Cântăreața de jazz Luiza Zan susține în aceste zile un turneu în mai multe orașe din țară cu proiectul său In My Village Symphonic. Solista pregătește de asemenea lansarea unui nou album, în luna noiembrie. Despre acestea, dar și despre alte activități, Luiza Zan ne dezvăluie mai multe în interviul pe care i l-a acordat lui Viorel Grecu.

Îi spunem bun revenit Luizei Zan, la Radio România Muzical! Ai avut un concert luni seara, te pregătești de un altul mâine… dacă poți tu să ne detaliezi și datele și impresiile despre aceste evenimente.

Am avut un al patrulea concert din turneul nostru simfonic la Iași, în cadrul Festivalului de Muzică Românească. A fost singurul concert din acest turneu în care am fost acompaniați de o orchestră de studenți, Orchestra Universității de Arte "George Enescu" din Iași, și a fost o surpriză extraordinară să descoper că studenții noștri sunt foarte, foarte, foarte buni.

Acum te pregătești pentru un nou eveniment la Pitești, mâine seară?

Da, mâine seară vom cânta alături de Filarmonica din Pitești și abia așteptăm concertul acesta. Eu n-am mai cântat cu Filarmonica din Pitești până acum.

Și poimâine, adică vineri seara, vom cânta în formula mică, adică soliștii din acest proiect - Andrei Petrache, Philip Goron, Răzvan Florescu și Mike Alex, în cadrul Galei FNT, în deschiderea Festivalului Național de Teatru de la Teatru Național din București, în regia lui Radu Afrim.

Tu desfășori acum proiectul In My Village Symphonic cu aranjamente orchestrale pentru piesele de pe albumul tău In My Village. L-ai început cu Orchestra de Cameră Radio și, cum nu poți să o răpești pentru un întreg turneu, unde te duci cânți cu o orchestră locală. Cam acesta este modul de lucru.

De fapt, ne-am dorit să acoperim cumva toată țara și să cântăm cu toate filarmonicile. Pentru Andrei Petrache, dirijorul nostru, aranjorul și pianistul nostru, este un foarte mare bonus să poată lucra cu atâtea filarmonici din țară.

Desigur, dacă Orchestra de Cameră Radio își dorește să facem un turneu împreună, anul viitor, îi invităm pentru noul album, pentru că lucrăm la noul material discografic, primul meu vinil și se va lansa în București oficial pe 27 noiembrie la Club Control.

Deci urmează o perioadă interesantă, plină și m-aș bucura să fie publicul de jazz în continuare dornic să ne vadă și să ne asculte. Dintotdeauna cultura a fost susținută în primul și în primul și în primul rând de artiști și nu de altcineva. De artiști și de publicul artiștilor.

Iată, un nou album! Sunt compoziții noi? Ce ne mai poți dezvălui în avanpremieră?

Sunt niște noutăți. În primul rând, este primul meu album integral în limba română. Nu o să pun la socoteală faptul că am un album de colinde, deci integral în română. Ăsta este primul album de jazz în limba română. Se va numi Aer și este un album care respiră sufletul meu foarte transparent.

Vei merge în continuare pe linia asta foarte personală, cum ne-ai obișnuit de ceva timp?

Încep să mă obișnuiesc să fiu deschisă și din ce în ce mai deschisă cu publicul. Cred că este o rezolvare a unor probleme pe măsură ce înaintezi în vârstă. Nu prea îți mai pasă de mărunțișuri și preferi să fii deschis și cu lucrurile mari.

Deci da, e un album plin de sinceritate. Este un album foarte, foarte dezvăluitor. Și nu vă spun mai mult de atât. Vă spun că nu mai este, așa cum spune soțul meu, nu mai este un album melancolic și trist, ci este un album pozitiv și plin de speranță.

Iată, încă o veste bună! Urmărindu-te, știu că întotdeauna ai avut o activitate intensă, dar anul ăsta, așa privit din afară pare unul înfloritor, cu totul special. Au fost atât de multe lucruri noi. Am văzut că ai ajuns până și în Sardinia să cânti cu un alt proiect. Îmi confirmi cumva impresia asta din exterior?

E un an plin pentru că sunt muzician independent. Nu poți să te oprești. Valul ăsta al internetului ne obligă să fim mereu în alertă, să fim mereu dispuși să cântăm în orice contexte și să căutăm zilnic oportunități de a ne exprima muzical.

În Sardinia am ajuns cu proiectul meu de gospel, care a împlinit 20 de ani. Pentru că exact în urmă cu 20 de ani, tot în Sardinia, proiectul de gospel a ajuns pentru prima dată la festivalul acesta internațional de coruri. Și a fost o experiență foarte emoționantă. Am cântat cu alt cor mare de gospel și mi-a întărit convingerea că, de fapt, indiferent în ce limbă vorbim când stăm de vorbă, atunci când cântăm vorbim aceeași limbă.