Eric Lu: Radu Lupu este unul dintre pianiștii mei favoriți din toate timpurile. Într-un anume fel, el mi-a schimbat viața, chiar dacă nu l-am cunoscut niciodată personal. Pentru mine, Schubert este unul dintre compozitorii preferați, îl iubesc foarte mult, este atât de emoționant, unul dintre cei mai sensibili compozitori care au trăit vreodată. Cred că Radu Lupu ar spune același lucru de Schubert. În mod evident, l-a iubit întreaga lui viață și i-a cântat muzica, Schubert este unul dintre compozitorii-cheie din repertoriul lui Radu Lupu, iar înregistrarea impromptuurilor de Schubert realizată de Radu Lupu este favorita mea absolută. Sincer, acele înregistrări m-au determinat și pe mine să abordez impromptu-urile de Schubert. Am petrecut mulți ani studiind aceste partituri și am luat foarte în serios înregistrarea lor, am dat tot ce am putut mai bun. Și da, sper să auziți și un pic din Radu Lupu în aceste înregistrări. Pe mine m-ar face foarte fericit să aud asta.

Acesta este Eric Lu, pianistul care a câștigat anul trecut una dintre cele mai dificile competiții din lume, Chopin de la Varșovia, și care este protagonistul discului ce cuprirnde Impromptus D 899 și 935 de Franz Schubert, înregistrate pentru casa Warner pe un album lansat în 9 ianuarie 2026.

Eric Lu, care, la 28 ani este un pianist american matur și cu o carieră internațională importantă, a ajuns la al doilea disc dedicat muzicii lui Franz Schubert - primul a apărut tot la casa Warner, în decembrie 2022.

M-am bucurat să am posibilitatea de a dialog cu pianistul Eric Lu. După ce am ascultat acest disc, mi l-am imaginat ca pe persoană foarte sensibilă, specială, cu atenție la detalii, un pianist pentru care poezia și filosofia sunt la mare preț. De aceea, l-am și întrebat care este credo-ul său artistic.

Eric Lu: Cred că scopul unui artist, al unui pianist, este să exprime tot ce este în partitură, întregul registru de emoție al muzicii, caracterul și trăirile ei. Nu poți fi un artist unidimensional, pentru că nu e sufficient. Cred că arta necesită o ascultare foarte concentrate, gândire, focalizare, pregătire psihologică, pentru a o înțelege complet. Pentru că toate capodoperele muzicale au fire narrative complexe, forme complicate, părți foarte diferite care se articulează într-un tot. Și cred că astăzi este din ce în ce mai greu pentru oameni să intre în această stare mentală cerută de audiția unei capodopere. Este dovedit științific că această viteză a vieții, telefoanele, internetul, au redus atenția pe intervale din ce în ce mai scurte. Așa că eu sper ca prin muzică, prin muzica mea să aduc puțin din marea artă către oameni, așa încât ei să evideze din realitatea cotidiană și să experimenteze muzica ca formă de artă, să-și pună întrebări despre viață, despre lume, despre viețile marilor compozitori și despre conexiunea umană adâncă adusă de marea artă oamenilor.

Natura umană este complicată, viețile noastre sunt complicate. Muzica este cea mai directă cale de a exprima toate acestea.

Eric Lu este pianistul american de 28 ani care în 2025 a câștigat premiul I la concursul Chopin de la Varșovia, una dintre cele mai grele competiții pentru pianiști din lume, care se desfășoară doar din 5 în 5 ani. În 2015, Eric Lu a mai participat la acest concurs și a obținut premiul al IV-lea.

Eric Lu: "M-am gândit mult, dacă să particip încă o dată la concursul Chopin și aproape decisesem să nu mă duc.

Dar, totuși, am realizat că aveam doar 17 ani când am participat prima dată, cu 10 ani în urmă, era, total naiv și necopt pentru a cânta pe o scenă atât de importantă. M-am mai gândit și că la nivel practic, concursul Chopin este, luând în considerare numărul de oameni care-l urmăresc, cea mai mare scenă de concert din lume. In urmă cu 10 ani, nu eram gata să mă arăt ca artist matur, am crescut atât de mult ca muzician și om între timp. Am vrut să mă întorc și să arăt această nouă latură a mea de artist.

Apoi, la nivel practic, este atât de dificil astăzi să ai un număr stabil de concerte bune ca pianist concertist, de fapt, doar câțiva oameni au asta, în lume.

Am simțit sincer că tot ce înseamnă cariera mea avea nevoie de un impuls. Participarea însemna posibilitatea de a cuceri premiul I și de a deschide niște uși, într-o lume care este extrem de competitivă.

Și, da, aceste uși chiar s-au deschis, este o mare diferență după ce am câștigat premiul I.

Sunt multe concursuri în lume, dar cele care chiar deschid uși pentru cariere internaționale, sunt doar câteva. Și realitatea e că avantajele nu sunt pentru toți finaliștii, chiar dacă toți cei care obțin sunt muzicieni minunați. Nici măcar pentru primii trei premianți, ci doar pentru cel care ia premiul I.

