Dirijorul american John Axelrod revine vineri, 13 martie 2026, la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, pentru un concert cu Simfonia a IX-a de Gustav Mahler. Aflăm din interviul pe care l-a acordat Anei Sireteanu viziunea muzicianului asupra opusului amintit, dar și cu ce gânduri privește în urmă, la cei 30 de ani de carieră artistică, sărbătoriți în 2026. Nu în ultimul rând, muzicianul vorbește despre impactul pe care rețelele sociale și internetul le au asupra copiilor, dar și asupra tinerilor muzicieni.

În 2026 aniversați 60 de ani de viață și 30 de ani de carieră internațională. Cum ați descrie acest parcurs și care este astăzi crezul dumneavoastră artistic după care vă ghidați?

Mi-am petrecut jumătate de viață fluturându-mi mâinile, adică dirijând, așa că acest timp a lăsat urme pe corpul meu, deci acum, când împlinescu 60 de ani a trebuit să încep să am grijă de sănătatea mea. Iar principalul motiv pentru care mă gândesc la acest lucru este deoarece am un băiat de șapte ani și îmi doresc să fiu sănătos pentru a îi fi aproape cât mai mult timp. Crezul meu artistic din ultimii 30 de ani a fost: trăiește-ți viața și transpune-o în muzică. Însă astăzi cred că destinul meu este mai mult îndreptat spre a fi părinte decât spre viața profesională, iar pentru mulți a fi tată se află în antiteză cu a fi dirijor, pentru că de obicei suntem departe de familiile noastre pentru foarte mult timp. De asemenea, ce pot spune după 30 de ani de carieră este că experiența se clădește în timp și, chiar dacă sunt mulți dirijori tineri cărora li se oferă oportunități și acces la partituri și educație - în special aici, la București, pentru că sunt președintele juriului și coordonatorul Bucharest Conducting Academy - sunt mulțumit să văd atâția dirijori tineri care intră în sfera muzicii clasice, simfonice și de operă, dar cred că, uneori, sunt împinși puțin prea devreme spre podium. Iar cei care suferă cel mai mult din această cauză sunt muzicienii și publicul.

Deci, crezul meu artistic, acum, la 60 de ani este gândit din perspectiva profesorului: oferă mai mult timp cunoștințelor să se sedimenteze și nu accepta oportunitățile prea devreme. Acestea sunt tentante, desigur, toată lumea își dorește experiență, să ajungă în fața unei orchestre, însă primele impresii contează și pot rămâne atașate imaginii tale pentru mult timp. Deci, fii sigur că ești gata să urci pe podiumul dirijorului în fața unei orchestre de calitate; și voi rosti cuvintele pe care le repet de fiecare dată la cursurile de dirijat: alege cu înțelepciune.

La Sala Radio veți dirija vineri Simfonia a IX-a din creația lui Gustav Mahler. Ați studiat sub îndrumarea lui Leonard Bernstein, un muzician influent, cunoscut și pentru promovarea creației compozitorului austriac. V-a inspirat mentorul dumneavoastră o anume înclinație pentru muzica lui Mahler?

Desigur, pentru că am studiat muzica lui Mahler cu el. De fapt, Simfonia a IX-a este ultimul opus la care am lucrat împreună, iar în acea perioadă mi-a dăruit bagheta sa, cea cu care dirijez și astăzi. Bernstein a păstrat această lucrare pentru final, deoarece este chiar sfârșitul, încheierea. Cred că atunci, în anii '80, și Lenny (Leonard Bernstein) simțea că se aproprie propriul său sfârșit. De asemenea, necesită timp pentru a înțelege o muzică atât de sofisticată ca cea a lui Mahler, dar, și mai important, pentru a interpreta această muzică trebuie să înțelegi viața și moartea, cele mai diverse sentimente și trăiri omenești: dragostea și pierderea persoanei iubite, comedia și tragedia. Și chiar dacă sunt mulți dirijori de 20-30 de ani care au nevoie de experiența de a dirija o simfonie de Mahler, dacă ei nu au trecut prin pierderea unei persoană din viața lor, i-aș sfătui să aștepte ceva mai mult timp înainte de a dirija această muzică pentru că, dacă nu cunoști cu adevărat aceste lecții ale vieții, este foarte dificil să exprimi aceste trăiri într-un mod autentic. Și acesta este unul dintre motivele pentru care stereotipurile de dirijori sunt bărbați sau femei cu experiență; deoarece pentru a înțelege aceste lecții de viață este nevoie de timp. Iar apoi, aceste lecții trebuiesc transpuse și exprimate în viziunea dirijorului în așa fel încât muzicienii din orchestră și publicul să înțeleagă mesajul muzicii. La rândul meu, a trebuit să traversez viața pentru a înțelege aceste lecții, deci mi-au trebuit 30 de ani pentru a pătrunde înțelesurile muzicii.

