Ediția cu numărul 20 a Festivalului Internațional Meridian va avea loc anul acesta începând cu data de 1 noiembrie la București, Cluj-Napoca, Timișoara și Iași. Se vor desfășura evenimente propuse sub egida acestei ediții, ce poartă titlul Sonimagicon. Sunet, imagine, magie, iconic...

Alături de mine în studioul Radio România Muzical se află Diana Rotaru, director artistic al festivalului. Bună seara!

Bună seara.

Se spune că începutul înțelepciunii este să spunem lucrurilor pe nume. De la ce vine acest titlu? Cum l-ați ales? Pe mine mă trimite cu gândul la ideea de interdisciplinaritate. Greșesc?

Absolut deloc! În primul rând, trebuie să îi mulțumesc nașului, Gabriel Mălăncioiu, prietenul meu foarte bun și colegul meu în echipa Meridian, pentru că el a venit cu ideea. Are niște idei foarte năstrușnice, după cum se vede și din muzica lui. Și, într-adevăr, în afară de termenii care sunt ușor de ghicit, e vorba despre intenția noastră. Echipa noastră a început să se ocupe de acest festival din 2019 și am încercat să-l orientăm din ce în ce mai mult către interdisciplinar. Este un cuvânt foarte prețios, dar de fapt înseamnă aventură și cu alți artiști, pentru că de obicei, noi muzicienii stăm în banca noastră - compozitorul cu creionul în mână sau cu degetul pe mouse, interpretul cu vioara în mână sau cu pianul... și încercăm să provocăm pe cât putem colaborări între artiști din domenii diferite.

De doi ani de zile, anul acesta este al treilea, colaborăm cu o echipă fantastică care se numesc ordoetchao, Ordine și Haos, Ioana Buraga și Vlad Grigore - dacă ați văzut, poate, afișele Meridian au o imaginație absolut fantastică - și și prin ei reușim să mergem mai mult în direcția asta a colaborării între diferiți artiști.

Sonimagicon bineînțeles că se oprește un pic mai mult pe vizual, cam asta e tema noastră - sunet și imagine, de fapt, muzică și artele vizuale în toate aspectele lor.

Chiar deschiderea festivalului, care se numește Sonimagicland, un fel de intrare pe urmele lui Alice, dar înaltă țară a minunilor, are loc simultan în cele patru centre și are loc însoțită... sunt concerte însoțite de animația 3D care este imaginată de acești doi artiști, ordoetchao menționați, și este vorba de traseul, de călătoria Reginei Sonimagiconului; e acest personaj care ne populează nouă afișele și care e cumva un fel de mascotă și de fapt ghid pentru public.

Pornim cu curaj pe urmele Reginei și descoperim tot felul de muzici și tot felul de artiști.

Și vor concerta niște nume pe care eu le respect incredibil de mult, Trio Larson, Mircea Marian, Andreea Greluș, Cătalina Bordeanu, care vor interpreta în primă audiție absolută o lucrare de Dan Dediu, alt nume de muzician fabulos, și care a scris lucrarea care se numește Pierrot pirate. Abia aștept să o ascult!

Apoi, avem ansamblul Atem la Timișoara care va interpreta tot așa, în primă audiție, special pentru acest Sonimagicland, o lucrare de Gabriel Almași, care a pornit de la sunetul unei uși deschise, de la scârțîitul unei uși deschise. Iarăși, abia aștept să o ascult!

Cvintetul de clarinete Pro Musica Academica la Iași, care va interpreta muzica foarte expresivă a lui Ciprian Ion și al patrulea centru, Cluj-Napoca, avem doi invitați străini, deși unul ne este foarte aproape, e vorba de Ghenadie Rotari un acordeonist genial care a mai fost pe la noi și chiar în Festivalul Meridian și care concertează împreună cu pianista Valentina Vargiu. Și, pentru ei, a scris o piesă înțeleg foarte amplă și foarte spectaculoasă din toate punctele de vedere Adrian Pop, un maestru al școlii clujene de compoziție.

