"?

Sunt foarte norocos că aceasta este deja a doua mea vizită la Festivalul "George Enescu", după ce anul trecut am avut bucuria de a participa la Concursul Enescu. În toată această perioadă a fost o adevărată plăcere să mă las cuprins de atmosfera concertelor, fie la Ateneul Român, la Sala Palatului sau în alte spații din București. Iar anul acesta, mă bucur că festivalul și-a extins orizonturile dincolo de aceste locuri emblematice, cuprinzând și Muzeul de Artă Imersivă sau Sufrageria Regală a Muzeului Național de Artă. Spre exemplu, am fost la concertul Orchestrei Filarmonicii "Moldova" din Iași, dirijată de Jiří Rožeň, unde am ascultat Simfonia a II-a de George Enescu - o lucrare complexă din toate punctele de vedere. Spre marea mea bucurie, chiar în fața mea se aflau o mamă și fetița ei, ambele îmbrăcate în ceea ce nu putea fi descris altfel decât niște rochii de petrecere. Și am zâmbit gândindu-mă: "Serios? O fetiță de șase ani și mama ei, ca și cum ar fi pornit spre o seară festivă!" Și totuși, ce frumos a fost să le văd bucurându-se din plin de această simfonie de o oră, atât de complexă și profund romantică. Și astfel, dacă festivalul reușește să aducă împreună un public atât de divers - de la o mamă cu fetița ei, până la marii melomani ai Bucureștiului și ai României - atunci putem spune că programul său, la fel de variat și provocator, își atinge cu adevărat scopul.

Ce impresie v-a făcut România, atât din punct de vedere cultural, cât și ca atmosferă generală?

În ultimii doi ani am venit aici de șapte ori, m-am întors des la București și am ajuns și la evenimente culturale în Arad, Galați și Iași. Chiar de la prima vizită, acum doi ani, am fost cucerit. Am descoperit o țară care prețuiește cultura, oameni calzi și primitori și, trebuie să spun, o climă blândă - un adevărat dar pentru cineva venit din Regatul Unit. Desigur, mi-ar plăcea ca mulți dintre concetățenii mei britanici să vină și să descopere mai mult din bogata cultură a României - nu doar cea muzicală, ci și poezia, arta, literatura și dramaturgia, care merită pe deplin explorate. Am avut norocul să aflu mai multe despre toate acestea prin evenimentele organizate de Institutul Cultural Român din Londra, care, pe tot parcursul anului, adună un public divers. Și, ceea ce este minunat, aceste evenimente sunt gratuite. Cred că Institutele Culturale Române din întreaga lume fac o treabă remarcabilă în a face cunoscută și apreciată bogăția culturii românești.

Cum ați descrie programul acestei ediții a Festivalului Enescu și ce v-a atras atenția în mod deosebit?

Nu cunosc întreaga istorie a Festivalului Enescu, dar mi se pare că profunzimea și diversitatea programului sunt probabil fără egal în istoria acestui festival și aproape fără rival în orice alt festival de muzică clasică la care mă pot gândi. Există, de asemenea, un moment foarte special: marcarea nașterii lui Enescu și noua conducere artistică a maestrului Cristian Măcelaru, care este, la urma urmei, primul dirijor român cu o reputație cu adevărat mondială de cel puțin o generație. Cred că pot spune asta cu încredere. Oamenii trebuie convinși să investească în acest proiect - nu doar bani, ci și timp și energie. Sper, așadar, ca viitoarele ediții ale festivalului și ale concursului să reușească să valorifice energia extraordinară care radiază prin București în aceste săptămâni.

În final, povestiți-ne câte ceva despre activitatea dumneavoastră ca jurnalist.

Ceea ce pot spune este că muzica a făcut parte din viața mea de când mă știu. Fac și alte lucruri în afară de muzică, îmi place să urmăresc sportul, în special fotbalul și majoritatea sporturilor tradiționale englezești, cum ar fi cricketul, și îmi place să petrec timp cu fiul meu - cel mai mult, însă, rămâne muzica. Îmi petrec timpul ca jurnalist muzical independent, scriind pentru reviste precum Gramophone, The Strad, Pianist Magazine și Bachtrack. Nu m-am specializat într-un singur domeniu - opera, Wagner sau polifonia - pentru că toate genurile muzicale mă atrag. Cu cât ascult, citesc și reflectez mai mult, cu atât descopăr cum se influențează reciproc: Mozart poate fi ascultat în lumina muzicii baroce, iar structura și intensitatea acelei muzici influențează mai târziu Școala Vieneză sau minimalismul american din anii 1960. Îmi place să urmăresc aceste conexiuni, și de aceea Festivalul "George Enescu" mă fascinează: aduce la lumină legături muzicale pe care doar un program divers și bogat le poate evidenția.