Dirijorul britanic Christopher Warren-Green conduce concertul "Mozart 270", susținut miercuri, 28 ianuarie 2026, de către Orchestra de Cameră Radio și Corul Academic Radio.

Pe scena Sălii Radio veți conduce două lucrări aflate la poli opuși în creația lui Mozart, Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră, compus la 19 ani, respectiv Recviemul, ultima sa creație. Care sunt, după părerea dumneavoastră, caracteristicile acestor două opusuri?

Geniul este prezent încă de la început, în creația lui Mozart. Pentru Recviem, eu am ales versiunea finalizată de Süssmayr, elevul său, deoarece, desigur, compozitorul a murit din păcate înainte de a termina partitura. Dar chiar dacă ultimele note pe care le-a scris au fost primele două măsuri din Lacrimosa, există multe indicații lăsate de Mozart cu privire la ceea ce urma, iar Süssmayr, fiind elevul său, cred că s-a descurcat foarte bine în finalizarea Recviemului. De asemenea, cred că unul dintre cele mai importante lucruri este că Mozart a lăsat instrucțiuni precise în privința finalului, deoarece se obișnuia ca ultima parte, Amen să fie o fugă, iar în Recviemul mozartian nu regăsim acest tip de scriitură. Sunt sigur că acest lucru trebuie să fi fost indicat precis de Mozart pentru că nu cred că Süssmayr ar fi îndrăznit să facă o astfel de schimbare.

Cum abordați lucrul cu orchestra și corul în cazul Recviemului mozartian?

Orchestra trebuie să respire odată cu ansamblul coral;, instrumentiștii ar trebuie să se ghideze și ei după text, deoarece eu cred că dacă sunt urmate regulile retoricii, atunci muzica poate prinde viață. Desigur, filmul Amadeus a lansat ipoteza pe care o cunoașteam despre moartea compozitorului, însă eu nu cred că s-a întâmplat așa. Cred că Mozart a avut premoniții cu privire la apropierea morții sale, o posibilă dovadă fiind faptul că, înainte de plecare lui Haydn la Londra, acesta i-a spus: "Nu cred că te voi mai vedea". Atunci, oamenii au crezut că aceste vorbe vizau decesul lui Haydn pentru că era destul de în vârstă, dar poate că Mozart simțea că sfârșitul său se apropia. Și acest Recviem este o muzică extraordinară; întotdeauna le spun muzicienilor cu care lucrez, ori de câte ori interpretăm lucrări religioase că, indiferent dacă sunt sau nu credincioși, aceste lucrări sacre mi se par cele mai mari capodopere, cele mai emoționante lucrări din creația tuturor marilor compozitori.

Printre muzicieni este cunoscută aparenta simplitate a muzicii mozartiene, despre care se spune însă că este dificil de interpretat. Ce părere aveți în acest sens?

Este absolut adevărat. Poți citi partiturile lui Mozart fără a întâmpina dificultăți tehnice, dar este greu să le faci să sune bine și același lucru este valabil și pentru dirijor. Este cel mai greu lucru din lume să dirijezi bine, dar și cel mai ușor atunci când o faci prost. Dar trebuie să acorzi foarte multă atenție frazării și tuturor celorlalte aspecte. Chiar și în Dies Irae, Ziua mâniei - nu este înfricoșător sau brutal, așa cum va fi creația lui Beethoven sau Verdi.

Programul concertului de miercuri este dedicat aniversării de 270 de ani a compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart. Cum ați descrie rolul creației mozartiene în prezent?

Oh, este mai relevant ca niciodată, mai ales în vremurile tulburi pe care le trăim și sper ca această muzică să rămână mereu relevantă, pentru că vorbește sufletului și te face să gândești cu inima, iar cu cât suntem mai mulți care cântăm și ascultăm această muzică, cu atât vom avea un viitor mai bun.