Turneul Internaţional "Stradivarius Experience 2.0" continuă în această perioadă pe scenele de concerte din România. Violonistul Alexandrul Tomescu ne-a vorbit în cadrul rubricii "Interviul Zilei" despre desfăşurarea acestei serii şi despre obiectivul final al acesteia - reabilitarea casei Enescu din Mihăileni şi crearea Academiei de Muzică şi Arte Vizuale "George Enescu", un centru de excelenţă în studiul muzicii clasice şi al artelor vizuale.

Cum s-a desfăşurat Turneul "Stradivarius Experience 2.0" până acum? Mai exact, cum a primit publicul această alăturare a muzicii cu sand-art?

Da, este un concept nou pe care am vrut să-l prezint publicului, şi anume muzică împreună cu artă vizuală care se naşte chiar acolo, exact în faţa lor. Într-un fel, toate s-au legat foarte logic şi foarte frumos. Muzica pe care o cânt, şi anume Sonata pentru vioară solo de Bela Bartok, Sonata pentru vioară solo de Serghei Prokofiev şi Suita românească de Vasile Filip, a fost compusă într-un interval de zece ani, iar sand-art a fost inventat tot atunci, în anii '50. Deci, toate au o legătură foarte directă una cu cealaltă. Mi-am dorit să pot oferi publicului o dimensiune vizuală a muzicii, dar o dimensiune vizuală care să se nască exact atunci, în faţa lor, care să împrumute ceva din efemeritatea unei audiţii muzicale şi, în acelaşi timp, să se inspire direct din sensibilitatea muzicii.

Partea naţională a turneului e stabilită. Urmează Braşov - 21 mai, Bucureşti - 23 mai ş.a.m.d. Care sunt destinaţiile din afara ţării? Sunt stabilite datele concertelor?

Urmează a fi anunţate foarte curând; este un parteneriat cu Institutul Cultural Român. Vor fi concerte la Budapesta, la Viena, la Paris, Londra, Tel Aviv şi Ierusalim. Şi, în afara turneului, voi fi prezent şi în China la începutul lunii iunie.

Turneul are şi anul acesta o cauză socială. Fundaţiile Remember Enescu şi Pro Patrimonio propun reabilitarea casei Enescu din Mihăileni şi crearea Academiei de Muzică şi Arte Vizuale "George Enescu", un centru de excelenţă în studiul muzicii clasice şi al artelor vizuale. De ce aţi ales să continuaţi anul acesta un astfel de demers?

Proiectul legat de George Enescu şi de Mihăileni a avut două componente. Prima dintre ele a fost cea de maximă urgenţă, de anul trecut, şi anume aceea de a salva de la dispariţie casa copilăriei lui George Enescu; ea stătea pur şi simplu să se prăbuşească, fiind foarte afectată de trecerea timpului. Am reuşit acest miracol. Casa a fost restaurată şi, în clipa de faţă, se desfăşoară ultimele lucrări pentru a o pune în funcţiune. Iar acum ne găsim într-un moment de răscruce, aş putea spune, moment în care avem de ales fie între a oferi comunităţii o altă casă memorială sau un alt muzeu sau de a opta pentru varianta mai complicată, mai provocatoare, de a da viaţă acelui loc. Şi anume de a aduce acolo un plus de valoare pentru tineretul din zonă. Noi am optat pentru varianta a doua, pentru varianta mai grea, aceea de a ne asuma proiectul de a deschide acolo o academie de muzică şi de arte vizuale, fiindcă ne-am dat seama că este foarte mare nevoie de aşa ceva în zonă. Sunt foarte mulţi tineri, foarte mulţi copii acolo - mulţi dintre ei cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate - şi care sunt avizi de cunoaşterea artelor, cunoaşterea muzicii. Atunci când am cântat la Mihăileni, în aer liber, au venit mulţi dintre ei după concert să mă vadă mai de aproape, să vadă cum funcţionează vioara şi unii dintre ei s-au oferit să-mi cânte Hora Unirii de George Enescu. Pentru ei eu vreau să fac tot ceea ce-mi stă în putinţă, pentru a pune în funcţiune această idee atât de complexă. Sunt conştient că e vorba de pionierat; nu ştiu să se mai fi făcut astfel de centre exclusiv bazate pe fonduri private în România şi vrem să arătăm că se poate aşa ceva. Succesul unui astfel de proiect pilot sunt sigur că va inspira în anii care vor veni şi alte proiecte similare.