Doamnelor și domnilor, invitatul meu din această seară este compozitorul Sebastian Androne-Nakanishi. Bună seara, Sebastian.

Bună seara. Vă mulțumesc pentru invitație.

Trebuie să subliniez ascultătorilor Radio România Muzical că tu, Sebastian, ești cel care a creat emblema sonoră a postului nostru, printre care și muzica semnalului de post pe care tocmai l-am ascultat ceva mai devreme. A fost complicat ca în doar câteva zeci de secunde să cuprinzi identitatea sonoră a unui post de radio?

Da, vă mărturisesc că a fost foarte dificil. E unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le-am făcut. E mult mai ușor să spui multe într-un spațiu mai larg. Aici trebuie să spui multe într-un spațiu foarte restrâns și ideea mi-a venit în timp ce-l plimbam pe băiatul meu cel mare cu căruțul, pe drum, și zic că ideea asta e foarte bună și de acolo a venit. Apoi a durat aproape o lună să lucrez doar la aceste câteva secunde.

Să mai spunem că tu realizezi la Radio România Muzicală o serie de emisiuni sub titlul Game Origins, dedicată conexiunilor dintre muzica de film și cea a jocurilor video, cu muzica clasică. Ce feedback ai din partea ascultătorilor?

Da, într-adevăr, a fost inițiativa doamnei Comandașu, căreia îi mulțumesc foarte mult. Am fost surprins să-mi scrie oameni pe LinkedIn și pe Facebook și să-mi spună pur și simplu, mulțumesc, mi-a plăcut foarte tare, e o emisiune pe care o urmăresc tot timpul și m-am simțit foarte măgulit. Da, e incredibil să poți să ai un astfel de megafon și să te bucuri de explorarea legăturilor dintre muzica clasică și cea a muzicii de film, teatru și jocuri video alături de atâția oameni.

Ce teme propui pentru perioada următoare?

Am început o serie a arhetipurilor sonore, întrucât e un subiect inepuizabil și de mare interes pentru mine. De regulă, stabilesc o temă pentru o serie de 12-14 episoade. Acum suntem la arhetipul sonor, în speță toposul, spațiile sonore, spațiile imaginare și felul cum acestea sunt ocupate prin muzica clasică, respectiv muzica funcțională de film, teatru și jocuri video.

Mai trebuie să subliniem ceva și anume că tu ai semnat coloana sonoră a filmului Enescu Skinned Alive, un proiect cinematografic apreciat și răsplătit cu mai multe premii. Cum a fost pentru tine această experiență?

Într-adevăr, Enescu jupuit de viu, regizat de Toma Enache, a fost chiar primul meu lungmetraj. În momentul când am auzit de la Toma ideea de a face un astfel de film și onoarea de a mă invita pe mine să scriu muzica, am acceptat imediat. A fost o responsabilitate uriașă, o presiune pe care au simțit-o și ai mei, în acele trei luni în care a trebuit să scriu aproape non-stop. A fost foarte dificil să găsesc o soluție, astfel încât, muzica mea să nu cumva să atingă incandescența muzicii enesciene și frumos, să mă retrag și să fac tot ce se poate, astfel încât să ajut filmul și să-i dau suflet. Și vă mulțumesc că ați menționat asta, că la un moment dat m-am întâlnit cu un actor care e și regizor și nici nu știa că eu am scris muzica, ba chiar unii cred că acea coloană sonoră a filmului e doar al lui Enescu.

Iar acum, hai să te invit să vorbim despre actualul tău proiect, aşa că te invit să ne vorbești despre el.

Albumul acesta, Gilgamesh, The Voices of Uruk, a început, cred că prin 2022-2023. A luat foarte mult timp să-l creez. A necesitat o mulțime de resurse, nu numai emoționale și de energie, dar și financiare. E un proiect masiv care, dacă ar fi pus în scenă, ar necesita cel puțin trei orchestre, din câte am realizat eu. Trei orchestre, șapte coruri, ansambluri suplimentare de instrumente tradiționale, percuții neaoșe și trăznite, plus un stat electronic, deci ar necesita și monitoare, speakere care să înconjoare publicul. Masivitatea aceasta a albumului n-a venit doar din dorința mea de a crea lucruri masive, nu, nici vorbă, dar, pur și simplu, dorința mea a fost de a crea un album care să facă dreptate subiectului. Această epopee al lui Ghilgameș, cea mai veche poveste scrise din lume, din câte se știe, mi s-a părut că necesită un epic care să-i facă dreptate. Acest epic dominat de nume, precum Hans Zimmer, cred că ar putea avea și o competiție, și anume un soi de epic luxuriant, dacă l-am putea numi așa, un epic care nu se epuizează la o simplă ascultare, ci se aprofundează și descoperi multiple straturi, lucru care, teoretic, contravine epicul de astăzi, care e pur și simplu masiv, și contrazice complexitatea, densitatea. Eu vin cu polifonii, densități luxuriante și o lume sonoră cât se poate de accesibilă. Asta a fost una din cele mai mari dificultăți, că e ușor să scrii lucruri complicate, e cumva ușor să scrii într-un limbaj, cum să-i spun eu, neaoș, pur și simplu din acest cartier al avangardei, dar tentativa mea a fost să creez un mariaj între cele două lumi, să justific cumva faptul că este pentru astăzi, este pentru toți oamenii, dar în același timp, aveam nevoie să dau o notă a unui ancestral dinaintea preistoriei. Cum ar fi sunat lumea din perioada construirii monumentelor megalitice de acum 11.000, 12.000 de ani? Acea lume magică despre care sunt atâtea teorii ale conspirațieiș.a.m.d. Deci a fost o bucurie să scriu și în același timp să descoper complexitatea epopeei care vine cu niște problematici extrem de relevante astăzi, de exemplu Humbaba, primul monstru din literatura universală poate fi asociat cu AI-ul de astăzi, care este o supra-inteligență, așa o gândesc unii, așa o văd unii, dar este o inteligență neumană. Și asta e o legătură pe care am vrut să o realizez într-un subliminal.

