Stagiunea muzicală Radio continuă vineri, 24 aprilie 2026, cu un concert propus de Orchestra Națională Radio condusă de Stefan Geiger. Cu această ocazie, muzicianul german a stat de vorbă cu colega noastră, Ioana Țintea.

Programul de la Sala Radio se deschide cu o pagină din romantismul timpuriu: Trompeten Overture în Do major de Felix Mendelssohn. Având în vedere că Mendelssohn a compus această lucrare pe când avea doar 17 ani, cum descrieți acest opus?

Sunt un mare admirator al lui Mendelssohn. Faptul că a compus această lucrare de o asemenea maturitate într-o perioadă atât de timpurie a vieții sale mi se pare pur și simplu incredibil. Mereu când am ocazia sau sunt invitat să construiesc un program, încerc să includ cel puțin una dintre minunatele sale uverturi. De această dată, alegerea a venit destul de firesc. Discutând despre concertul din această săptămână, era deja stabilit că vom interpreta Concertul pentru trompetă de Hummel. Atunci mi-am spus: de ce să nu completăm programul cu Uvertura trompetei de Mendelssohn? Care este o lucrare minunată pentru deschidere.

Concertul pentru trompetă și orchestră de Johann Nepomuk Hummel putem spune că se află în centrul programului. Ce înseamnă, pentru un dirijor, echilibrul ideal între solist și orchestră într-o astfel de lucrare?

Cred că această lucrare poate părea la o primă vedere mai "ușoară" pentru un dirijor, dar asta nu înseamnă că este simplă. Spun asta pentru că, uneori, există tendința de a privi trompeta ca pe un instrument predominant strident asociat mai ales cu pasajele puternice. În realitate, acesta este doar jumătate din adevăr. Instrumentele din alamă pot într-adevăr produce un sunet foarte intens, dar au și capacitatea de a cânta extrem de delicat. Desigur, solistul nostru are cu siguranță această versatilitate, cu o paletă dinamică foarte largă, ceea ce îi oferă multă flexibilitate expresivă. De asemenea, pentru concertul de Hummel, am ales să reducem dimensiunea orchestrei la o formulă mai apropiată de cea specifică epocii clasice așa cum se practica, de exemplu, în perioada lui Joseph Haydn la curtea Esterházy. În acest fel, sperăm ca echilibrul sonor să fie unul cât mai bun.

Ați mai colaborat cu Andrei Kavalinski?

Nu, aceasta va fi prima noastră întâlnire artistică și sunt foarte entuziasmat. Sincer, este și prima dată când dirijez acest concert de Hummel. Fiind la bază trombonist cunosc foarte acest concert. Îl știam deja foarte bine chiar înainte de a studia partitura în detaliu, dar, cu toate acestea, este prima dată când îl dirijez și aștept cu mare nerăbdare această experiență. Este o lucrare plină de viață.

Simfonia a V-a de Beethoven este una dintre cele mai cunoscute lucrări din lume. În câteva cuvinte, cum ați descrie spiritul acestei simfonii?

Dacă ar fi să o descriu în puține cuvinte, aș spune că exprimă foarte bine ideea de per aspera ad astra (pe căi anevoioase se ajunge la stele). Cred că Beethoven redă această imagine în mod excepțional. Este uluitor modul în care se face trecerea de la partea a treia la final - acel moment de transformare către luminoasa tonalitate Do major, ca și cum am păși într-un alt spațiu, aproape într-un paradis sonor. Este o capodoperă despre transformare și speranță. Această idee per aspera ad astra se regăsește, poate, și în Simfonia I de Johannes Brahms, însă sunt puține lucrări simfonice în care ea este exprimată la fel de convingător. Cred că tocmai acesta este unul dintre marile secrete ale succesului acestei simfonii.

Sunteți cofondator al German Games Music Award. Considerați că muzica de jocuri video poate deveni "noua muzică clasică" pentru generațiile tinere?

Da, sunt sigur că există două motive principale pentru care continui să organizez această competiție, chiar și după aproape un deceniu sau chiar mai mult. În primul rând este dorința mea de a încuraja tinerii compozitori talentați să scrie muzică de calitate pentru jocuri video. Apoi, îmi doresc să aduc această muzică bună pe scenă, în sala de concert. Și mai există un aspect foarte important: speranța de a atrage în sală un public care, în mod obișnuit, nu participă la concerte de muzică clasică. Am vorbit de multe ori cu oameni care veneau pentru prima dată la un concert și spuneau că experiența este complet diferită , este mult mai intensă și mai autentică atunci când este interpretată de o orchestră. Cred că acesta este un câștig real pentru noi, muzicienii: să rămânem deschiși către cei care poate nu au avut până acum ocazia să trăiască această experiență și să îi întâlnim prin astfel de proiecte, în speranța că vor reveni și în alte contexte.

Sunteți un invitat frecvent al Orchestrelor Radio și al Filarmonicilor din țară. Ați zice că simțiți o legătură aparte cu muzicienii români?

Da. Niciodată nu m-am gândit să îmi construiesc o carieră în România sau la ceva de genul acesta. Prima dată când am venit aici, cred că la București, nu sunt complet sigur, am avut un sentiment foarte puternic de apropiere. Poate și pentru că, venind din sudul Germaniei, există anumite asemănări chiar și în lucruri simple, cum ar fi preferințele culinare. Orchestrele românești sunt cunoscute, însă poate că ar merita să fie și mai mult apeciate. Pentru că au o tradiție extraordinară, mai ales în rândul instrumentelor de coarde - muzicieni foarte bine pregătiți.

Cum priviți locul orchestrelor românești în peisajul muzical european de astăzi?

Ceea ce simt este că tot mai mulți oameni responsabili înțeleg că România are o tradiție extraordinară de muzicieni valoroși și de muzică de calitate. Dirijez tot mai des muzica lui George Enescu, de altfel, și aceasta este cu adevărat o comoară care merită prezentată pe plan internațional. Nici nu mai e nevoie să vorbim despre Festivalul Enescu - este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante festivaluri din lume. În același timp, cred că și orchestrele mai mici din România se dezvoltă foarte bine. Sincer, sper ca această evoluție să continue. Pentru că, în opinia mea, și vorbesc, desigur, din perspectiva unui muzician, cultura ar trebui să beneficieze de mai mult sprijin preturindeni. Îmi doresc din toată inima ca România să continue să se dezvolte, pentru că oferă o imagine foarte frumoasă a culturii sale în lume.