Numai nume „unul și unul”, cum se spune - doar în prima zi, înțeleg, a festivalului.

Da, și doar la ora 7, pentru că noi la București mai avem și la ora 5 un concert cu Cătălin Crețu și Ladislau Csendes, care vor face tot felul de minuni cu ansamblul lor Strings IN ConnectiON, care înseamnă vioară, violă, electronics și live video interactions, deci exact pe profilul festivalului nostru.

Bun, și la ce altceva ne putem aștepta în cadrul acestei ediții a Festivalului Meridian?

O să încerc să trec cât pot eu de repede pentru că sunt multe evenimente, dar adevărul e că mi-s și foarte dragi toate și nici nu știu ce aș putea să recomand mai întâi.

Aș menționa întâi invitații străini. Deja am spus duo Aspera care sunt aici prin bunăvoința Forumului Cultural Austriac și Institutului Italian de Cultură, cărora le mulțumim foarte mult. În primul rând, duoul de saxofoane Altera Inde, care concertează la București pe 2 noiembrie la ora 5 - cam toate concertele sunt la Conservator, ăsta aici nu mai știu, oricum, programul nostru este online - și care oferă o altă față saxofonului, care, ca și acordeonul, are așa o amprentare în cultura noastră, poate se duce într-un alt tip de muzică, dar în muzica de avangardă sau experimentală există un repertoriu foarte, foarte amplu și publicul are ocazia să cunoască un altfel de saxofon, mai ales că și acesta va fi mixat foarte mult cu sunete electronice.

Pe urmă, îl mai avem pe marele pianist Andrea Lucchesini, un fost membru al jurului Concursului de pian George Enescu - mulțumim aici Artexim și, iarăși, Institutului Italian de Cultură - care are un program foarte interesant, care croșetează Scarlatti cu Berio. Luciano Berio are șase bisuri pentru pian, Six Encores care sunt cumva omagii indirect aduse scriiturii foarte perlate a lui Scarlatti. Și îl mai avem pe Jorg Widmann, un compozitor în mare vogă azi, care a făcut niște piese inspirate direct de Schubert; deci, impromptuuri de Schubert și piese de Widmann și abia aștept să văd cum se vor pune în valoare de fapt aceste muzici unele pe altele.

Apoi avem Irinel Anghel cu Iribot, deja e sold out. Ne bucură foarte tare că putem să zicem "ne pare rău, dacă n-aveți bilet, asta e!". O avem pe Adriana Toacsen cu Haute Piano Couture - ăsta e un proiect început anul trecut, o idee năstrușnică care ne-a venit amândurora, să mixăm fashionul cu muzica contemporană. Din câte știu, cel puțin la noi în țară, nu s-a mai mers pe direcția asta. Și acum va fi și cu dans cu Mădălina Dan.

Duo Hesperus, care ne duc în infern, cele două chitare cu proiecte... iarăși Dan Dediu și o grămadă de alții compozitori - colegul meu din Meridian, George Păiș, care are o lucrare absolut fabuloasă; trebuie să veniți pe 6 noiembrie să o vedeți și să o ascultați.

Devotio Moderna, care aduce un omagiu sincroniei lui Ștefan Niculescu. Simpozionul Rădăcini, care aduce mai multe omagii lui Luciano Berio pe care îl aniversăm cu un centenar în anul acesta, Pierre Boulez idem, un centenar și Octavian Nemescu, care ne încadrează de fapt ca o copertă foarte spirituală și foarte dragă festivalul - pentru că festivalul începe cu Metabizantiniricon de Nemescu și se termină cu Ascensio, un spectacol foarte non-spectacular de fapt așa cum e și muzica lui Octavian Nemescu, gândit și regizat de Irinel Anghel, cu două tinere fabuloase - Smaranda Găbudeanu și Ana Creangă.

Apoi, Sâmbăta Sonoră. Pasionații de muzică experimentală cu siguranță știu ce e Sâmbăta Sonoră, care de mulți ani de zile este foarte prezentă pe scena noastră bucureșteană. Anamaria Pravicencu a avut inițiativa de a-i susține pe tinerii compozitori români și o să băgăm publicul în parcarea subterană, o să fie o grămadă de căblărae și foarte multă percuție pentru că acolo va concerta Vlad Polgar, un nume în plină ascensiune pe foarte bine meritatelea, un tânăr percuționist fabulos. Și... numai muzică tânără și drum set cu electronics, vibrafon cu electronics și o grămadă de alte surprize, inclusiv o piesă pentru tamburină solo.

Electric Dream, o compilație de lucrări audio-video cu o premieră absolută de Mihaela Vosganian, un cvartet în looping. Și cu iertare pentru cei pe care i-am uitat la București, se mai întâmplă foarte multe minuni și în alte orașe. La Timișoara, îl avem pe Arthur Balogh, care este un contrabasist fabulos care cântă și jazz și, de fapt, cântă orice și știe să butoneze și din sintezatoare și care acum colaborează cu actorul Costa Tovarnisky și cu scenograful Remus Rotaru și cu tinerii designeri artiști vizuali din Facultatea de Arte și Design din Timișoara și abia aștept să vedem ce o să iasă.

Apoi, ansamblul Atem a fost menționat. La Iași, ansamblul TimbrIS e în plin turneul dedicat lui Lucian Blaga, iarăși, un mare aniversat, cu lucrări scrise special, flautista Carla Stoleru...

La Cluj-Napoca, colegul și prietenul meu bun Alexandru Murariu, care este unul din cei mai activi inițiatori de proiecte pe muzică nouă la ora actuală din țară, va dirija ansamblul Coleur și "ne amenință" cu pantomimă și cu tot felul de năzdrăvănii. Un concert dedicat relației cu sezonul cultural România-Polonia coordonat de Cristian Bence-Muk, un recital de percuție Tony Vântur și duo Hesperus, din nou. Și mai ales clujenii se vor bucura de ceea ce, iată, ne-am dorit și noi în România, un spațiu fabulos pentru muzică, adică nou sediu al Academiei Naționale "Gheorghe Dima". Felicitări clujenilor, vă bucurați de o aparatură și o arhitectură absolut splendide! să sperăm că și acustica e pe măsură.

(...)

Vorbeam despre ediția cu numărul 20 a Festivalului Meridian și ne-ați menționat un eveniment care este sold out,se desfășoară cu casa închisă altfel spus. Aș vrea să știu cât de des se întâmplă ca un astfel de eveniment,un astfel de concert, să se desfășoare cu casa închisă, în având în vedere faptul că e vorba de un limbaj muzical să spunem cel puțin care nu e neapărat la îndemâna oricui?

