Luiza Zan - o voce distinctă în jazz-ul românesc, câştigând în 2004 Premiul al II-lea la Montreux Jazz Voice Competition, o săptămână mai târziu Premiul I la Festivalul "Cerbul de Aur", Muzicianul anului în 2011 în cadrul Galei Premiilor de Jazz, cu prezenţe de neuitat în cluburi şi pe scenele de concert şi apariţii discografice remarcabile - "Colinde şi poveşti de Crăciun" spuse împreună cu chitaristul Sorin Romanescu, alături de Pedro Negrescu..."Like water", împărtăşind "Impresii româneşti" alături de grupul saxofonistului Nicolas Simion, sau cu Hungarian All Stars depănând amintiri despre tradiţii, strămoşi şi familie în "Heritage", primul album de autor. Şi nu ne oprim doar la aceste titluri...

Au devenit o tradiţie concertele Luiza Zan - Big Band-ul Radio, 2013, 2014, 2015... şi luni, 18 aprilie 2016, deja este anunţat următorul. În acest context, este firesc să apară şi un album. Despre ce este vorba, Luiza Zan?

Albumul e, cumva, o urmare firească a colaborărilor repetate cu Big Band-ul Radio. Propunerea a venit din partea realizatorului emisiunii "Jazz pe româneşte", Florian Lungu. El a fost cel care a împins ideea asta către mine, către Big Band şi către Editura "Casa Radio"… este o înregistrare a unui concert live din cadrul acestei emisiuni, "Jazz pe româneşte".

Nu pot să întreb cum au decurs înregistrările, având în vedere faptul că erai pe scenă şi nu într-un studio. Păstrezi în schimb, o amintire specială legată de acest concert pe care acum îl ascultăm pe disc?

În cadrul acelui concert au existat vreo trei momente de bis... Asta este amintirea mea specială cu acel concert... reacţia publicului şi cât de frumos ne-au rechemat pe scenă, de trei ori, faptul că era sala plină, faptul că toată lumea era extrem de caldă şi de generoasă, un public senzaţional... nu se va auzi din păcate pe album, pentru că sunt editate momentele de aplauze, dar ele există acolo, este extrem de prezent în felul cum interpretăm noi.

Şi aceste bis-uri apar în album?

Unul dintre ele este selecţionat... "A night in Tunisia".

Cum a decurs colaborarea cu Big Band-ul Radio, cu dirijorul Ionel Tudor?

Mi-ar plăcea din suflet să fie acesta singurul proiect din viaţa mea; îmi place cel mai mult să cânt cu Big Band-ul Radio, îmi place cel mai mult să cânt cu un big-band.

Cu doar o lună în urmă ai lansat un alt album de o cu totul altă factură - "Heritage" - primul tău album de autor, cu o notă personală evidentă. Acum vorbim despre cu totul altceva - repertoriul american, piese standard din era be-bop, bossa nove. Alegerea ţi-a aparţinut sau a fost o muncă de echipă?

A fost o muncă de echipă. Am venit cu nişte propuneri din care am selecţionat piesele care sunt pe acest album, piesele din concertul live. Pe album trebuie să spunem că mai sunt şi piese instrumentale, nu sunt doar piese cu voce, sunt şi piese pe care le cântă Big Band-ul singur.

Pot să întreb cu ce piesă, sau cu ce gen te identifici mai mult?

Da, puteţi să întrebaţi, dar nu pot să răspund. Îmi place să cânt, ăsta este lucrul pe care îl ştiu sigur, mă identific cu muzica, mă identific cu momentul în care maestrul ridică mâna şi ştiu că va trebui să încep să creez pe loc un moment în care să cred din tot sufletul.

Am observat că ai acordat în acest album o atenţie specială improvizaţiei, apar foarte multe momente scat… Cum ai învăţat să improvizezi? A fost ceva firesc? De exemplu, Keith Jarrett declara într-un interviu că a învăţat să improvizeze din muzica clasică.

Eu am studiat multă muzică clasică. În acest moment al vieţii mele pregătesc o altă premieră muzicală, zic eu şi pentru România, un experiment vocal pe teme de Bach. Cam acolo începe studiul improvizaţiei - de la studiul contrapunctului, de la a învăţa să stăpâneşti o fugă aşa cum trebuie. Eu cred că el a fost primul mare inventator al improvizaţiei.

Cu această declaraţie sunt convinsă că vei cuceri ascultătorii postului Radio România Muzical.

Eu sincer cred că există un loc, un tărâm unde toate se întrepătrund, nu vreau să fiu extremistă şi să spun că acel tărâm se numeşte jazz, dar cred cu tărie că pentru mine a fost un mare noroc să descopăr jazz-ul într-un moment în viaţa mea în care nu ştiam ce anume îmi place cel mai mult. Eu studiam în momentul respectiv muzica clasică, dar eram pasionată de rock, de pop şi totuşi, nu descopeream legătura dintre ceea ce învăţ şi ceea ce simt. Şi când l-am descoperit pe Nat King Cole şi jazz-ul clasic, swing-ul, perioada anilor '40, atunci am spus... eu aici sunt.

Ce diferenţă ar fi între a cânta bine, a cânta corect o partitură şi a-ţi oferi libertatea de a improviza?

A improviza corect este o măiestrie pe care puţini îşi dau silinţa să o stăpânească. A improviza corect nu este o chestie care porneşte din suflet sau din imaginaţie, din spontaneitate. A improviza corect înseamnă să stăpâneşti nişte tehnici specifice, să înţelegi istoria genului pe care îl prezinţi. S-a pus de curând, în cadrul unui concurs la care am fost în juriu, s-a pus întrebarea - de ce e nevoie neapărat de şcoală, de ce trebuie să studiem istoria artei, respectiv istoria muzicii? Dacă eu vreau să fac jazz vocal, de ce trebuie să studiez şi istoria jazz-ului? Şi eu am un răspuns foarte concret pentru acea persoană...nu poţi să stăpâneşti arta improvizaţiei fără să cunoşti locul de unde îţi iei citatele pentru a-ţi construi o improvizaţie personală...

Totul se bazează pe tradiţie...

...pe tradiţie, trebuie să cunoşti istoria acelui gen.

Deci, vorbim despre un album intens, despre un album cu o sonoritate puternică, o întâlnire între Luiza Zan şi Big Band-ul Radio, o experienţă muzicală oferită iubitorilor jazz-ului pentru care îţi mulţumim. Lansarea va avea loc luni, 18 aprilie, într-un nou concert la Sala Radio. Vom regăsi aceleaşi titluri sau va fi vorba despre ceva nou?

Vom regăsi aceleaşi titluri de pe album. Nu se vor putea cânta chiar toate, albumul conţine foarte multe piese. Trebuie să mai spunem că va fi disponibil pentru vânzare în seara de 18, deci va putea fi găsit acolo şi… îi aşteptăm cu mare drag… Ar fi foarte interesant să vină exact aceiaşi oameni care au fost (în 2015), pentru că ei sunt acolo, pe disc şi le mulţumim din toată inima pentru căldura cu care ne-au aplaudat la sfârşitul şi... în timpul acelui concert!