Orchestra Inginerilor "Petru Ghenghea" concertează luni, 9 martie 2026, pe scena Ateneului Român, într-un eveniment aniversar ce marchează 70 de ani de la înființarea ansamblului. Despre semnificația acestui moment și despre povestea unei formații unice în peisajul muzical românesc, dirijorul Andrei Iliescu a stat de vorbă cu Ioana Țintea.

Domnule Andrei Iliescu, pentru început v-aș ruga să facem o scurtă incursiune în istoria ansamblului. Cum a luat naștere Orchestra de Ingineri și care a fost viziunea fondatorului, profesor universitar doctor inginer Petru Ghenghea?

Orchestra Inginerilor a fost înființată în 1956, în cadrul unui institut tehnic de învățământ superior, se chema Institutul de Căi Ferate, la inițiativa fondatorului Petru Ghenghea. La vremea aceea, era asistent universitat în cadrul institutului la Catedra de Termotehnică.

Ideea o avea cu mulți ani înainte, începuse prin anii 1948-1949, fondatorul dorind să reînnoade o tradiție a unei mai vechi orchestre profesioniste a CFR-ului. CFR-ul era în perioada interbelică un detașament social-profesional privilegiat, avea și o orchestră simfonică profesionistă, ce avusese dirijori pe marii muzicieni români Theodor Rogalski și Constantin Bobescu. În 1944, în 4 aprilie, în urma bombardamentului american, sediul orchestrei care era la Atelierele Grivița, cu toată logistica, cu instrumente, partituri și tot inventarul, fusese distrus.

Din orchestra profesionistă în care activase și Petru Ghenghea ca violoncelist, erau mai multe cadre didactice în cadrul institutului de căi ferate, care s-au regăsit și oameni cu o educație aleasă, cum era cultura în familiile interbelice, s-au gândit să se reunească într-o orchestră de data asta de amatori, care să își satisfacă pasiunea pentru muzică și, totodată, să ofere rezultatele muncii lor unui public care era în formare, pe care voia să-l atragă spre marea muzică.

Care sunt momentele cheie din istoria orchestrei în cei 70 de ani de activitate?

E o întrebare dificilă, pentru că în șapte decenii, sigur, foarte multe elemente sunt marcante, dar aș începe, evident, cu concertul inaugural, care a marcat începutul activității, care a avut loc în cadrul Institutului de Căi Ferate, care avea sediu în Strada Mihail Moxa, în fața studenților și în fața cadrelor didactice ale institutului. Apoi, primul concert pe o scenă muzicală bucureșteană, care a fost în 1956, la Sala Dalles. Aș marca momentul 1958, prima apariție pe scena Ateneului Român. Din 1958 până în ziua de astăzi, majoritatea concertelor Orchestrei Inginerilor au avut loc pe scena Ateneului Român.

Aș mai menționa, desigur, întâlnirile cu marii artiști ai artei reprezentative românești, care au girat calitatea spectacolelor noastre - Lola Bobescu, maestrul Valentin Gheorghiu, Alexandru Tomescu, Cristina Anghelescu și mulți, mulți alții.

Desigur, turnerele din străinătate, pe care orchestra le-a făcut. Cele patru turnee din 1990, '92, '93 și 2009 în Marea Britanie, turneul de trei concerte din Statele Unite în 2005, în Republica Malta, în Germania, în Italia, Republica Moldova.

Ați preluat conducerea orchestrei în 1998, la dorința lui Petru Ghenghea. Ce însemnătate a avut acest moment pentru dumneavoastră?

Maestrul Ghenghea și-a dorit cu obstinație, să spun, ca tradiție inginerească să fie păstrată și mă pregătea de mai mulți ani, eu fiindu-i la dreapta și la propriu și la figurat în orchestră, pentru că așa cum așeza maestrul orchestra pe scenă, eram șeful partidei viorilor secunde, eu eram în dreapta sa și, de asemenea, am fost pe tot parcursul pregătirii în apropierea maestrului și spuneam că și-a dorit foarte mult ca tradiția inginerească să fie continuată de un inginer.

În 1998, maestrul deja avea o vârstă de aleasă senectute, avea 85 de ani și îi era fizic din ce în ce mai greu să conducă și, treptat, s-a extras de la pupitrul dirijoral, rămânând însă mulți ani, chiar până la plecarea sa dintre noi, în 2006, rămânând în apropierea orchestrei, participând la toate repetițiile noastre.

Am fost și sunt un continuator a tot ceea ce a înfăptuit. Îi sunt cu totul recunoscător pentru moștenirea pe care a lăsat-o. Este un crez care trebuie susținut cu multă dăruire, pentru că prin tot ceea ce a construit, prin tot ceea ce a clădit, maestrul a lăsat un exemplu pe care noi trebuie să-l susținem cu toată pasiunea și dorința noastră de a sluji muzica.

Revenind la concertul aniversar de luni, 9 martie, ce surprize pregătiți publicului de la Ateneul Român?

Concertul aniversar, în primul rând, este o maximă reverență pe care o aducem fondatorului Petru Ghenghea, care a clădit această cetate a muzicii amatoare. Este un prilej de omagiu pe care îl aducem generațiilor care au adus consacrarea orchestrei și i-au pavat drumul spre notorietate și este, totodată, un prilej de a ne arăta mândri cu rezultatele muncii noastre, pasiunii cu care pregătim fiecare concert.

Este un concert alcătuit din piese simfonice, în care punem în evidență valențele orchestrei. În program, avem Simfonia a IX-a "Din Lumea Nouă" de Antonin Dvorak și avem marea bucurie să interpretăm și cele două Rapsodii ale lui George Enescu. Sper să fie un program care să încânte pe fanii orchestrei noastre și, în orice caz, o facem cu toată bucuria pentru că am muncit foarte mult pentru acest concert.