>

Archived : 2024 | 2023 | 2022 | 2021 | 2020 | 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 | 2009 | 2008 | 2007 | 2005 | 2004 |

Festivalul George Enescu 2009 - Pianistul Jean Yves Thibaudet

Saturday, 26 September 2009 , ora 14.12
 
Seria Mari orchestre ale lumii
26 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului


De ce Liszt pe afisul de la Bucuresti? A fost virtuozitatea acestei partituri, spectaculozitatea ei un criteriu al alegerii?

Intotdeauna cānt cu placere acest concert de Liszt. E īnsa dificil de afirmat ca l-am ales eu deoarece pentru o asemenea selectie este vorba īntotdeauna de o colaborare īntre orchestra, dirijor si solist. Nu am cerut īn mod special acest opus, ci am dat - ca īn fiecare an - o lista de concerte si ei au ales - īn acord cu festivalul, desigur, acest concert de Liszt. Sunt, fireste, īncāntat sa-l interpretez, caci Liszt este unul dintre compozitorii pe care-i admir enorm si cred ca - de foarte multe ori - Liszt nu este apreciat la adevarata sa valoare, ca un mare creator: serios, profund si mai degraba se insista pe imaginea sa de virtuoz, ce tine de o anume superficialitate... Liszt este un compozitor extraordinar si cel de-al doilea concert al sau demonstreaza īn mod special acest aspect: exista si aici multa bravura, virtuozitate, multe elemente de tehnica, dar exista si enorm de multa poezie, profunzime si este un concert pe care īl consider cu adevarat extraordinar.


Este poate mai dramatic decāt primul concert?

Da... As spune ca primul merge mai mult pe linia virtuoza, ceea ce poate sa para mai superficial uneori, cu o tenta usor "militara" pe alocuri, dar are si momente poetice... Īnsa, īn cel de-al doilea, exista o drama! Este foarte modern prin scriitura caci - spre deosebire de concertele scrise īn acea perioada - nu are cele trei miscari obisnuite, ci este o lucrare care se cānta de la īnceput pāna la sfārsit fara īntrerupere si, īn plus, toate sectiunile sale sunt legate īntre ele: exista aici un fel de leit-motiv care este prezentat la īnceput, este o celula vie care se va dezvolta pe parcursul īntregului opus si este extraordinara imaginatia, maniera īn care Liszt a realizat acest lucru...

Pe de alta parte, este si o participare deosebita, o colaborare extraordinara īntre pianul-solist si orchestra! Nu se poate vorbi doar de un ansamblu care acompaniaza, ci sunt multe momente (ca de exemplu superbul duo al pianului cu primul violoncel din partea centrala a lucrarii) īn care poti spune ca este o scriitura camerala. Sunt multe pagini care ofera roluri solistice membrilor ansamblului.


S-a spus adesea ca Liszt a fost cel care a conferit dimensiuni orchestrale pianului...

Liszt este īntr-adevar foarte "orchestral", ca de altfel si Schumann (pe care eu īl consider deasemenea un compozitor foarte "orchestral") dar poate ca Liszt a ilustrat acest aspect si mai mult īn creatiile sale pentru pian solo (caci acolo nu apare ansamblul). Cred īnsa ca ceea ce este cu totul special īn privinta lui este dezvoltarea performantelor tehnice ale pianului. Doar privindu-i partiturile realizezi ca Liszt a fost un pianist cu adevarat unic, nu degeaba a fost numit "Paganini al pianului". A ridicat stacheta posibilitatilor instrumentului sau la un nivel de dificultate nou, niciodata atins pāna atunci - reflectat si īn multitudinea de transcriptii ale unor partituri orchestrale pe care le-a realizat pentru pian. Gānditi-va la Simfonia fantastica a lui Berlioz sau la Simfoniile lui Beethoven pe care le cānta la pian el singur. Acel talent al sau de a sugera, de a sintetiza la pian "masa" orchestrala era cu totul aparte si a fost considerat o mare provocare īn epoca.


In discografia dumneavoastra apar multi compozitori francezi, multi creatori moderni ca si autori ai deceniilor mai apropiate de timpul prezent.

