Florian Mitrea este un tânăr pianist născut la Bucureşti în anul 1989. După ce a studiat la Liceul de Muzică „George Enescu”, perioadă în care a câştigat premii importante la Olimpiada Naţională de Muzică, Concursul Naţional de Pian „Ada Ulubeanu” şi Concursul Internaţional „Jeunesses Musicales”, Florian Mitrea a fost acceptat – în anul 2007 – cu bursă de studii la Academia Regală din Londra, unde studiază din septembrie 2008.

In primavara lui 2010, la recomandarea profesorului Cristopher Elton, pianistul român a interpretat premiera absolută a versiunii completate de Timothy Jones (doctor în muzicologie) a Concertului pentru pian, vioară şi orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart, împreună cu violonista Yuka Ishizuka şi Orchestra Simfonică a Academiei Regale.

Florian Mitrea este, de asemenea, un foarte activ muzician de cameră, susţinând adesea concerte alături de ansamblul „Mitrea Piano Quartet”, cu care a câştigat premiul “Harold Craxton” pentru muzică de cameră, oferit de academia londoneză.

Săptămâna trecută, Florian Mitrea a câştigat Marele Premiu la Concursul Internaţional de Pian Viena, ediţia a X-a, organizat de Fundaţia Panmusica Austria şi Universitatea de Muzică din Viena.

Despre această performanţă, dar şi alte informaţii ne-a oferit pianistul Florian Mitrea, în interviul ce urmează:

Domnule Florian Mitrea, sunteţi câştigătorul Concursului Internaţional de Pian de la Viena. Cum apreciaţi importanţa acestui premiu pentru cariera dumneavoastră?

Este un premiu important, aş spune eu, la o competiţie internaţională unde au participat concurenţi din diferite ţări, între care Austria, Ucraina, Cipru, Japonia, Coreea şi, bineînţeles, România. Este un premiu care pentru mine înseamnă foarte mult, mai ales pentru că îmi deschide şi calea unor recitaluri în capitala Austriei. Am fost deja invitat să susţin un recital în Stagiunea de vară 2011 la Palatul Lobkowitz şi se pare că invitaţiile nu se vor opri numai aici. Premiul este important şi pentru că deschide calea competiţiilor mari.

Deci veţi continua activitatea competiţională?

Sigur că da. Este o parte foarte importantă din preocuparea mea, este şi unul din modurile prin care orice tânăr muzician îşi poate începe o carieră concertistică.

În prezent sunteţi student la Academia Regală din Londra. Ce gen de activităţi desfăşuraţi acolo?

Am început studiile universitare la Academia Regală cu bursă de studii şi sunt în anul al III-lea la clasa profesoarei Diana Ketler. De când mă aflu aici am susţinut recitaluri solo, am câştigat un premiu la o competiţie londoneză şi aceasta mi-a adus un recital la Catedrala St. James Piccadilly. De asemenea, fac şi foarte multă muzică de cameră; sunt membru în „Mitrea Piano Quartet”, care este ansamblul oficial al Academiei Regale de Muzică şi în numele căreia concertăm nu numai în Londra, dar şi în afara capitalei. Iar cu violonista Raluca Matei de la Trinity College of Music din cartierul Greenwich susţin recitaluri de sonate pentru duo de pian şi vioară atât în România, cât şi în Regatul Unit.

Abordarea repertoriului românesc reprezintă o preocupare pentru dumneavoastră?

Da. Am cântat muzică românească de când eram elev şi am promovat-o de fiecare dată când am avut ocazia – la Sala mică a Ateneului sau în cadrul stagiunilor de la Arcuş transmise chiar de Radio România. Am cântat muzică de Enescu, Toduţă, Paul Constantinescu şi plănuiesc să fac acest lucru şi în continuare. Chiar am fost desemnat câştigătorul bursei Societăţii Enescu a Institutului Cultural Român din Londra şi în virtutea acestui fapt voi susţine recitaluri în Londra şi voi programa în principal muzică de Enescu, dar şi de alţi compozitori români.

Cum este percepută muzica românească acolo, în Marea Britanie?

Aş putea spune că părerile sunt împărţite. Sunt muzicieni care cunosc foarte bine muzica lui Enescu, chiar profesori de compoziţie din facultate care afişează un mare interes pentru opera „Oedipe”. În schimb, nu prea este cunoscută muzica pentru pian a compozitorului român. Sigur, datorită activităţii neobositului promotor al muzicii lui Enescu – prof. Remus Azoiţei – lumea cunoaşte sonatele pentru vioară şi pian, însă sonatele sau suitele pentru pian solo nu sunt atât de cunoscute. Mi-aş dori să pot să fac ceva în acest sens şi voi încerca să le cânt pe unde voi avea ocazia.

Când vă va putea asculta din nou publicul din România?