Sarah Chang, una dintre cele mai mari vedete ale viorii la momentul actual, revine în acest final de săptămână în România pentru a susţine două concerte, unul la Cluj şi altul la Bucureşti. Despre aceste două evenimente, dar şi despre multe alte lucruri am discutat cu muziciana.

Sarah Chang, reveniţi în România şi de data aceasta veţi avea două concerte, unul în Cluj şi altul în Bucureşti. Cu ce sentimente vă întoarceţi, mai ales având în gând că anul trecut aţi cântat în deschiderea Festivalului 'George Enescu'?

Sunt absolut încântată să revin. Îmi place foarte mult să cânt în România şi, bine, Festivalul Enescu este unul dintre cele mai cunoscute la nivel mondial şi reuneşte muzicieni minunaţi, orchestre şi dirijori, aşa că a fost un festival foarte special la care am luat parte. Aceasta este prima dată când voi cânta în Cluj, n-am mai fost acolo până acum şi sunt foarte încântată că pot cânta într-un oraş nou pentru prima dată. Mă bucur de asemenea să revăd şi câţiva dintre prietenii români, pe care îi ştiu de la vizita precedentă.

Ne veţi prezenta un opus special, Concertul nr.1 de Max Bruch. De ce această alegere?

Este un concert foarte frumos, este primul concert pe care l-am învăţat şi l-am înregistrat cu câţiva ani în urmă. Este concertul pe care l-am prezentat pentru admiterea la Julliard, când aveam 5 ani. Aşa că are un loc special în inima mea şi este lucrarea care m-a dus la şcoala visurilor mele, aşa că am o 'slăbiciune' pentru Concertul de Bruch.

O conexiune puternică. Ştiu că aveţi de asemenea o conexiune puternică şi cu Concertul de Brahms, este adevărat?

Aşa este! Concertul de Brahms este o lucrare monumentală, epică, nu doar pentru că este extinsă ca dimensiune, ci este o adevărată călătorie umană şi o experienţă emoţională prin care treci. Este unul dintre concertele pentru care am aşteptat voit până să-l interpretez în public. L-am învăţat când eram foarte tânără, la şcoală, dar am ştiut că este un concert care solicită atât de mult respect, nobleţe şi seriozitate, aşa că nu mi-am dorit pur şi simplu să mă duc pe scenă şi să-l cânt când aveam 8 ani. De fapt chiar am aşteptat ceva vreme, cred că am aşteptat până pe la 20 de ani, până când să încerc să îl interpretez în public. Simt că am crescut pe scenă cu acest concert şi am învăţat foarte multe de la el.

Am citit o cronică foarte frumoasă despre un recital cameral pe care l-aţi susţinut de curând şi în care aţi inclus opusuri de Brahms şi de Franck. Cum a fost această experienţă?

A fost un recital pe care l-am prezentat şi în cadrul căruia m-am simţit foarte bine! Nu dau prea multe recitaluri, în general susţin concerte cu orchestra, aşa că nu am prea des ocazia să cânt un astfel de program cu un pianist, dar m-am bucurat foarte mult de repertoriu. E plăcut când poţi cânta nu numai un concert pe scenă, ci un program serios de două ore. În ultimul meu recital am cântat Dansurile Româneşti de Bartok, o lucrare fantastică, apoi sonata de Brahms şi ceva de Franck şi Tzigane de Ravel, pentru a completa programul. A fost un program enorm, dar mi-a oferit multe satisfacţii.

Îmi închipui că este o senzaţie mult diferită de aceea a unui concert cu orchestra…

Este, pentru că în primul rând energia şi forţa fizică de a sta două ore pe scenă te solicită destul de mult. Un alt lucru este că, atunci când sunt cu orchestra, sunt obişnuită să am 80-90 de muzicieni alături de mine pe scenă, dar în recital eşti doar tu, tu şi pianistul. Asta-i tot. Te simţi foarte expus şi este mult mai intim, într-un fel. Poţi explora diverse repertorii şi poţi trece prin varii culori şi tuşe dinamice într-un program de două ore. Sunt diferenţe, bineînţeles…

La Bucureşti veţi cânta în compania Orchestrei Simfonice Bucureşti şi a dirijorului Jose Luis Gomez. Cum este colaborarea cu domnia sa?

Maestrul Gomez este fantastic! Este tânăr, este dinamic şi un dirijor uimitor. Este plin de energie, dar şi foarte sensibil… Este o bucurie să lucrezi cu el pe scenă. Sunt încântată că realizăm acest concert împreună pentru că România este un loc special şi este plăcut să explorezi o ţară frumoasă cu un vechi prieten. Aştept cu nerăbdare aceste concerte.

În repertoriul dumneavoastră includeţi şi lucrări de compozitori români?

Enescu este bineînţeles cel mai important şi mai cunoscut compozitor român şi îmi doresc să învăţ Sonata sa pentru pian şi vioară, el a scris mai multe sonate şi doresc să le învăţ şi să le includ în următorul meu recital. Cea de-a treia sonată este o lucrare dinamică, incredibilă!