Jean Loius Grinda s-a născut la Monaco şi a urmat studii de regie la Conservatorul din Paris. Din 2007 este directorul general al Operei din Mote Carlo. A semnat de-a lungul timpului regia următoarelor spectacole - "Perichole" de Offenbach, "Aurul Rinului" de Wagner, "Don Giovanni" de Mozart, "Liliacul" de J. Strauss, "Mefistofele "de Boito, precum şi musicalurile "West Side Storz", "Titanic", sau "Cântând în ploaie." El colaborează cu teatrele lirice din Nisa, Zagreb, Paris, Avignon şi Tel-Aviv.

Domnule Jean Louis Grinda, vă mulţumim că ne primiţi la Opera din Monte Carlo. Stagiunea 2013-2014 are ca motto "Conspiraţia entuziasmului" şi iată că această "conspiraţie", în ultima săptămână a lunii februarie propune o nouă producţie a operei Elixirul dragostei de Donizetti.

Este un proiect frumos, interesant, pe care l-am realizat împreună cu colegii mei de la opera din Lausanne, din Elveţia, într-o frumoasă montare, care mi-a plăcut mult, deoarece proiectul dramaturgic nu a fost afectat. S-a păstrat spiritul de echipă, fără a-l transforma într-o operetă sau în ceva cotidian naiv. Regizorul, în mod sclipitor, şi-a gândit spectacolul ca şi când ar fi într-o lume infinit de mică, cu personaje ce parcă provin din lumea lui Gulliver. Sunt persoane mici şi dacă doriţi să fiţi mai aproape de cinematografia modernă, ar fi nişte mici mini moi. Personaje mici ca statură, care trăiesc într-un decor cu grâne uriaşe, flori imense, cu maci, cu o fluorescenţă foarte mare. Există şi partea naivă, deoarece personajele nu aparţin realităţii, ci sunt imaginare. Regia se constituie într-o fabulă, care rămâne rustică, amuzantă. Latura umoristică este foarte prezentă, iar cea sentimentală, care este constitutivă în Elixirul dragostei şi ea este foarte prezentă. Totul prin prisma fabulei, ceea ce redă operei un sens foarte uşor de receptat şi în acelaşi timp, foarte modern.

Regia este semnată de Adriano Sinivia.

Adriano Sinivia, veneţian şi cu care lucrez de foarte mulţi ani. Iniţial, regia era bazată pe spiritul comediei de l'arte. Un teatru, cu o expresie corporală foarte importantă.

Pe scenă s-au aflat Maria Angela Sicilia, Ştefan Pop, George Petean şi Adrian Sâmpetrean. prieteni ai operei din Monte Carlo.

Am o deosebită prietenie pentru George Petean, cu care lucrez de mulţi ani. Adrian Sâmpetrean a realizat aici două producţii semnate de mine. Cu o voce minunată. Iar în ceea ce priveşte tânărul Ştefan Pop, eram în juriu la Milano, la concursul "Operalia", când a câştigat premiul întâi. "Operalia", un concurs organizat şi prezidat de Placido Domingo. Am avut ocazia să-i reunesc pe cei trei, să realizez un fel de echipă românească. Şi când afirm aceasta, o spun în cel mai bun sens. Sunt artişti la care ţin mult şi fiecare, graţie educaţiei muzicale din România, posedă nu numai o voce foarte frumoasă, dar sunt şi foarte buni muzicieni. Şi atunci, când i-am avut în distribuţie pe cei trei, care se înţeleg foarte bine, iar pentru a realiza Elixirul dragostei trebuie să existe între personaje un fel de complicitate, o prietenie şi dacă aceasta este deja, atunci totul pare a fi foare bine. Am constituit într-un fel distribuţia având ca nucleu pe cei trei români. Am găsit apoi pe tânăra soprană, Mariangela Sicilia, o revelaţia, care debutează în rolul Adina. Are doar 26 de ani. Face acum primii paşi pe scene internaţionale şi cu siguranţă, vom mai auzi de ea. Este aş spune, la acelaşi nivel artistic cu colegii săi români. Şi în Faust a fost un debut, cel al mezzosopranei Nathalie Stutzmann, devenită dirijor. Aceasta reprezintă încă o provocare. Nathalie Stutzmann este o mezzosoprană, dar aş spune chiar o altistă, o voce foarte gravă. Este o mare cântăreaţă franceză, o interpretă a repertoriului vocal-simfonic de lied. A colaborat cu cele mai mari orchestre ale lumii, cu cei mai importanţi dirijori, precum Simon Rattle sau Seiji Ozawa. Cariera ei vocală poate fi considerată foarte reuşită, împlinită. Dar iată, că la un moment dat, s-a hotărât să-şi diversifice preocupările artistice şi a devenit şi dirijor. La început a înfiinţat un ansamblu de muzică barocă, Orpheus 55, în compania căruia a interpretat Handel şi Bach. În concetrele cu repertoriul baroc, cântă şi dirijează. Am realizat împreună un spectacol formidabil "Duelo amoroso", pe care îl vom relua la opera din Bordeaux. În paralel, dirijează repertoriul simfonic. A fost în Japonia cu Seiji Ozawa şi a dirijat un concert foarte bun. Este invitată în Brazilia, în Norvegia, în Suedia, Germania. Numai la pupitrul orchestrelor simfonice. Îi lipsea însă şi confruntarea cu teatrul liric şi i-am oferit această oportunitate, propunându-i să dirijeze Elixirul dragostei, care este o importantă premieră pentru ea, dar şi pentru opera din Monte Carlo, deoarece este pentru prima oară când o femeie se află la pupitrul unui ansamblu de operă.