Am cautat īntotdeauna sa-mi largesc repertoriul īn directii variate, caci sunt o persoana foarte curioasa din fire si simt nevoia de a cauta asemenea diferentieri ... Pe de alta parte, sunt jumatate francez si jumatate german (din partea mamei) si ma simt atras (cel putin pāna la acest moment al carierei mele) mai ales de doua mari perioade ale repertoriului pianistic: cel romantic - marea literatura romantica pentru pian - ce cuprinde Chopin, Liszt, Rahmaninov, Brahms, Schumann (o epoca lunga si extraordinara prin suflul ei romantic) si perioada franceza care ma intereseaza foarte mult: Debussy, Ravel, compozitori extraordinari...


Ati īnregistrat si Satie si Messiaen...

Da, cred ca este important si sa contribui la amplificarea repertoriului: am interpretat īn prima auditie īn Statele Unite mai multe concerte scrise special pentru mine, iar pentru anul viitor James Mc Millan mi-a promis un concert. ...Am cāntat īntr-adevar multa muzica de Messiaen, l-am cunoscut de altfel foarte bine...Chiar daca nu este tocmai prioritar īn viata mea, mi se pare foarte important atunci cānd īntālnesti un compozior care te inspira, care te emotioneaza, care "īti vorbeste" sa-i soliciti sa scrie ceva pentru tine, caci pentru viitor poate fi ceva foarte important! Dar, pe de alta parte, deocamdata repertoriul meu are īn prim plan creatorii romantici si compozitorii francezi - sa spunem - pāna spre rascrucea veacului...


Aveti o discografie foarte variata, care cuprinde si titluri consacrate muzicii de film...

Da, desigur, asa cum am īnregistrat si discuri de jazz, caci ador jazz-ul si am dorit sa aduc un omagiu celor doi mari muzicieni de jazz pe care i-am admirat īn mod deosebit: este vorba despre Bill Evans (un pianist absolut extraordinar) si apoi Duke Ellington (un mare compozitor al secolului XX). Am facut aceste doua discuri de jazz care au reprezentat o experienta foarte interesanta pentru mine, care m-a īmbogatit realmente.

E adevarat, particip destul de des la realizarea unor muzici de film; cum locuiesc la Los Angeles - acolo este resedinta mea principala - am evoluat cāt de cāt īn acest mediu, am īnceput sa cunosc oamenii din domeniu de cātiva ani buni si pot sa spun ca aceasta dimensiune artistica a īnceput sa faca parte cumva din viata mea. Īn plus, gasesc ca interesul pentru muzica de film īti ofera tie, ca muzician, posibilitatea de a te adresa imediat unui public impresionant: milioane si milioane si milioane de oameni. De asa ceva avem īntr-adevar nevoie īn lumea muzicii clasice astazi, mai ales pentru a-i atrage pe tineri, pe cei care nu cunosc muzica clasica, pe aceia care nu au avut sansa de a lua contact cu aceasta muzica prin educatia primita fie īn familie, fie la scoala...

Evident, atunci cānd cānti muzica īntr-un film ai ocazia de a-i impresiona si pe cei care merg la cinema si care nu se duc neaparat la concertele orchestrei filarmonicii din orasul īn care locuiesc. Iata o diferenta! Mi s-a īntāmplat foarte des dupa concertele mele sa vina la final oameni care sa-mi spuna ca nu mai fusesera pāna atunci la vreun concert de-al meu si nici macar la vreunul de muzica clasica dar ca "v-am cunoscut prin intermediul filmului Māndrie si prejudecata (de exemplu), am cumparat acel disc si ne-a placut foarte mult asa ca am venit sa va ascultam si pe scena, īn alte pagini muzicale pe care le cāntati!" Asa ceva mi s-a pare absolut formidabil!


V-ati apropiat si de opera si nu numai prin discul "Arii de opera fara cuvinte"...