Da, noi am avut bucuria de mai multe ori chiar în cadrul Festivalului Meridian să ne trezim cu evenimente sold out sau cu evenimente unde se punea problema unde mai punem publicul. Sunt două lucruri aici, aș spune. Lumea e foarte curioasă. Cred că noi, în general, subestimăm publicul și e tratat cu grijă și... publicul de fapt e foarte curios și e atras de noutăți. Dau un exemplu: acum vreo două ediții a venit o cântăreață de teatru no, a avut un concert la Teatru Odeon cu muzică contemporană, care nu era deloc comod de ascultat, să spunem. Bine, sigur, noi o iubim foarte tare, dar poate pentru un meloman neobișnuit cu limbaje mai avangardiste era ceva special, dar a fost foarte, foarte mare cerere, pentru că era un lucru foarte inedit - teatru no și muzică nouă. Iarăși, am avut un concert organizat de Ariadna Iliescu cu tulnice și improvizație, în ultima ediție la Meridian, unde se umpluse parcarea subterană aproape până la refuz. Spectacolele lui Irinel Anghel care sunt organizate la Teatrelli de câțiva ani tot așa sunt, mereu sold out, pentru că iată acolo există și elementul de inedit; Irinel Anghel nu repetă niciodată. Dar lumea este atrasă de lucruri altfel și cred că ar trebui să avem cu toții mai mult curaj, mă refer și la programatori și la organizatori și la restul publicului, pentru că e clar că sunt niște experiențe după care noi tânjim, dar trebuie să ieșim un pic din zona noastră de confort. Al doilea aspect, poate trist și aș vrea să vorbesc așa un pic despre el, este că sigur din rezonuri financiare (noi, ca orice festival de muzică nouă) suntem subfinanțați, ca orice palier al artei contemporane și mai ales cea sonoră și majoritatea concertelor noastre se desfășoară la Universitatea Națională de Muzică din București - și, primul rând, le mulțumim foarte mult; doamna rector Diana Moș care este și un interpret fabulos de muzică nouă sigur că are altă relație cu noi și cu evenimentele astea. Pe de altă parte, am senzația că publicului îi e frică de acest spațiu perceput a fi academic și mi-aș dori foarte mult să nu le mai fie frică pentru că suntem simpatici, sunt concerte gratuite, sunt niște săli cu acustică în general foarte bună, sunt niște spații ciudate cum ar fi această parcare subterană care spre disperarea directorului nostru tehnic, Dănuț Bujor, încercăm să o folosim la fiecare ediție. Dar Dănuț ne iartă pentru că și lui îi place foarte tare ce iese... Deci, mi-aș dori ca conservatorul, cum îi zicem noi, să fie perceput ca un fel de hub cultural că e mult mai puțin academic decât poate părea așa din afară, pentru un neofit.

Din experiența mea, de fiecare când am mers la un concert, indiferent ce concert, dar mai ales la concertele de muzică contemporană, cu prieteni care nu sunt din domeniul muzicii, nu am perceput la ei vreo frică. Pe de altă parte, vă spun sincer că de multe ori nici nu ar fi știut dacă nu le spuneam eu direct. Deci asta probabil că se întâmplă. Probabil că e și o problemă de marketing, mă gândesc, pe care o rezolvați prin intermediul festivalului, de exemplu. Dar alte concerte nu au acest beneficiu, alte inițiative artistice de exemplu nu ar avea acest plus.

Da, este mare păcat că muzica și, în mod particular, muzica nouă are o acoperire mică și niciodată nu e destul buget pentru partea de PR. Și-atunci ne luptăm noi, eu, echipa mea... toți postăm pe social media, ne agităm, împărțim abțibilduri și flyere, dar sigur că ne-ar fi de foarte mare ajutor un specialist cu conexiuni mai puternice, un partener media foarte vizibil. Iarăși, radioul este întotdeauna alături de noi și vă mulțumim foarte mult și Radio România Muzical în mod particular, dar asta este o problemă și în general este o problemă cu cultura la noi. Iată, Festivalul Enescu a reușit să devină un eveniment foarte vizibil, deci a demonstrat că se poate. Acolo sigur că e vorba de alt tip de muzică, dar sunt convinsă că după cum spuneam publicul curios așa cum ar putea să dea cu năsucul și prin sălile conservatorului, sunt convinsă că dacă ar ști mai rapid și mai din timp de aceste evenimente, ar fi chiar mai numeros decât e oricum. Numărul mi se pare în creștere și mă bucură foarte mult.

Haideți să vorbim acum despre această inițiativă pe care ați avut-o. Cum ați văzut legătura dintre lumea modei, lumea haute couture să-i spunem, și lumea muzicii contemporane?

Eu și Adriana Toacsen suntem colaboratoare foarte exact pe aceeași lungime de undă, suntem și foarte bune prietene, suntem înnebunite și după modă și nu mi-a fost greu să fac așa în capul meu o conexiune între Adriana, care oricum e așa o apariție, frumusețe cinematografică și modă. Anul trecut a fost o colaborare cu Roxana Davidescu, o creatoare de bijuterii fantastică și sunt bijuterii-poveste, adică așa cum Adriana face concerte-poveste și poate și eu mă chinui să fac festivaluri-poveste, așa era și acolo poveste inclusiv cu pălările de la Fandaxia care au fost însuflețite de dansatoarele și performele noastre.

