Cea de-a patra ediţie a turneului "Vioara lui George Enescu la sate" debutează în 22 octombrie 2015. Gabriel Croitoru şi instrumentul construit în anul 1730 de celebrul lutier Giuseppe Guarneri, vioara care i-a aparţinut lui George Enescu, alături de pianistul Horia Mihail, vor putea fi ascultaţi în sate din judeţele Cluj, Braşov, Suceava şi Olt, dar şi, în finalul turneului, la Sala Radio şi la Teatrelli din Bucureşti. Despre acest nou turneu am stat de vorbă cu violonistul Gabriel Croitoru.

Stimate maestre Gabriel Croitoru, pentru a patra oară, duceţi vioara lui Enescu în sate şi localităţi din România unde lumea nu este familiarizată cu acest tip de muzică. Raportându-vă şi la cele trei turnee trecute şi la bilanţul lor, care sunt aşteptările dumneavoastră pentru turneul de anul acesta?

Acest turneu a pornit dintr-o idee foarte frumoasă a maestrului Enescu şi iată că are succes, în sensul bun al cuvântului. Iată că suntem la cea de-a patra ediţie; ne plimbăm prin mai multe sate. Întotdeauna am schimbat locurile, n-am păstrat aceleaşi locaţii pentru a încerca să promovăm genul nostru muzical în cât mai multe locuri unde nu are acces. Şi nu numai că n-are acces… oamenii, practic, cred că nu sunt familiarizaţi deloc cu acest gen muzical pentru că au alte preocupări, au alte genuri muzicale pe care le agreează, dar vin la concertele acestea. Unii vin din curiozitate, alţii vin din curiozitatea de a vedea doi oameni care fac alt gen de muzică, sau curiozitatea de-a vedea chiar o vioară atât de preţioasă.

Fiind un număr mare de public neavizat, cred că aveţi parte şi de reacţii extrem de interesante…

Să vă dau un exemplu bun şi unul rău. Cel bun este că, la un moment dat, preotul care a fost prezent la concert, preotul satului, ne-a spus după aceea "Domnule, dumneavoastră sunteţi ca arhanghelii Mihail şi Gavril." Şi altă întâmplare pe care mi-o aduc aminte acum e oarecum inversă… La un moment dat i-am spus domnului primar că mâine s-ar putea să facem cumva să fie ordine în sală, ca să putem să ne înţelegem cu oamenii… "Aaa, nici un fel de problemă!" A plantat trei jandarmi pe ultimul rând şi care cum se ridica îi făceau ăştia semn să se aşeze… La un moment dat, însă, am remarcat că nu mai e liniştea de la începutul concertului şi mi-am explicat imediat în momentul în care am văzut că jandarmii cedaseră nervos şi au ieşit.

Programul pe care îl prezentaţi în anul acesta este format din lucrări de mare popularitate, însă nu ştim care sunt aceste lucrări şi am vrea să ne dezvăluiţi dumneavoastră.

Sunt lucrări pe înţelesul tuturor. Este vorba despre lucrări de Kreisler, lucrări de Sarasate, lucrări de George Enescu chiar şi am introdus anul acesta şi câteva valsuri, pentru că e un gen nu neapărat muzical, ci o formă dansantă pe care lumea o agreează şi sunt convins că îmbinarea aceasta va avea câştig de cauză. Cumva, vom începe cu un vals şi vom termina cu un vals.

Cu siguranţă că toate acestea sunt nişte experienţe deosebite, unice, de povestit sau, de ce nu, de păstrat sub forma unui material audio-video. V-aţi gândit vreodată la acest lucru?

Da, ne-am gândit. Încă nu s-a materializat, din păcate, pentru că sunt prea multe entităţi implicate şi ne trebuiau mai multe acorduri. Noi am făcut fotografii, însă ar fi fost interesant şi un material filmat aşa cum spuneţi.