În 16 mai 2025, pianistul Cristian Sandrin și-a lansat al treilea disc din carieră: prima înregistrare integrală a celor opt suite pentru clavecin de Henry Purcell în versiune pentru pian modern. Cu mai multe detalii despre acest proiect unic, muzicianul a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Cristian Sandrin, cel mai recent album al dumneavoastră, propune prima înregistrare mondială a integralei celor opt suite pentru clavecin de Henry Purcell în versiune pentru pian modern. Care a fost punctul de plecare al acestui proiect discografic și ce v-a determinat să explorați acest repertoriu al barocului englez?

Am încercat să pornesc de la o idee inedită și am dorit foarte mult să înregistrez un repertoriu care nu se cântă de obicei pe pian, iar aceste suite au fost înregistrate în trecut pe clavecin și nu văd de ce nu ar putea fi cântate și pe pian. Am explorat acest repertoriu, l-am cântat în concerte și apoi am zis că ar funcționa pentru un CD foarte bine.

Ce presupune din punct de vedere interpretativ adaptarea unui repertoriu gândit inițial pentru clavecin la pianul modern?

Nu este prima dată când acest lucru se face pe un pian modern. Principiul este că trebuie să studiezi muzica acelei vremuri și să înțelegi cum ea inițial este concepută pentru clavecin, care este estetica muzicii în acele timpuri și încerci s-o redai cu tehnicile pianului modern.

Aș vrea să vorbim puțin despre procesul de pregătire al acestui disc. Pentru orice înregistrare se află, desigur, în spate o amplă cercetare istorică. Cât timp ați lucrat la acest album și cum s-au derulat sesiunile de înregistrare?

Sesiunile de înregistrare, propriu zis, durează două, trei zile, dar aceasta este încununarea unui proces de pregătire. Aș spune că suitele lui Purcell pentru clavecin nu sunt foarte grele tehnic, dar ce este cu adevărat greu este să le dai un sens muzical care să corespundă cu estetica acestor timpuri. Bineînțeles, am citit tratate muzicale din acele vremuri, despre agogică. Am încercat uneori chiar și să improvizez cu ritmurile, pentru că știu că în acele vremuri redarea ritmurilor era destul de fluidă, aproape improvizată, chiar și ornamentele au trebuit improvizate. Apoi, în sala mea de studiu, m-am înregistrat de foarte multe ori și încercam să experimentez cu diverse nuanțe, pedalizări, articulații, iar apoi, în final, a venit faza ultimă, adică înregistrarea de studio.

Pe ce instrument ați cântat și unde au avut loc înregistrările pentru acest album?

Pentru acest album am înregistrat în sala Yehudi Menuhin pe un pian Steinway.

Pe lângă cele opt suite de Purcell, albumul cuprinde și alte lucrări pentru claviatură. Cum le-ați ales și ce surprize muzicale vor descoperi cei care vor asculta acest CD?

De multe ori, suitele pentru clavecin și instrumentale nu au fost compuse pentru a fi cântate în public. Nu exista conceptul de concert în public. Mai degrabă, dacă știai să cânți la un instrument cu claviatură, dacă erai un nobil care a luat lecții de clavecin de când era mic, deschideai probabil o culegere de suite și cântai, poate, prieteilor tăi, familiei tale sau pentru propria delectare. Pur și simplu am introdus niște piese de sine stătătoare în aceste suite, în acest spirit, pentru propria delectare și a ascultătorilor.

Albumul apărut la casa de discuri Somm a fost foarte bine primit de critica de specialitate, inclusiv de BBC Music Magazine. În plus, CD-ul cu ultimele trei sonate pentru pian de Beethoven a fost, de asemenea, distins cu premiul Criticii 2025 de către prestigioasa revistă American Record Guide. Cum vă raportați la aceste recunoașteri?

Pentru un tânăr artist ca mine, bineînțeles este un triumf, este extraordinar să primesc aceste aprecieri. Noi trebuie să folosim aceste aprecieri ca să ne consolidăm reputația și să cântăm în public, să atragem publicul să vină la concertele noastre. Ne ambiționează. Deja am noi proiecte de înregistrare, de concerte. Voi înregistra primele sonate de Beethoven, op. 2, împreună cu Sonate pentru pian de Christian Neefe, care este un compozitor mai puțin cunoscut, dar este foarte cunoscut în istoria muzicii, pentru că el a fost profesorul de compoziție a lui Beethoven, din Bonn. Va fi o înregistrare inedită.

V-ați format în anii de liceu la Colegiul Național de Arte "Dinu Lipatti", din București. Ați absolvit Academia Regală de Muzică din Londra și sunteți laureat al numeroase concursuri internaționale. Cum au contribuit aceste etape în parcursul dumneavoastră artistic?

Foarte important a fost mediul în care am crescut. Tatăl meu a fost profesor și pianist concertist. Profesorii mei de la Colegiul Național de Arte "Dinu Lipatti" și întreaga educație pe care am primit-o în România au pus o bază foarte solidă atunci când m-am mutat în Londra la Royal Academy of Music și am studiat. Fiecare etapă contribuie, fiecare pas, fiecare concurs pe care l-ai câștigat sau nu l-ai câștigat se învață o lecție importantă.

Publicul din România vă întâlnește mai rar pe scenă. Cum ați descrie relația dumneavoastră cu scena românească în acest moment al carierei?

Eu ador să cânt în România și chiar dacă nu voi cânta foarte curând în România voi cânta cu orchestra Filarmonicii de Stat Bacău un concert de Mozart în cea mai prestigioasă stagiune muzicală din Italia la Milano, în mai, cu maestrul Ovidiu Bălan.