Anul acesta, este vorba de Alina Maria Griga care se va ocupa de partea de fashion, care acum va fi însuflețită de dansatoarea Mădălina Dan. Mi s-a părut foarte inedit și nu neapărat m-am dus în zona "e ceva ce nu s-a mai făcut, hai să facem!", dar m-am gândit că există o poveste în toate bijuteriile sau veșmintele care sunt făcute cu scop cu adevărat artistic - sunt unicate, sunt obiecte-poveste, sunt obiecte pline de mister, sunt obiecte care spun ceva, foarte încarcate din punct de vedere semantic și mi s-a părut foarte interesantă ideea asta de a le combina cu muzica contemporană.

Și apropo de muzica contemporană la timpul prezent,vorbeam înainte despre tânăra generație și despre muzica tânără. S-ar putea ca mulți dintre ascultători să fie poate ușor surprinși de ideea că mulți dintre cei mai promițători tineri sunt poate nume care deja se afirmă în domeniul compozițional. Aș vrea să facem un pic cunoștință cu ei, desigur,în absență. Să ne spuneți dumneavoastră câteva cuvinte, în general, despre cum putem să vedem noua generație, cum putem să ne raportăm la ei.

Noua generație e foarte inventivă, mi se pare și foarte coagulată din punct de vedere uman - sunt oameni buni, sunt oameni faini, sunt prieteni, fac lucruri împreună. Din 2019, sigur și dinainte, mi-am propus în mod particular să sprijin muzica tânără și eu și ceilalți colegi ai mei din echipă, pentru că mi se pare extrem de important să aibă o portavoce, să poată fi auziți prin muzica lor, să fie cunoscuți prin muzica lor în modul cel mai în timp posibil și în cadrul unui festival cu o vizibilitate ceva mai mare.

Aș vrea chiar să-i nominalizez pentru că merită. Și e vorba de, în ordine aleatorie, Oana Vardianu, care a compus un concert pentru fabulosul violist de care am uitat să vă spun, Marius Ungureanu, care va concerta cu Ciprian Dancu. Marius Ungureanu va concerta împreună cu Devotio Moderna și va cânta un pocket-concerto special scris de Oana Vardianu, care e una în cele mai... deja nu mai e o promisiune, e o afirmare. Andrei Petrache, pe care cred că deja toată lumea îl cunoaște și prin activitatea sa jazzistică fenomenală și care și el este prezent în festival. În cazul tinerilor prezenți în Sâmbăta Sonoră prin amabilitatea, prin pasiunea Mariei Pravicencu, care este la fel de doritoare de a-i pune pe tineri în plin-plan, aș vrea să-i menționez pe Irina Perneș, una din cele mai originale voci ale prezentului, foarte foarte tânără, în prezent în Polonia; Agnes Vrânceanu, iarăși de o sensibilitate aparte; Iuliana Teodorescu Ciocănea, care ca și mine a beneficiat de o mamă compozitoare și care are și o minte brici și un rafinament aparte; Vlad Ciocoiu, care este un tânăr îndreptat și spre performance și spre partea teatrală inedită a actului componistic în care compozitorul este și actor și cântăreț și performer; Ana Creangă, care este prezentă în festival cu o instalație și ca dansatoare. Ana Creangă este un mic om renascetist, pe cât de mititică, pe atâta de fabuloasă ca personalitate. Și, nu în ultimul rând, iarăși George Păiș, care deja a depășit stadiul de promisiune și este un om de un rafinament și intelectual și muzical cum rar ne-a fost dat să întâlnim.

Așteptăm să îi ascultăm pe toți aceștia și nu doar pe aceștia în cadrul ediției cu numărul 20 a Festivalului Meridian. Diana Rotaru, mulțumim frumos pentru prezența în studiul Radio România Muzical!