În această vară, pianistul Matei Varga şi-a adăugat la lista înregistrărilor sale un nou disc, apărut la Casa Schnitzel Music, pe care figurează o unică lucrare: Fantezia "Lacul lebedelor" de Matt van Brink. Acesta a fost subiectul dialogului care urmează:

Voi începe prin a-ţi spune felicitări pentru acest nou disc apărut, Matei Varga! Un disc care cred că va face plăcere în egală măsură cunoscătorilor, dar şi amatorilor de muzică. Eu ştiu deja care este geneza acestui compact-disc pentru că am ascultat conversaţia ta existentă pe disc cu Tarik O'Regan, însă pentru cititorii şi pentru ascultătorii noştri, te rog să ne spui cum a apărut ideea acestei Fantezii "Lacul lebedelor", compusă de Matt van Brink după Ceaikovski?

Ideea a venit de fapt în urmă cu foarte mulţi ani. Trebuie să recunosc că atunci când locuiam încă în România şi când aveam acces la canalele multe de televiziune - aici eu nu mai am televizor, pentru că am decis că este o tentaţie în plus care trebuie anihilată… însă, când eram în România mă uitam mult la televizor şi unul din lucrurile care-mi plăcea foarte mult era patinajul artistic. Şi, în mod special, o patinatoare pe care încă o consider cea mai interesantă pe care am văzut-o vreodată - Maria Putirskaia. Era o patinatoare din Rusia care, poate mai mult decât orice, avea o eleganţă şi un stil cu totul şi cu totul aparte în peisajul celorlalte concurente pentru marile titluri. Unul din programele ei pe care le urmăream cu absolută febrilitate a fost pe muzică din Lacul lebedelor. N-aş putea spune că acesta a fost primul meu contact cu partitura, însă totuşi punând în ecuaţie şi faptul că îmi plăcea de ea extraordinar de mult şi o urmăream practic de fiecare dată când apărea într-un concurs, a contribuit la augmentarea pasiunii mele pentru această partitură cu totul extraordinară. Sigur că am avut o oarecare frustrare în acele momente pentru că era o lucrare de muzică clasică absolut celebrissimă şi care totuşi nu putea fi cântată la pian decât în situaţia în care vroiai să te adresezi unei reducţii de pian, ceea ce sigur că nu era ceea ce aveam eu în gând. Drept pentru care, pentru mulţi ani am avut această fantezie, de a crea sau de a ruga pe cineva să mă ajute să creez o versiune pentru pian în genul transcripţiilor pe care Liszt le-a făcut pentru unele opere - Wagner, Bellini - în care să putem aduce aceste teme din Lacul lebedelor şi să le putem adapta într-un anume fel încât să sune foarte bine ca o piesă solo pentru pian. Şi iată că mulţi ani după aceea, aflându-mă la New York şi cunoscându-l pe acest tânăr compozitor, Matt van Brink, un mare talent mai ales în ceea ce priveşte transcripţiile şi adaptările (pentru că am auzit alte multe lucrări ale lui înainte de a-l invita să lucrăm împreună pentru acest lac al lebedelor), am stat de vorbă - cred că sunt vreo 3-4 ani de-atunci - şi am hotărât să luăm taurul de coarne şi să facem această piesă care sigur că a durat ceva… Am lucrat împreună la ea, dar desigur că el a făcut partea importantă a scrierii şi a transcrierii acestui balet fantastic. Şi, iată că anul acesta am reuşit să o înregistrez şi să o trimit în faţa unui public virtual şi, sper eu, nu numai virtual, pentru că deja am cântat-o în câteva ocazii şi sper să o cât în continuare cât mai mult posibil. Este o lucrare foarte dificilă, aşa cum am şi dorit-o de altfel - tehnic vorbind, dar sigur că nu asta trebuie să se vadă şi să se audă, ci faptul că este o lucrare foarte fidelă cu unele mici devieri - binevenite sper - de la esenţa Lacului lebedelor, o lucrare care, repet, este dacă nu lucrarea mea favorită, în orice caz una dintre piesele pe care le pot asculta oricând şi oriunde cu cea mai mare plăcere.

Te-aş întreba, apropo de acest public mai mult sau mai puţin virtual, dacă un ascultător din România doreşte să achiziţioneze acest disc, ar avea posibilitatea să o facă?

Presupun că da, pentru că discul este în principal disponibil on-line. Avem câteva copii care sigur că se pot comanda, dar în principal fişierul audio este disponibil pentru a fi descărcat fie de pe I-Tunes, fie de pe Amazon, care şi varianta CD-ului fizic. Dacă cineva vrea să meargă acolo şi să-l cumpere, cd-ul poate evident ajunge prin poştă la orice adresă din lume. Dar, cred că în acest moment al secolului XXI în care trăim, toată lumea foloseşte telefoane mobile aşa că am considerat, atât eu, cât şi Matt, că lucrul cel mai important la ora asta este să-l facem foarte disponibil pe canalele de internet, on-line.

Ştiu că planifici un turneu în România, Matei Varga. Spune-ne în ce perioadă va avea loc acest turneu cu aproximaţie şi în ce oraşe vei putea fi ascultat?

Sunt fericit să-l anunţ. Pot să vă spun că va fi cu siguranţă între începutul lui mai 2016 şi data de 3 iunie 2016, când va avea loc concertul final de încununare al turneului, la Sala Radio, cu Orchestra Naţională şi interpretând Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Brahms. Turneul va include apariţii la Bucureşti - atât în concert, cât şi în recital. În general, în toate locurile în care voi merge va avea loc un concert şi un recital, recitalul fiind compus din ultimele trei sonate de Beethoven. Pot să vă spun că voi fi la Bucureşti, la Piteşti, la Sibiu, la Cluj şi, sper eu, chiar şi în alte locuri cu care suntem încă în discuţii.

Un lucru extraordinar! Sunt convinsă că publicul din România doreşte să te asculte şi n-a mai avut acest prilej de multă vreme. Până în luna mai însă, mai ai şi alte proiecte importante despre care ai vrea să ne vorbeşti?

Sigur, proiecte sunt multe, dar îmi place să vorbesc despre ele după ce se realizează. Oricum, mă pregătesc actualmente pentru o apariţie foarte importantă în Festivalul Internaţional de Pian care are loc aici în fiecare vară, de obicei la sfârşitul lui iulie- început de august şi în care am avut onoarea să particip regulat în ultimii trei-patru ani. Am fost invitat de data aceasta să cânt cu orchestra şi voi interpreta Concertul în Re major pentru pian şi orchestră de Haydn, o lucrare foarte dragă mie, pentru că este lucrarea cu care am debutat… şi anume la Sala Radio, cu Orchestra Naţională, un pic după ce împlinisem vârsta de zece ani - concert pe care, de altfel, în consider debutul meu profesional. Aşa că… revizitez această lucrare foarte frumoasă şi foarte luminoasă peste aproximativ două săptămâni, cu o orchestră de cameră de aici, în New-York, în inima Manhattanului, la Hunter Colege. De asemenea, în această vară lucrez pentru definitivarea unui alt CD, care de această dată va fi un recital solo şi care va fi lansat probabil la începutul anului viitor de o casă de discuri din Italia. De asemenea, în urmă cu două luni, am terminat înregistrările pentru un alt disc pe care l-am făcut în colaborare cu o foarte, foarte talentată violoncelistă de aici, Laura Metcalf - interesant numele pentru că, după cu ştii bine, colaborez şi am colaborat intens cu o altă Laura, a noastră, din România via Paris, Laura Buruiană, şi cu care sper să colaborez în continuare pentru că iubesc enorm de mult să cântăm împreună. Dar, deocamdată am colaborat cu Laura Metcalf şi avem împreună un disc de muzică foarte interesantă, care include prima înregistrare făcută pe aceste meleaguri americane ale Sonatei în fa minor de George Enescu -fără număr de opus, într-o singură mişcare, şi pe care am înregistrat-o printre alte lucrări pe acest disc, care va fi lansat de o casă foarte importantă pentru muzică nouă, de aici, din America, probabil în luna ianuarie sau februarie a lui 2016.