Tu ai realizat și un film care este postat acum pe pagina ta de YouTube, în prefaţa căruia ai scris următoarele. Și aș vrea să citez din asta, pentru că pasiunea cu care vorbești despre acest proiect reiese din această mărturisire: "Acest proiect este proiectul inimii mele, genul de lucrare care, dacă ar fi singurul lucru care ar rămâne în urma mea, m-aș simți împăcat, nu este un proiect despre trecut, ci despre prezent, despre mine, despre noi, despre setea noastră de sens, mândria, pierderea, dorința de a rezista și modul în care ne întoarcem sau nu reușim să ne întoarcem la ceea ce contează cu adevărat". Un adevărat manifest, nu-i așa?

Da, eu vă mărturisesc că la proiectele de suflet, și asta înseamnă 99% din ele, că asta încerc să fac prin fiecare lucrare pe care o scriu, există un moment în care emoțiile mă copleșesc, lucrurile devin lacrimogene. Ei, proiectul acesta a fost plin de astfel de momente, întrucât, într-un plan al macrostructurii, care are, da, albumul meu are șapte piese, acest număr nu e degeaba ales, are și un strat, ca să-i spun, care cumva e legat strâns de aceste distorsiuni existențiale, pe care le putem numi și PaDiM, și păcate capitale, și fiecare lucrare, cumva, fiecare piesă, în subliminal, are o astfel de, să-i spunem, tentație, pe care Ghilgameș și naratorul filmului meu, cumva, au gustat-o. Filmul vine în completarea albumului, în ideea de a-mi fundamenta ideile, tot ce se întâmplă astăzi, toate ororile, m-au determinat la un moment dat, acum un an și jumătate să scriu o diatribă din perspectiva lui Humbaba, diatribă ce s-a schimbat, pas cu pas, și din diatriba aceasta, evident, care evoluează către un soi de epurare, de transformare, de metanoia. Humbaba descoperă că nu e atât de diferit de Ghilgameș și, prin el, sper că și privitorul și ascultătorul, descoperă că soluția nu e lupta cu celălalt, ci lupta cu noi înșine.

Vorbind despre filmul acesta, tu îl numești un "pseudofilm" în acea prezentare, ai folosit inteligența artificială, o sperietoare pentru mulți în ziua de astăzi. După opinia ta, este sau nu periculoasă inteligența artificială?

Este la fel de periculoasă precum o unealtă poate fi. Un program de notație muzicală poate să te conducă, să te domine, să ajungă să te folosească el pe tine și nu tu pe el. La fel se poate vorbi și despre un cal, calul are o funcție, un partener funcțional, în momentul în care el este lăsat să te conducă, atunci ai o problemă. Nu pot acoperi problematica aceasta pentru a da un răspuns.

Nu, evident.

Dar cred că inteligența artificială folosită responsabil, cu discernământ poate fi extrem de utilă. Este un pericol real în aceeași măsură în care un grup de asistenți componistici pot fi, așa cum Hans Zimmer, de pildă, că tot l-am menționat, are un grup de 250 de asistenți. În momentul în care tu ai o idee, o manifești verbal și pui 250 de asistenți să-ți realizeze acea muzică, să o aducă la viață, și tu nu ai făcut decât să dai o idee germene prin cuvinte, cu ce diferă acel lucru față de promptuul pus într-o platformă de gen Suno? Și unde este mai moral și magnetic în măsura în care Hans Zimmer nu a acreditat de multe ori compozitorii care au scris temele și muzicile semnate de el. E o problemă mare care nu se poate rezolva oricum și lucrurile evoluează de pe o zi pe alta. Dar cam aceasta ar fi perspectiva mea.

Albumul complet va fi lansat pe 24 ianuarie, nu-i așa? Unde, cum va fi lansat? Mai exact, cei care vor să-l asculte cum pot intra în posesia lui? Există fizic sau nu?

E o întrebare foarte bună. Albumul va fi lansat pe 24 ianuarie prin platforma Epic Lab Media condusă de Andreas Graf din Elveția. Vor putea asculta direct pe Spotify, Apple Music și toate platformele mari. Este în plan ideea unui CD sau chiar unui LP, dar deocamdată doar în stadiu de plan.

Am înțeles. Sebastian, îți urez succes. Sper că aceasta să fie o treaptă a evoluției tale artistice, care cred că te va ambiționa să o depășești.

Mulțumesc din suflet.