Da, în urmă cu 10 ani am luat un premiu la concursul Chopin, dar nu era premiul I. Și nici măcar unul dintre primele 3 premii, dar diferența vine din modul cum industria muzicală te vede și dorește apoi să-ți ofere concerte. Pentru că sunt deja atâția alți pianiști care pot fi invitați, care sunt deja foarte cunoscuți, care deja cântă de ani pe marile scene ale lumii și care au conexiuni bune peste tot. Sunt atâția factori care influențează o carieră și care nu au legătură doar cu modul cum cânți.

Așa că am simți nevoia să-mi demonstrez mie însumi că pot face asta, că trebuie să profit de această oportunitate, mai ales că era ultima ocazie de a face asta, peste 5 ani voi depăși vârsta admisă pentru participare. În plus, chiar voiam să arăt lumii cât de mult îl iubesc pe Chopin și cât de mult m-am dezvoltat în acești ani."

Eric Lu este deja un nume care a evoluat deja alături de marile orchestra americane și care a câștigat în 2018 un alt premiu major - premiul I la concursul de pian de la Leeds. Un artist format care colaborează cu celebra casă Warner încă din 2020 și are 5 albume deja lansate. M-am gândit să-l cunoaștem mai bine.

Adevăr sau frumusețe în interpretare?

Cred că e nevoie de ambele, ambele sunt foarte importante.

Te simți Prospero sau Don Quijote în lumea muzicală de azi?

Este o lume foarte, foarte dură și o viață foarte greu de dus azi, aceea de pianist. Ai de luptat cu multe lucruri, însă, în primul rând, cu tine însuți, o ființă vulnerabilă care trebuie să creeze artă înaltă. Dacă este prea sigur și încrezător în sine însuți, cred că muzica nu poate merge în adâncime.

Recitaluri sau concerte cu orchestra?

Cred că mi-ar plăcea un echilibru între cele două, pentru că sunt lucruri de neînlocuit în ambele, dar dacă vorbim de posibilitatea de a te exprima plenar ca artist, atunci, cu siguranță - recitaluri, da.

Schubert sau Chopin?

Foarte dificil.

Cu siguranță, amândoi.

Cum de ai început să studiezi pianul în copilărie, mai ales că părinții tăi nu au nicio legătură cu muzica?

Da, părinții mei nu sunt muzicieni.

Dar tatăl meu în special, iubește muzica clasică. A crescut în Taiwan, ceea ce a însemnat că a avut altă experiență decât în Europa sau la New York, adică, nu avea prea mare acces la muzică, așa că a fost chiar uimitor cum s-a îndrăgostit de ea.

Colecționa discuri. Mergea la bibliotecă, împrumuta CDurile și apoi le copia ca să le asculte oricând acasă. Discuri pe care le-am ascultat și eu în copilărie. Și eu, pur și simplu, am iubit muzica, am fost atras de ea de la o vârstă foarte mică. Am vrut să învăț.

Cred că te naști cu sensibilitatea pentru muzică. O ai sau nu.

Nu sunt talentat în mai multe feluri. Nu am o memorie bună, creierul meu nu merge mai repede decât al unui om normal, cred. Sunt piese pe care le învăț într-un timp îndelungat. NIci nu am avut o supertehnica de la o vârstă mica, cum au alții.

Dar cred că m-am născut cu această sensibilitate pentru muzică, pentru sunet, pe care o pot conecta cu lumile mele interioare. Fiecare este diferit. Și de aceea muzica atinge oamenii în atât de multe feluri. Asta face ca arta să fie artă. Este atât de subiectiv, în cele din urmă.

Ai vreun scop suprem în carieră ori e doar muzica?

Da, e doar muzică. Vreau să fiu în stare să creez muzică bună cât timp pot. Și să o fac să ajungă la cât mai mulți oameni.

În era AI asta contează mult, nu-i așa?

Da, așa cred.

Oamenilor le este din ce în ce mai greu să aprecieze arta într-un mod profund. Muzica clasică este una dintre cele mai elevante forme ale artei înalte. Compozițiile pot fi ascultate la infinit, analizate și experimentate, pot fi un companion nemaipomenit de viață, dacă iubești muzica clasică.

Nu te poți obosi, nu te poți plictisi de ele.

Nu poți înlocui omul în interpretarea muzicii, este imposibil. Chiar dacă vedem niște exemple de roboți cântând muzică, sună teribil - cel puțin până acum, nu există comparație cu cee ace poate face omul.

Inteligența artificială poate face unele lucruri la nivel superior ființei umane, dar în artă, în muzică, deloc, nici măcar 1%.

Pianistul american de 28 ani, câștigător în 2025 al concursului Chopin de la Varșovia impresionează prin sensibilitate, atenția pentru detaliu, tușeu și concepția poetică, creând această senzație de suspendare a timpului, de imponderabilitate, cum sesiza și criticul de la The Guardian. Un album de ascultat cu atenție: într-adevăr, e ceva din finețea lui Radu Lupu în aceste interpretări, alături de experiența unui tânăr contemporan introvertit, cu o lume interioară bogată. Care are, cu adevărat, ceva de spus.