Cu opera este o alta poveste. Ador opera, sunt fascinat de vocea umana! Din punctul meu de vedere, vocea umana este cel mai extraordinar instrument - de fapt singurul instrument adevarat, caci produce sunetele īn mod natural, direct, iar repertoriul este remarcabil - de la uverturile de opera la literatura de lied. (Iata muzici pe care realmente le ador!) Am avut sansa de a acompania din cānd īn cānd pe unii mari cāntareti, muzicieni remarcabili precum Cecilia Bartoli, Renée Fleming, Angelika Kirchschlager, ceea ce mi-a facut o enorma placere chiar daca eu nu am deloc posibilitatea de a cānta (nu am deloc voce, cānt chiar fals si nu am deloc talent pentru asa ceva ). Asa ca singura alta modalitate de a ma apropia de acest repertoriu este prin intermediul pianului, evident prin parafraze. Adica prin transcriptii dupa pagini de opera. Si o mare parte a acestei literaturi apartine lui Liszt, caci era la moda īn sec XIX pentru mai toti marii pianisti sa realizeze parafraze dupa opera, dupa orice... Īsi īncheiau de fiecare data concertele, recitalurile cu o serie de parafraze pe care le faceau ei īnsisi, dupa teme pe care le alegeau tot ei! Era la moda atunci dar, īntre timp, s-a cam pierdut acest obicei.

Revenind la acest disc, mi-a facut o enorma placere ocazia de a cānta la pian aceasta muzica pe care o iubesc atāt de mult, pe care o ador, dar care - dincolo de placere - mi-a trezit si īncāntarea si mirarea īn fata pianistilor din sec XIX care realizau ei singuri transcriptii dupa autori diferiti. Pe acest disc de care ati amintit am adunat transcriptii realizate de alti mari interpreti - altii decāt Liszt (pentru ca am grupat cu cātva timp īn urma transcriptiile mele preferate din creatia lui Liszt pe un alt disc). Pe acesta mai recent sunt parafraze prea putin cunoscute - este o selectie bazata pe gustul meu personal la care mi-am permis sa adaug 2, 3 pe care le-am facut chiar eu, īn īncercarea de a readuce la viata acea traditie si a arata ca este īn continuare ceva foarte interesant pentru un interpret.


S-ar putea spune ca ati cochetat si cu o anume fateta a compozitiei?

Poate, dar nu e vorba chiar de compozitie, ci mai degraba de aranjamente; n-as īndrazni nicidecum sa demonstrez ca am talent de compozitor, dar aranjor - da! A aranja sau a improviza este una, dar a compune īn adevaratul sens al cuvāntului este altceva!


Realizati propriile dumneavoastra cadente pentru concertele pe care le cāntati?

Am facut deja asta des, la majoritatea concertelor de Mozart pe care le am īn repertoriu (dar e adevarat ca nu cānt prea multe.) La cele 3 sau 4 dintre concertele de Mozart care nu aveau cadente si pe care le-am cāntat mi-am facut singur cadentele acum vreo 20 de ani. O faceam din pasiune īnca din acea vreme.


Ati fost mereu dornic sa experimentati...

Am fost īntotdeauna foarte curios īn oricare dintre aspectele vietii, īn general, nu numai īn ceea ce priveste muzica, iar aceasta curiozitate a fost o trasatura de caracter foarte importanta pentru mine.


La Bucuresti colaborati cu Orchestra Suisse Romande...

Este o orchestra pe care o apreciez foarte mult, cu care am o relatie minunata, ce s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Recent am efectuat un turneu amplu īmpreuna: am plecat de la Geneva - locul de baza al orchestrei, am fost apoi īn Germania, īn America de Sud (īn Argentina, īn Brazilia, īn Uruguay)... o serie de concerte cu maestro Marek Janowski. A fost formidabil! Este o orchestra pe care o īndragesc foarte mult pentru ca - dincolo de aspectul ei muzical (este un ansamblu simfonic minunat - gānditi-va la īntreaga istorie extraordinara a sa, īnsumānd si experienta marilor dirijori care s-au aflat lānga "leaganul" ei, cum s-ar spune) - este o orchestra de īnalta tinuta internationala si este si un ansamblu cu o atmosfera foarte buna de lucru - ceea ce e foarte important: sunt simpatici, sunt dornici de creeze īmpreuna o calitate muzicala deosebita, dānd fiecare tot ceea ce pot mai bun. Este una dintre cele mai agreabile orchestre cu care am lucrat si īmi face o mare placere sa cānt cu ea.
Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu