Bine v-am găsit sau, mai bine zis, bine v-am regăsit! - pentru că pe dumneavoastră, pe oamenii radioului, vă regăsesc de peste 60 de ani. Am în faţă coperta revistei dumneavoastră de acum 10 ani - Radio România din 30 martie 2003, ziua mea de naştere. Acolo mi-am exprimat crezul meu şi, deşi au trecut 10 ani de atunci şi am ajuns la vârsta de 90 de ani, văd că tot ce am spus atunci stă în picioare. Am fost martorul celui mai contradictoriu secol al muzicii universale. Mă simt astăzi fericit că bunul Dumnezeu m-a ajutat să ating vârsta patriarhilor spre a dărui creaţiei româneşti tot ce am avut mai preţios în gândul meu, fiecare pagină de muzicologie de ieri, transformând cărămida edificiului sonor naţional într-o coloană de bazalt cu ecouri de orgă ce înalţă arta autohtonă către dimensiunile infinitului de mâine. Acesta era crezul care a rămas - văd - în picioare şi pentru care lupt în continuare la această vârstă.

Dintre impresionantele dumneavoastră cercetări şi volume, care aţi putea spune că vă este cel mai aproape de suflet?

De-a lungul celor peste 100 de cărţi şi 5000 de studii şi articole pe care le-am publicat, două sunt direcţiile şi seriile de lucrări care-mi sunt la inimă: în primul rând lexicoanele - cele 10 lexicoane de creatori, unul de interpreţi şi două enciclopedii ale muzicii, şi în al doilea rând suita celor 19 volume dedicate lui George Enescu.

Aţi primit, chiar în 28 martie, Ordinul "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena pentru mireni" al Patriarhiei române pentru întreaga activitate. Ce semnificaţie are această distincţie pentru dumneavoastră?

Fără îndoială că este o distincţie cu totul excepţională pentru mine, eu sunt nepot de preot - bunicul meu a fost părintele Ioniţă Cosma, protopopul Bârladului şi străbunicul meu a fost Damian Rânzescu, protopsaltul Mitropoliei Bucureştiului. Deci, am rădăcini foarte strâns legate de Biserică, am scris mult despre slujitorii Bisericii care s-au ocupat cu muzica şi continui acum - mai ales de la volumul al zecelea al lexiconului meu - să-i adaug pe toţi preoţii pe care regimul comunist i-a scos din indicele de nume. Aducerea lor alături de noi toţi este aducerea muzicii româneşti de la 1450 până în zilele noastre.