Astăzi au fost anunțați câștigătorii premiilor International Classical Music Awards (ICMA) pentru anul 2026. În această ediție, au fost acordate 27 de premii, dintr-o listă iniţială de 307 de nominalizări. Remy Franck, președintele juriului ICMA, a povestit despre procesul din spatele premiilor, despre tendințele discografice actuale, dar și despre planurile pentru Gala ICMA 2027, ce va fi găzduită de Filarmonica de Stat "Transilvania" din Cluj-Napoca.

În primul rând, la fel ca întotdeauna, căutăm cea mai înaltă calitate posibilă. Nu este vorba doar despre înregistrări bune, ci despre înregistrări cu adevărat excepționale. Analizăm dacă programul este cu adevărat interesant, dacă interpretarea atinge un nivel foarte înalt din toate punctele de vedere și, mai mult decât atât, dacă înregistrarea respectivă "ne vorbește" - dacă simțim că aduce ceva nou și cu totul special. Aceasta ar fi ceea ce căutăm.

Care au fost particularitățile procesului de nominalizare și selecție din acest an?

Am avut ceva mai puține nominalizări decât anul trecut, ceea ce arată că e posibil ca juriul să fi devenit mai exigent în evaluarea înregistrărilor foarte bune. Cu toate acestea, numărul a fost în continuare considerabil, mai ales în anumite categorii foarte aglomerate, precum instrument solo, muzică simfonică sau muzică de cameră. La muzica veche și la baroc am observat ceva mai puține propuneri, dar, în ansamblu, baza de nominalizări a fost una substanțială, din care am putut continua procesul de vot. După cum se știe, votăm în trei runde: dacă, de pildă, avem 40 de înregistrări nominalizate la muzică de cameră, în prima rundă reducem lista la 10, apoi la 5, iar dintre acestea alegem câștigătorul.

Au existat, în ediția din 2026 a International Classical Music Awards, categorii în care câștigătorul se putea întrevedea încă din etapele inițiale?

Da, în anumite categorii, au existat numeroase nominalizări pentru anumite înregistrări. Pentru a avea o nominalizare, este nevoie ca propunerea să vină din partea a cel puțin doi membri ai juriului, însă au existat înregistrări care au primit zece sau chiar mai multe nominalizări. Asta înseamnă că, încă de la începutul procesului, juriul și-a manifestat foarte clar interesul față de acestea. A fost cazul albumului cu Oratoriul Die Schöpfung (Creațiunea) de Joseph Haydn, în interpretarea lui Sir Simon Rattle și a Corului și a Orchestrei Radiodifuziunii Bavareze, la BR Klassik; de asemenea, cazul operei Der fliegende Hollände (Olandezul zburător) de Richard Wagner, dirijată de Edward Gardner, la casa de discuri Decca; așa s-a întâmplat și în cazul înregistrării Simfoniei a V-a de Mahler, cu Tonhalle Zürich și Paavo Järvi; și, mai ales, al colecției dedicate creației lui Arnold Schoenberg, cu Berliner Philharmoniker, la propria lor casă de discuri. Aceste înregistrări au ieșit în evidență de-a lungul celor trei runde. Chiar dacă puteam bănui că vor fi câștigătoare, totuși, nimic nu este garantat - pentru că votăm individual și nu știm cum vor decide ceilalți membri ai juriului. De data aceasta, însă, nu au existat surprize.

Povestiți-ne, vă rog, despre câștigătorii premiilor speciale ale International Classical Music Awards.

Premiile din categoriile speciale sunt acordate prin proceduri aparte. Unele dintre aceste premii devin clare deja cu doi sau chiar trei ani înainte, din timpul discuțiilor din cadrul adunărilor noastre generale, când decidem împreună că un anumit artist merită o recunoaștere specială. De regulă, ne orientăm către muzicieni foarte cunoscuți, dar nu neapărat către cei numiți, în industrie, "vedete". Un exemplu ar fi laureatul premiului pentru întreaga activitate, Stephen Kovacevich: un muzician extrem de respectat, cu o personalitate artistică puternică, care a influențat profund arta pianistică, chiar dacă nu se află permanent în prim-planul vieții muzicale mondiale. Pentru titlul de Artistul Anului, Jakub Hrůša a fost o alegere clară, mai ales că urma ca gala să se desfășoare la Bamberg. Din punctul meu de vedere, el este unul dintre cei mai importanți dirijori ai timpurilor noastre. În prezent este director muzical al Operei Regale Covent Garden din Londra și, în ultimii ani, a reușit să readucă Orchestrei Simfonice din Bamberg acel sunet boem specific, pierdut o perioadă - un lucru extrem de relevant pentru noi. Acordăm o atenție deosebită tinerilor artiști: trei dintre premiile speciale le sunt dedicate. Avem titlul de Tânărul Artist al Anului, acordat de mulți ani, care revine acum mezzosopranei austriece Anja Mittermüller. Mai există premiul Discovery, creat în urmă cu zece ani în colaborare cu Academia de Muzică din Liechtenstein; anul acesta, laureata este violonista maghiaro-egipteană Mariam Abouzhara. Academia ne propune mai mulți muzicieni, le analizăm activitatea și înregistrările, iar juriul alege. De asemenea, colaborăm de trei ani cu platforma online Classeek, care sprijină tinerii muzicieni; în urma unui proces similar de selecție ca cel desfășurat împreună cu Academia de Muzică din Liechtenstein, a fost ales anul acesta pianistul american Antony Ratinov. În mod clar, accentul pe susținerea noilor generații este tot mai puternic. Tocmai am creat o rețea pentru a ajuta tinerii artiști să obțină oportunități de concert după ce au fost distinși în cadrul ICMA, o rețea care funcționează deja foarte bine.

În ce constă unicitatea International Classical Music Awards?

Înainte de toate, independența juriului. Spre deosebire de alte mari premii, precum Grammy sau Opus Klassik, ICMA funcționează complet independent de industria muzicală. Acest lucru este esențial. În cazul altor distincții, casele de discuri sunt cele care nominalizează producții, ceea ce nu oferă aceeași perspectivă. Artiștii ne spun adesea că un premiu ICMA are pentru ei o valoare aparte tocmai datorită acestei independențe.

Din perspectiva dumneavoastră, de președinte al juriului International Classical Music Awards, cum arată tendințele discografice și evoluția scenei de muzică clasică în ultimii ani?

Ca întotdeauna în ultimii ani, observăm că discul fizic nu mai are importanța de odinioară; fișierele disponibile online pentru descărcare și streaming-ul devin tot mai relevante. Acceptăm, de aceea, și lansări exclusiv digitale, cu condiția să fie publicate de o casă de discuri oficială. Cantitatea de apariții discografice nu scade, pentru că artiștii au nevoie de înregistrări, chiar dacă un album va avea doar 500 de vânzări. 500 reprezintă chiar un număr mare pentru timpurile noastre, nu se mai poate vorbi despre vânzări în rândul milioanelor, ca în epoca lui Karajan.

În același timp, în ipostaza mea de critic muzical, am astăzi oportunitatea de a asculta înregistrări cu lucrări pe care nu le-am mai auzit până acum. Nu mă refer doar la muzică contemporană, ci și la numeroase redescoperiri valoroase - lucrări uitate din baroc, clasicism sau romantism. Nu totul merită publicat, desigur, însă unele descoperiri sunt cu adevărat remarcabile - precum cvintetul și cvartetul din creația lui Ernst Gernot Klussmann, premiate la categoria "Înregistrări în premieră". Ambele lucrări camerale sunt exemplare muzicale excepționale, iar interpretările oferite de Kuss Quartett și Peter Nagy sunt foarte bune. Așadar, multe din partiturile redescoperite merită publicate și înregistrate.

În aceeași categorie, "Înregistrări în premieră", a fost premiat și un album dedicat descoperirilor în creația lui Dmitri Șostakovici, la care participă și pianistul român Daniel Ciobanu. Iată o dovadă că până și piese ale unor compozitori celebri pot fi încă auzite în premieră.

Da, bineînțeles! Știu că această înregistrare, publicată de Deutsche Grammophon, a fost curatoriată de cineva de la Gewandhaus Leipzig, chiar dacă Orchestra Gewandhaus nu apare pe disc, ci Staatskapelle Dresden. A fost extrem de interesant să descoperim aceste lucrări de Șostakovici, necunoscute până acum. Ele arată că, chiar și în cazul unui compozitor atât de celebru precum Dmitri Șostakovici, nu întreaga creație a fost adusă la lumină și interpretată. Acest lucru este foarte important și tocmai de aceea am decis să acordăm două premii diferite la categoria "prima înregistrare": unul pentru lucrările lui Klussmann, despre care vorbeam puțin mai devreme, și unul pentru creația lui Șostakovici.