A fost cu siguranţă, un mare succes pentru toată echipa.

Mare succes, deoarece a fost şi o surpriză. Lumea operei, în general este lumea dirijorilor şi nu putem spune că există multe doamne la pupitru. Şi nu înţeleg de ce. Atunci când sunt competente, precum Nathalie Stutzmann, care este o mare muziciană nu au ocazia să-şi demonstreze autoritatea artistică. Trebuie să vă spun că sunt încântat de modul ei de lucru şi am dovada faptului că orchestra filarmonică este un ansamblu dificil, în ceea ce priveşte colaborarea cu dirijorii. Au întâmpinat-o cu multă căldură şi după fiecare spectacol am remarcat succesul, care venea din fosă şi acesta a fost o certitudine.

Ne aflăm, domnule Jean Loius Grinda , spre finalul stagiunii 2013-2014. Care au fost reperele acestei stagiuni?

Aşa după cum ascultătorii dumneavoastră ştiu, opera din Monte Carlo are o stagiune care începe în octombrie şi se încheie în aprilie. Încheiem la sfârşitul lunii aprilie, deoarece în mai, oraşul Monaco, se transformă pentru marele premiu de Formula 1. În iunie avem concerte în aer liber. Deci, stagiunea este foarte scurtă. Programul trebuie repartizat în şapte luni şi astfel, totul pare să fie u festival, mai mult poate decât o stagiune obişnuită. Există repere importante. Am avut Aurul Rhinului, pentru Ziua Naţională. Am realizat Rusalka, în ianuarie, cu Lawrence Foster la pupitru. Următorul spectacol va fi Haydn, Il mondo della luna, dirijat de Jeremie Rhorer, un formidabil şef francez, care va fi filmat de televiziunea naţională. La sfârşitul stagiunii, în aprilie, va fi o importantă operă verdiană: Ernani, cu o distribuţie prestigioasă - Ramon Vargas, tenor mexican, cu o internaţională. Lui i se va alătura baritonul francez Ludovic Tezier, unul recunoscut pentru repertoriul verdian. Dirijor va fi Daniele Callegari. Iar eu, în calitate de regizor, voi realiza această producţie de Ernani. Va fi o copropducţie cu prietenii noştri din Belgia, cu Opera Regală a Walloniei. Fiecare stagiune a operei din Monte Carlo este concepută, precum un amplu festival.

Care sunt propunerile pentru următoarea stagiune, 2014-2015?

Nu pot încă să vă dezvălui câteva dintre repere. Stagiunea va fi anunţată la sfârşitul lunii aprilie 2014, în timpul spectacolelor cu Ernani. Până la acea dată nu sunt autorizat să vă fac cunoscut programul. Proiectele operei din Monte Carlo sunt bine conturate. Vă voi spune totuşi ceva. În stagiunea 2014-2015 va fi o nouă producţie a operie lui Rossini, pe care eu o îndrăgesc şi anume, Guillaume Tell, în ianuarie. V-am dezvăluit câteva dintre repere. Trebuie să vă mărturisesc că aici avem o mare admiraţie pentru muzicienii români, pentru artiştii dumneavoastră şi sunteţi întotdeauna bineveniţi la opera din Monte Carlo.