O sală plină aproape ca la un simfonic a aplaudat miercuri, 28 iulie 2010, prezenţa celor doi interpreţi: violonistul Liviu Prunaru, concertmaestrul Orchestrei Regale Concertgebouw din Amsterdam şi pianista Dana Protopopescu, acompaniatoare oficială a Concursului Internaţional „Regina Elisabeta” din Bruxelles.

Cu un program exclusiv romantic, Liviu Prunaru a arătat că muzica acelei epoci este una a contrastelor, a stărilor excesive: totul, excesiv de înflăcărat, de întunecat, de trist, de visător, o muzică, de fapt, a schimbărilor bruşte de stare. Lucrările selectate – Schumann, Grieg, Wieniawski, între alţii – au fost caracterizate de un sentiment al avântului care de-abia se înalţă că şi cade dintr-odată sau pluteşte treptat către resemnare.

Guarneri-ul lui Liviu Prunaru „cântă” singur, iar în mâinile muzicianului sună bogat, cursiv, limpede, are momente de vibrato tipic romantic şi momente de incredibilă suspendare firavă a melodiei. Uneori, suna ca şi când ar fi fost amplificată electric, cu acel timbru uşor metalic, înţepător, foarte visceral.

Liviu Prunaru este un solist care nu abuzează de ipostaza de suveran absolut, deşi se simte că este obişnuit să cânte în recitaluri, nu doar ca şi conducător al unei orchestre; cât despre Dana Protopopescu, este partenerul ideal în muzica de cameră: atentă, extrem de modestă şi de discretă, desăvârşită în însoţirea fidelă şi permanentă a muzicianului principal – fie şi doar pentru că lucrările de serii au fost scrise pentru „vioară şi pian”, nu pentru „pian şi vioară”.

Despre revenirea la Bucureşti, despre programul prezentat şi despre colaborarea cu Dana Protopopescu, Liviu Prunaru ne-a vorbit după recital, înainte de a fi salutat cu aplauze şi de cei care veniseră în culise, la Ateneu, să-l felicite:

„În fiecare an vin, sau cu orchestra, sau în recital – de fiecare dată e o mare plăcere. Eu de când eram în liceu şi veneam să ascult concertele Filarmonicii, aveam tot timpul acest vis: de a cânta pe scena Ateneului. Şi iată că acest vis a devenit o realitate!


Aţi avut un program exclusiv romantic; este alegerea dumneavoastră sau este o alegere verificată în timp, motivată de reacţia publicului?

Mai multe m-au decis să aleg acest program - este şi vară, este şi cald, dacă aş aduce lucruri grele, sau preclasice, sau moderne, nu ştiu care ar fi reacţia publicului. Aşa că am preferat să ofer o pagină romantică, frumoasă, plăcută şi să nu îngândurez prea mult oamenii.


Aţi fost foarte apropiat de doamna Dana Protopopescu – este o veche colaboratoare a dumneavoastră?

Da, noi am început colaborarea de mai mulţi ani şi avem nişte concerte în spate şi un bagaj foarte mare de repertoriu. Am cântat foarte multe sonate, tot felul de piese, nici nu mai spun – am numărat la un moment dat şi aveam cam 60 de piese! Nici nu ne-a fost greu să alegem, ba chiar greutatea a fost ce să dăm la o parte şi să nu cântăm, am mai adăugat nişte bisuri în seara aceasta, dar la un moment a trebuit să ne oprim, ce să facem…


Ar mai fi doar de adăugat că publicul nu a fost pe măsura celor doi mari interpreţi pe care i-am ascultat în această seară de 28 iulie 2010: telefoanele mobile au sunat cu insistenţă, determinând-o la un moment dat pe Dana Protopopescu să reia începutul uneia dintre lucrări…Păcat!