Cum se conturează Concertul de Gală ICMA din data de 18 martie, care urmează să fie susținut de Bamberger Symphoniker, un ansamblu premiat la categoria Special Achievement, sub bagheta lui Jakub Hrůša, desemnat Artistul Anului?

Lucrăm încă la program, așa că nu pot oferi foarte multe detalii în acest stadiu. Pot spune însă că vom avea din nou un program extrem de variat, cu aproximativ zece soliști. Încă discutăm repertoriul, căci fiecare artist are la dispoziție doar șapte-opt minute în cadrul concertului de gală. Vor veni la Bamberg artiști de prim rang, iar acest concert va avea o semnificație cu totul specială, atât pentru noi, cât și pentru orchestră, deoarece reprezintă concertul aniversar oficial al Orchestrei Simfonice din Bamberger. Ansamblul a susținut primul său concert în martie 1946, acum 80 de ani. De aceea, va fi un eveniment foarte important, cu un caracter oficial pronunțat: vor fi prezenți politicieni, iar la începutul concertului va lua cuvântul și un ministru. Concertul va fi, desigur, transmis din nou în direct, în variantă video, de Deutsche Welle. De asemenea, toți membrii juriului ICMA care reprezintă posturi de radio vor putea transmite concertul în direct sau ulterior - astfel încât evenimentul va beneficia de o prezență mediatică substanțială.

Bineînțeles, aici, în România, așteptăm deja cu nerăbdare Gala ICMA din 2027, care va fi găzduită de Filarmonica de Stat "Transilvania" din Cluj-Napoca. Care credeți că va fi relevanța unui asemenea eveniment pentru scena muzicală românească? Ar fi de luat în considerare și că acest concert de gală va fi transmis în direct de Radio România Muzical și oferit pentru difuzare partenerilor din cadrul Uniunii Europene de Radio, dar și disponibil în variantă video prin intermediul Deutsche Welle.

Am fost la Cluj-Napoca în luna octombrie, la inaugurarea noii săli de concerte, și mi-a plăcut foarte mult. Sala are o acustică excelentă, este un spațiu frumos și am admirat cu adevărat modul în care, cu resurse financiare relativ reduse - mai ales dacă o comparăm cu alte construcții din România - s-a realizat un proiect atât de reușit! Apreciez și faptul că sala este conectată cu Academia de Muzică din Cluj-Napoca. Aștept cu mare interes acest eveniment și cred că cei cu care am vorbit în Cluj-Napoca sunt foarte fericiți și mândri că orașul lor face parte acum din planurile ICMA. Sunt convins că acest lucru va contribui la plasarea Clujului pe harta lumii muzicale. Orașul nu este încă foarte cunoscut la nivel internațional. Nici eu nu știam foarte multe despre el; fusesem de mai multe ori la București, desigur, dar nu ajunsesem niciodată la Cluj. Am descoperit însă un oraș universitar plin de viață, un loc absolut minunat pentru gala noastră, și vom face tot posibilul să promovăm viața muzicală românească prin organizarea acestui eveniment la Cluj.

Cum apreciați colaborarea cu Radio România Muzical pentru pregătirea acestui eveniment?

Când am fost la Cluj-Napoca, m-am simțit foarte bine primit. Am avut ocazia să cunosc echipa de organizare a orchestrei. Am fost acolo împreună cu managerul general al Radio România Muzical, Cristina Comandașu, și am petrecut un timp foarte plăcut. Am văzut cât de mândri sunt oamenii implicați. În plus, am avut ocazia să-l întâlnesc pe Gregory Vajda, care, acum doar câteva zile, a fost desemnat noul director muzical al Orchestrei din Cluj-Napoca. Am luat imediat legătura cu el, l-am felicitat pentru această nouă funcție, iar el mi-a răspuns că este foarte fericit că va face parte din concertul nostru de gală din 2027. Așadar, lucrurile se leagă foarte bine și sunt foarte bucuros.