Pianista Alina Bercu va susține marți, 17 februarie, un recital-eveniment în cadrul seriei "Moștenitorii României muzicale", organizată de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera. Despre revenirea, după 20 de ani, pe scena mare a Ateneului Român, dar și despre alte repere ale parcursului său artistic, Alina Bercu ne oferă mai multe detalii într-o primă parte a unui dialog purtat cu Ioana Țintea.

Alina Bercu, pe 17 februarie veți susține un recital extraordinar marca Moștenitorii României Muzicale. Cum reflectă programul ales tema Tablouri în lumini și umbre?

Programul ales are câteva obiective. În primul rând, am inclus câteva transcripții pentru că am considerat că aduc o lumină nouă și o culoare nouă în muzica pe care deja o cunoaștem foarte bine și mai mult decât atât, aceste transcripții pun instrumentul principal, pianul într-o cu totul altă postură, într-un alt context, cu efecte sonore speciale, în opinia mea. Și un alt punct avut în vedere de mine, consider că suntem într-un moment actual în care muzica clasică se află, să zicem așa, într-un moment de tranziție. Cred că publicul începe să aprecieze și să se bucure de programele mai neconvenționale, să spunem așa, cum am spus, poate cu transcripții, cu repertoriu ceva mai necunoscut sau în combinație cu lucrări cunoscute și asta am avut în vedere, să includ teme foarte bine cunoscute de noi, cum ar fi bucuria dragostei sau suferința dragostei. Toată lumea cunoaște astfel de teme, sunt deja în memoria noastră colectivă, să spunem, dar acestea combinate cu piese clasice sau foarte romantice, scriitură clasic-pianistică, asta mi se pare o combinație mai rar întâlnită și sper că acest program să reflecte și această intenție a mea.

Uitându-mă pe program, veți interpreta lucrări extrem de dificile din punct de vedere tehnic, precum Tablouri dintr-o expoziție de Modest Mussorgski, în aranjamentul spectaculos realizat de Vladimir Horowitz. Ce înseamnă pentru dumneavoastră virtuozitatea în acest program?

Virtuozitatea este, în opinia mea, un termen destul de relativ. Nu știu dacă în momentul actual în care se află pianistica mondială putem vorbi de virtuozitate strict din această perspectivă a cântatului rapid sau a agilității. Cred că virtuozitatea are o componentă mai complexă, în această categorie a virtuozității intră foarte bine și capacitatea pianistică, de a crea foarte multe culori, nuanțe sonore diferite, texturi sonore diferite. Din acest motiv, consider că programul ales este unul virtuoz și mai puțin privit, strict din perspectiva, dacă doriți, a metronomului, ci la bogăția sonoră a unui program.

Cum se va desfășura mai precis seara de la Ateneu? Din câte știu, recitalul va include și prezentări ale lucrărilor făcute chiar de dumneavoastră.

Da, este un format de recital foarte drag mie și consider că apropie interpretul de public. Îmi doresc să mă apropii de oamenii care vin în sala de concert și să le ofer nu numai muzica aleasă de mine, ci și anumite păreri personale sau puncte de vedere, justificări ale programului ales și să le explic arcul dramatic al serii, și, desigur, partea strict muzicală în care voi interpreta programul menționat.