•

Bucurie mare aici printre membrii grupului coral conduşi de muzicianul Voicu Popescu. Ieri seară rezultatul final al concursului din Macedonia a fost făcut public: este vorba despre cucerirea Marelui Trofeu şi, de asemenea, de adjudecarea unei distincţii speciale privind interpretarea piesei obligatorii din program, o lucrare din repertoriul muzicii macedonene.

Întreaga manifestare s-a bucurat de o bună mediatizare şi de un public foarte generos, minute în şir la sfârşitul anunţului întreaga asistenţă, sute de oameni, au scandat numele formaţiei şi numele ţării noastre. A fost o promovare pentru ceea ce înseamnă spiritualitatea românească într-un context internaţional, o promovare cu totul specială pe care iată, observăm cu regret, nici societatea civilă şi nici cea politică nu sunt în stare să o realizeze.

Muzicienii - în acest caz membrii grupului Sound şi dirijorul Voicu Popescu - se dovedesc a fi adevăraţi ambasadori ai spiritualităţii româneşti în spaţiul european.

Dumitru Avachian, 30 august 2010

•

Iată ce ne-a declarat dirijorul Voicu Popescu în cadrul unui interviu realizat după finalul competiţiei:

Felicitări, domnule Voicu Popescu, pentru câştigarea Marelui Premiu al Festivalului Internaţional de Artă Corală de la Ohrid! Cum aţi primit vestea?

Suntem extrem de bucuroşi că de această dată un Mare Premiu intră în "patrimoniul" nostru.

Corul "Sound" a cântat în două seri - sâmbătă şi duminică, prezentând programe diferite. Ce aţi interpretat?

La repertoriul de muzică sacră am făcut schimbări faţă de repertoriul iniţial, orientându-ne după ceea ce se întâmpla în festival. Am virat repertoriul către unul pur românesc, cu preponderenţă bizantin, pentru că am observat că această zonă era nereprezentată. Am cântat "Podobia" lui Paul Constantinescu, "Rugăciunea domnească - Tatăl Nostru" de Dan Voiculescu, "Cântecul crucii" şi "Hristos Anesti"- aceste două lucrări (scrise de Gheorghe Cucu şi Gavriil Musicescu) - fiind cântate sub forma unui diptic.

Trebuie să menţionez că publicul a primit cu mare bucurie aceste lucrări, pentru că ele au purtat expresia unei culturi ce are o puternică rădăcină în această direcţie şi, de data aceasta, cântecul bizantin transformat în lucrare corală şi-a găsit o expresie extrem de puternică.

Ne-am bucurat şi de prezenţa juriului care, probabil, avea să-şi definească opţiunea pentru oferirea Marelui Premiu după acest concert. Pentru noi a fost un moment deosebit de încărcat emoţional, dar şi de maximă responsabilitate profesională, pentru că locul era mai mult decât provocator; Biserica Sfânta Sofia în care am cântat este o biserică secol XI-XIV în care s-au ţinut multe ediţii ale unui celebru festival de aici, de la Ohrid.

Aţi avut ocazia să ascultaţi şi o parte din celelalte ansambluri? Sau poate chiar pe toate?

Bineînţeles. Ne-am străduit ca în economia programului nostru să încapă cât mai mult din ceea ce au prezentat celelalte formaţii corale. Cred că doar pe trei dintre ele nu le-am putut audia (din pricina pregătirii intrării noastre în scenă). Audierea formaţiilor prezente ne-a ţinut într-o tensiune specială, pentru că am putut auzi coruri cu un profil vocal deosebit, cu repertorii destul de dificile şi care credeam noi, la un moment dat, că sunt peste ceea ce am putut noi oferi. Iată totuşi că juriul a decis ca Marele Premiu să ne fie acordat, analizând probabil atât calitatea repertoriului, cât şi calitatea interpretării.

Institutul Cultural Român, prin programul "Cantemir" - secţiunea festivaluri - a fost cel care a sprijinit în mod substanţial această deplasare ce s-a realizat şi cu sprijinul Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti. Trebuie să le mulţumim celor două instituţii care au avut încredere în efortul nostru de a participa la un eveniment atât de puternic în plan internaţional. Sperăm ca acest Mare Premiu să aducă mulţumire tuturor celor care ne-au ajutat.