În contextul Zilei Mondiale a Radioului, care are ca temă "Inteligența artificială și radioul", pianistul Mihai Ritivoiu a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Pe 13 februarie este Ziua Mondială a Radioului și tema din acest an este Radioul și Inteligența Artificială. În acest context, aveți anumite gânduri de neliniște în ceea ce privește impactul AI asupra muzicii clasice?

Trebuie să recunosc că în meseria mea de pianist nu am simțit încă vreun impact al inteligenței artificiale, însă gânduri am cu siguranță și cred că se pun anumite întrebări legate de această tendință de a preda anumite activități specific umane către sisteme AI și, ca membru al comunității artistice mai largi, sigur că sunt puțin îngrijorat, se pun și anumite probleme de drepturi de autor și felul în care aceste AI-uri sunt antrenate cu cantități foarte mari de date care provin din creațiile unor artiști umani care poate nu și-au dat consimțământul, fie că e vorba de muzică sau de arte vizuale.

Dar credeți că AI-ul poate deveni un instrument real de sprijin pentru muzicieni, mă gândesc la studiu, analiză sau mai degrabă un factor de risc pentru autenticitatea actului artistic?

Este greu de spus. Probabil că va trebui să decantăm puțin lucrurile la care AI-uri este foarte folositor, și lucrurile unde ne poate induce în eroare puțin. Șocant acum este acest aspect foarte antropomorfic, faptul că pare foarte uman. Dar aici este și un pic de păcăleală, pentru că acest aspect foarte uman, de fapt, vine dintr-o cantitate foarte mare de date. Dacă ne gândim la modelele lingvistice, o probabilitate a alăturării cuvintelor, care se pare că se înțelege mai bine decât prietenul cel mai apropiat.

Însă asta nu înseamnă că putem avea încredere deplină. De exemplu, se știe, acest fenomen de halucinație al modelelor lingvistice, în care te ajută să scrii o lucrare de licență sau ceva, și îți dă o referință cu număr de pagină și tot ce vrei, care nu există în realitate.

Dar, revenind la punctul inițial, la ce este foarte bun, este a sintetiza și compila informație din surse foarte mari, însă trebuie să rămânem noi în poziția șoferului.

Adică trebuie utilizat cu raționament uman, totuși.

Da, eu așa zic. În plus, nu trebuie să predăm cu totul sarcina aceasta de căutare, care ia timp. Acum mă gândesc pe partea cuvântului scris, pe partea lingvistică.

Dumneavoastră folosiți inteligența artificială în activitatea de zi cu zi?

Am avut diverse faze, am folosit-o mai mult, am încercat să o folosesc în diverse moduri, discuții ale unor situații de viață sau chiar de cercetare și am avut mereu aceeași senzație. Într-o primă fază este uimitor, pare că se pricepe la toate și înțelege niște situații complexe, însă, de fapt, lucrurile lasă de dorit și, așa cum ziceam, și pe partea de cercetare, nu poți să iei de bună nicio informație, până la urmă, metodele vechi le găsesc mai folositoare.

Cel mult poate să deschidă niște piste, dar se pare că este conceput în așa un fel încât să fie văzut mai mult decât un instrument.

Pentru Ziua Mondială a Radioului, ce mesaj ați transmite ascultătorilor despre relația dintre tehnologie, inteligența artificială și muzica clasică?

Muzica clasică este, după părerea mea, într-o poziție privilegiată vis-a-vis de această relație, pentru că pună foarte mult accent pe arta ca meșteșug, pe rezultate care se obțin prin multe ore și mulți ani de muncă, încet. Comunitatea muzicii clasice nu este pregătită să ia scurtături.

Cu toate acestea, există o istorie a muzicii algoritmice, în care compozitorii au colaborat cu sisteme matematice și cu lucruri generate de computere, însă întotdeauna cu o intenționalitate clară și din aceste colaborări între om și mașină au apărut niște creații extrem de interesante.

Ascultătorii Radio România Muzical sunt probabil în asentimentul meu și vor continua să aprecieze ceea ce noi facem la muzicieni într-un mod foarte uman, aș spune.

Credit foto: Cătălina Filip