Stagiunea Muzicală Radio continuă vineri, 6 februarie 2026, cu un concert susținut de Orchestra Națională Radio, dirijată de Valentin Uryupin. Cu acestă ocazie, ca solist evoluează violonistul Alexandru Tomescu. Renumitul muzician va interpreta Concertul în Re pentru vioară și orchestră de Igor Stravinski: 

Domnule Alexandru Tomescu, Concertul în Re pentru vioară și orchestră de Igor Stravinski este o lucrare rar prezentată, și nu numai, pe scenele din România. Care este istoria dumneavoastră cu această partitură? Când ați descoperit-o?

E un concert pe care mi-l doream de multă vreme să îl cânt, în special pe scena Radioului, alături de colegii mei din Orchestra Națională. Știam că aici este locul cel mai potrivit pentru a prezenta un astfel de program, pentru că întotdeauna am găsit aici la Radio această deschidere, în special către repertoriul de secol XX. Iubesc muzica lui Stravinski, am cântat majoritatea operelor sale aranjate pentru vioară de către acesta. Concertul e o lucrare, într-adevăr, foarte rar cântată în România.

Eu cred că este un lucru foarte bun acesta de a familiariza publicul meloman de la noi cu aceste lucrări de secol XX, lucrări care sunt, de altfel, intrate de mulți ani în circuitul violoniștilor din occident.

E o lucrare neoclasică. Cumva, surprinde în mod neplăcut ascultătorii. Evident că Stravinski a compus multă muzică de balet și inclusiv acest concert pentru vioară a fost pus în scenă în două montări, din câte am înțeles, așa că ar fi interesant de văzut într-o zi concertul pentru vioară însoțit de aceste scene de balet… Și abia aștept și eu colaborarea cu acest dirijor rus, cu Uryupin și reîntâlnirea cu publicul meloman și, bineînțeles, cu Orchestra Națională Radio.

Cât de important este pentru dumneavoastră ca publicul să descopere lucrări mai puțin cântate, chiar dacă ele presupun, poate, un efort mai mare de receptare?

Eu cred că gustul publicului se formează. Misiunea unui operator cultural major, așa cum sunt Orchestrele și Corurile radio, este și aceea de a construi, de a deschide gusturile publicului către nou. Și, într-adevăr, spre deosebire de multe alte filarmonici din țară, la Radio am putut prezenta, nu o singură dată, programe foarte îndrăznețe de secolul XX.

Eu sunt sigur că publicul se va conecta la energiile concertului lui Stravinski, fără mari dificultăți. Cum spuneam, are și această dimensiune scenică, de balet, pe care putem doar să ne o imaginăm. Și e o lucrare spectaculoasă. O muzică alături de care trăiesc deja de multe luni de zile și încerc să-i descifrez toate tainele. Sunt sigur că va fi o surpriză foarte plăcută pentru toată lumea.

Se vorbește adesea despre dificultățile tehnice ale acestui concert. Care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele provocări ale partiturii și ce anume credeți că poate descoperi publicul în această lucrare?

La orice lucrare există acest prim înveliș tehnic, acest prim înveliș fizic al ei, cu care te confrunți atunci când o citești, atunci când o pui cap la cap.

În cazul concertului de Stravinski, vorbim și de faptul că Stravinski însuși chiar a ezitat să compună un concert pentru vioară în momentul în care i-a fost solicitat, argumentând că el nu este violonist și nu este obișnuit să compună pentru vioară.

Majoritatea compozitorilor au fost pianiști, de fapt, și de aceea sunt multe concerte pentru vioară care pun dificultăți tehnice născute din acest fapt că nu erau violoniști și nu-și imaginau cum s-ar putea cânta anumite pasaje. Dar Stravinski a venit cu tot felul de soluții inovatoare.

E foarte util că ediția pe care o am poartă însemnările lui Samuel Dushkin, cel care a făcut prima audiție a concertului, împreună cu Igor Stravinski la pupitrul dirijoral. Așadar, indicațiile din partitură au, dacă vreți, și girul compozitorului, al lui Igor Stravinski; o mulțime de soluții foarte creative pentru a rezolva probleme, exprimări mai degrabă pianistice, ca să spun așa.

Stravinski însuși spunea că a încercat să nu se lase atras de ispita virtuozității în acest concert și a mers mai degrabă pe această idee a unui dialog foarte strâns țesut al vocii viorii soliste cu alte instrumente soliste din orchestră. Elemente realmente spectaculoase, numeroase momente, veți vedea, veți auzi.

Dificultatea, din punctul meu de vedere, nu rezidă neapărat în dificultatea tehnică propriu-zisă, ci în ceea ce fac eu ca interpret cu această muzică în momentul în care ea începe să curgă, unde o direcționez, ce energii, ce tensiuni vom da naștere acolo. Și este extrem de importantă această colaborare foarte bună cu orchestra și cu dirijorul, această unitate de viziune, dacă vreți.

Ați interpretat de-a lungul carierei dumneavoastră opusuri extrem de diverse. Unde ați plasa acest concert de Stravinski pe harta personală a lucrărilor care v-au definit ca artist?

L-aș plasa între concertele mele preferate. De altfel, nu aș putea spune că interpretez vreo lucrare care să nu-mi placă, adică cu care să simt că nu am reușit să mă conectez la nivel emoțional, pentru că atunci ar însemna că nu reușesc să-i dau viață într-un mod credibil. E un concert pe care îl iubesc.

Cum spuneam, muzica lui Stravinski mi-e foarte dragă. Regret că nu a scris mai multe lucrări pentru vioară, dar iată acum acest concert pentru vioară și orchestră ajunge în Sala Radio.