Eu consider că prin această simfonie Mahler își ia rămas-bun de la viață, de la dragoste, natură și de la pământul patriei sale pe care l-a iubit, de la societatea care a fost pentru el motiv de mândrie, dar și de rușine; este un adio de la viața însăși. Mahler reușește să exprime în muzica sa sonorități extreme, transparența și intensitatea muzicii, pe care o reduce apoi la nivelul unui atom sau proton. Și poți auzi toate aceste imagini, muzica evoluând de la fortississimo la o muzică meditativă, la finalul primei părți și în secținea Finale. Și astfel înțelegi că viața însăși este multidimensională. Auzim astăzi vorbindu-se despre multivers, unde ar putea exista mai multe universuri despre care noi nu știm. Aș spune că muzica lui Mahler este o cale spre cunoașterea acestor multidimensiuni, prin experiențele noastre umane și divine, corpurile noastre umane și spiritul divin.

Radio România desfășoară în această perioadă campania "Stai sigur pe net", în contextul căreia își dorește să sprijine tinerii și părinții lor în combaterea riscurilor din mediul online. Pentru că, așa cum ați menționat, sunteți profesor, cum ați descrie impactul pe care internetul îl are asupra tinerilor muzicieni?

Cunosc consecințele în mod direct, deoarece sunt tată și știu exact impactul negativ pe care rețelele sociale și jocurile video îl pot avea asupra sănătății mintale și emoționale a copiilor. Creșterea nivelului de dopamină poate influența negativ și poate determina un comportament agresiv în rândul copiilor, mai ales în cazul celor cu vârste până la 13 ani, iar în privința celor mai mari, social media poate avea efecte și mai grave. Părinții le permit acestor tineri să petreacă mai mult timp pe rețelele sociale, însă nu iau în calcul un factor, algoritmul acestor rețele. Algoritmul nu ține cont de cine ești, el continuă să îți livreze conținut media în funcție de ce accesezi. Astfel, dacă se întâmplă să dai click pe ceva din curiozitate, algoritmul îți va da mai mult conținut din acea sferă.

Pe de altă parte, consider că Youtube este cea mai bună invenție din toate timpurile, iar sfatul meu este: folosește algoritmul cu grijă; are legătură din nou cu prima întrebare pe care mi-ați adresat-o: alege cu înțelepciune ce urmărești. Dacă vei folosi aplicația pentru a asculta muzică clasică - și cred că este minunat că poți găsi atât de multe înregistrări de muzică clasică pe Youtube - dacă îl vei folosi pentru acest tip de conținut audio, atunci algoritmul îți va da în continuare muzică clasică. Deci nimeni nu poate învinui internetul, la fel cum nu poți învinui o armă sau un pian pentru efectele pe care le are asupra oamenilor. Vina este a persoanei care cântă la pian sau care apasă pe trăgaciul armei, deci, implicit, este vina persoanei care folosește aceste rețele sociale.

Iar părinții, fiind stresați, le dau pur și simplu copiilor telefonul sau tableta. Dacă sunt lăsați nesupravegheați, algoritmul nu va ține cont dacă au 6 ani sau 60, așa că vor vedea lucruri pe care nu ar trebui să le vadă. Deci alternativa părintelui este să seteze limite de timp în care cei mici pot folosi aceste device-uri, pot discuta și le pot explica acestor copii și tineri că rețelele sociale pot fi la fel de periculoase ca atingerea unei oale fierbinți sau ca traversarea străzii fără să te asiguri. Cred că cel mai important lucru este să alegem cu înțelepciune, să folosim internetul în scopuri educaționale.

Cred că pentru tinerii muzicieni, accesul complet la discografia de muzică clasică, precum și la cea audio-video, este o resursă extraordinară, pe care nu am mai avut-o niciodată până acum și poți vedea că numărul de tineri dirijori și interpreți este direct proporțional cu această posibilitate la documentare și educație. Cred că dacă nu am fi avut Youtube, am fi avut mai puțini dirijori și studenți la muzică astăzi. Deci, internetul este extraordinar, însă, ca să revenim la crezul meu artistic, trebuie să alegem cu înțelepciune.