Stagiunea curentă a Filarmonicii "George Enescu" se încheie, iar concertul din 2 iulie 2014 marchează preluarea Preşedinţiei rotative a Uniunii Europene de către Republica Italiană. Cu această ocazie, Alexandru Tomescu va interpreta Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră de Niccolò Paganini sub bagheta dirijorului Gian Luigi Zampieri. Programul muzical al serii include, de asemenea, uvertura operei "Coţofana hoaţă" de Gioachino Rossini şi poemul simfonic "Pinii din Roma" de Ottorino Respighi. Alexandru Tomescu, solist-concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio România, va fi decorat, cu această ocazie, cu Ordinul "Steaua Italiei" în grad de Cavaler pentru merite deosebite în promovarea culturii italiene. Distincţia îi va fi oferită violonistului de către Ambasadorul Italiei la Bucureşti, Diego Brasioli, din partea Preşedintelui Republicii Italia, Giorgio Napolitano. La Radio România Muzical puteţi asculta acest concert în transmisiune directă. Cu ocazia acestui eveniment, am avut plăcerea de a realiza un interviu cu violonistul Alexandru Tomescu.

Sunteţi în această săptămână solistul care încheie stagiunea curentă a Filarmonicii George Enescu. Mai mult decât atât, evenimentul marchează preluarea preşedinţiei rotative a Uniunii Europene de către Republica Italiană. Ce vă leagă de această ţară?

Ca orice muzician sunt legat genetic, aş spune, de cultura şi de muzica italiană, fiindcă toţi termenii muzicali, toate indicaţiile muzicale care se regăsesc în partitură sunt în limba italiană şi mă rog, mai mult decât atât, am participat de mai multe ori la concursul Paganini de la Genova, pe care l-am şi câştigat la un moment dat, am cântat pe vioara lui Paganini. Primul meu concurs internaţional câştigat a fost tot în Italia, la Cità di Stresa, au urmat multe alte concursuri, festivaluri, deci în Italia mă simt ca acasă şi mă bucur foarte mult că avem ocazia de a sărbători prin muzică un astfel de moment festiv.

Programul serii este dedicat repertoriului muzicii italiene şi veţi interpreta concertul nr. 2 de Paganini. Cum aţi ales această lucrare?

Concertul 2 de Paganini îmi este foarte drag, fiindcă îl cunosc, îl cânt de când eram copil aş putea spune. Este o lucrare extrem de spectaculoasă, care se potriveşte foarte cu acest aer sărbătoresc al întregului eveniment. Concertul se încheie cu celebra "La campanella", acea parte în care vioara este în dialog cu "campanella" - clopoţel. Paganini este unul dintre compozitorii mei preferaţi. În 2011 am cântat toate cele 24 de Capricii, integrala Capriciilor, pe care de altfel o voi şi prezenta din nou pe 9 iulie, publicului din Bucureşti şi la alte festivaluri în Italia peste vară. Pe muzica lui Paganini mă simt ca acasă.

Colaboraţi cu această cu această ocazie, cu dirijorul Gian Luigi Zampieri. Este o premieră?

Da, pentru prima dată cântăm împreună. Dânsul am înţeles că este extrem de pasionat de compoziţie. Are mai multe aranjamente orchestrale. Chiar mi-a spus că vrea să facă anumite corecturi în partitura Concertului 2 de Paganini, corecturi care ar fi binevenite, fiindcă e plină de greşeli de tipar. Sunt sigur că va fi o colaborare cât se poate de naturală, de firească. Muzica lui Paganini are un caracter de operă, deci va fi un fel de operă cântată la vioară.

Un alt moment important al serii este decorarea dumneavoastră cu Ordinul Steaua Italiei în Grad de Cavaler pentru merite deosebite în promovarea culturii acestei ţări. Ce înseamnă această distincţie pentru dumneavoastră?

Este în primul rând o foarte mare surpriză. Este şi o mare onoare pentru mine să fiu recompensat astfel pentru ceea ce am făcut eu în direcţia culturii italiene. Este o bucurie cum spuneam şi o onoare. Aştept cu mare nerăbdare acest moment. E o premieră în viaţa mea.

Este printre primele concerte cu orchestra, pe care le susţineţi după Turneul Naţional Stradivarius. Privind retrospectiv, cum a fost această serie de evenimente?

Turneul Stradivarius a fost o descoperire şi o revoluţie muzicală pentru mine. A fost primul eveniment de amploare pe care l-am făcut împreună cu pianistul rus Eduard Kunz, cu care nu sunt doar vecin, ci şi foarte bun prieten. Am redescoperit împreună muzica lui Serghei Prokofiev şi am prezentat-o, de multe ori în premieră, publicului din România, într-o serie de 12 concerte. Spuneam, am redescoperit şi am reinventat totul practic, programul a fost viu de la un concert la altul. Am făcut noi şi noi experimente, deci nu ne-am cantonat într-un model prestabilit şi acesta să-l prezentăm peste tot. Prokofiev, pentru cei care l-au ascultat deja, ştiu că este o muzică extrem de intensă, extrem de pasională, foarte solicitantă, nu doar pentru interpret, ci şi pentru cel care ascultă şi n-are cum să te lase indiferent. Aş spune că nu doar i-am lăsat indiferenţi pe ascultători, ci i-am şi câştigat de partea muzicii clasice şi de partea lui Prokofiev.

Aveţi un program plin de evenimente şi în continuare. Care ar fi câteva dintre acestea?

Imediat după încheierea stagiunii la Filarmonică, Integrala Paganini, pe 9 iulie, tot la Ateneul Român, după aceea Integrala Paganini la festivalul Ravello din Italia, apoi un alt festival în Elveţia, unde o să cânt cu o pianistă de origine română care trăieşte în Germania, Alina Azario. Împreună cu Eduard Kunz vom cânta Prokofiev şi în Italia şi vom şi înregistra cu această ocazie. Va fi un CD live, care va fi probabil lansat în toamnă. Apoi în luna septembrie voi deschide concursul internaţional George Enescu, aici la Bucureşti, cu un concert cu Filarmonica. Sfârşitul lunii va însemna festivalul RadiRo, unde o să cânt concertul de Richard Strauss, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la naşterea sa. Apoi în octombrie-noiembrie voi avea multe turnee în străinătate cu cvartetul Ad Libitum, o nouă de înregistrări şi anul îl voi încheia cred în America, printr-un turneu la New York, la Washington şi bineînţeles fără a rata Carnegie Hall.