În 6 iunie, pianista Axia Marinescu va apărea pe scena Sălii Radio, în cadrul recitalului "Moștenitorii României muzicale", organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera în cadrul turneului Imageries musicales. Într-un interviu în trei episoade, veți afla mai multe amănunte despre Axia Marinescu, un nume cu mai multe rezonanțe în Franța decât în țara ei natală, România.

După ce ai finalizat toate studiile pe care le-ai făcut - muzicale, filosofice sau de altă natură - și până în momentul de față, când ai 32 de ani, care sunt cele mai importante repere din cariera ta?

Aș menționa câteva care s-au petrecut atât în Franța, dar și pe alte continente. Am debutat în Franța, la Paris, la Cite des artes, acum aproape 10 ani. Apoi am început o colaborare destul de strânsă cu Festivalul Piano aux Jacobins, care este un festival mitic, cel mai vechi festival de pian din lume. Chiar anul acesta sărbătorește 40 de ani și, de-a lungul timpului, i-a primit pe Gilels, pe Richter... cei mai mari pianiști ai lumii. Tot cu ei am avut ocazia să fac un turneu destul de lung în China, anul trecut. A fost o experiență extraordinară, de altfel, mă voi întoarce curând. Bineînțeles, aș mai menționa alte festivaluri din Franța. Apoi, un public pe care eu îl iubesc foarte mult este și în Italia. De curând am mers la Festivalul Palermo Clasica în Sicilia. Iar apoi, bineînțeles, aș menționa activitatea discografică. Am lansat anul trecut în septembrie al doilea disc, la casa franceză Polymnie, cu lucrări de Debussy, Mozart și Brahms.

Un CD pe care, de altfel, și ascultătorii noștri vor avea ocazia să-l audă în premieră pe data de 1 iunie. Există acest proiect al unui turneu al tău în România, în cadrul Sezonului România-Franța, iar recitalul de la București este cel de la Sala Radio, pe care noi, Radio România Muzical, l-am inclus în cadrul proiectului "Moștenitorii României Muzicale". Zi-ne mai multe în primul rând despre acest turneu și de unde a apărut ideea acestui turneu?

"Imagini muzicale" este un proiect al cărui concept s-a născut dintr-o complicitate muzicală, dacă o pot numi așa, între mine și compozitorul și dirijorul francez Romain Zante pentru acest sezon cultural România-Franța. Noi am pornit de la ideea de a ilustra această colaborare - destul de strânsă de-a lungul timpului, și muzicală și culturală, artistică în general - dintre Franța și România cu specificul fiecărei țări. Ne-am gândit că în orice formă de artă, imaginea - abstractă sau palpabilă - reprezintă adesea un sâmbure de inspirație subliminală a unei creații artistice și, în acest context, ne-am propus să alăturăm imagini și sunete, relația lor profundă, prin intermediul unor opere-reper pentru pian care aparțin unei epoci în care tocmai sunetul și imaginile au lucrat împreună mai mult ca oricând. Este vorba despre sfârșitul de secol XIX și început de secol XX. Vor exista în programul de recital piese de Debussy, Satie, Ravel, bineînțeles și Enescu, pentru că pe lângă această apartenență la cultura franceză, Enescu are un limbaj actual. Iar, pe lângă aceste lucrări, vom avea o piesă scrisă pentru Sezonul Franța-România special de Romain Zante, pentru pian solo, care își propune să ilustreze într-o manieră muzicală Franța văzută de artiștii români vizuali care au trăit și au lucrat la Paris. Vom avea, concomitent cu recitalul, și proiecții video ale unor lucrări aparținând acestor artiști. Și vorbim despre Pallady, despre Brâncuși, Tzara, Grigorescu. Publicul va avea ocazia să le admire operele prin intermediul acestor proiecții.

Acum, cum vede această lucrare Tableaux de France de Romain Zante, care va fi prezentată în premieră la București... care este viziunea muzicală a acestui compozitor? În ce limbaj scrie el?

Această piesă este scrisă sub formă de triptic; la bază stau trei tablouri aparținând lui Grigorescu. Limbajul lui este unul destul de eclectic în general, pentru că Romain Zante este și compozitor de muzică de film, a lucrat foarte mult la Hollywood, mai ales cu Hans Zimmer. De altfel, a și câștigat mai multe premii de muzică de film în Statele Unite. Dar pentru această piesă, Romain Zante s-a axat pe un limbaj destul de accesibil, aș pune foarte apropiat de curentul impresionist. Vorbim despre niște piese foarte sugestive la nivel coloristic. Limbajul este foarte fluid, colorat, cum spuneam mai devreme, și divers ca tempi folosiți în cele trei piese.

Foarte interesant! De-abia așteptăm să o ascultăm, mai ales după această descriere foarte frumoasă pe care i-o faci! De altfel, din cadrul acestui recital care, într-adevăr, are lucrări foarte diverse, e vreuna care în mod special îți este ție foarte aproape?

Aș spune că sunt două. E dificil să aleg o singură piesă sau un singur compozitor pe care îl iubesc, e cea mai dificilă întrebare în general pentru mine. Voi alege două: Debussy, bineînțeles, Imaginile din primul caiet și Enescu; Enescu pentru că am început foarte tânără să-l lucrez și-mi aduce întotdeauna amintiri foarte plăcute de fiecare dată când am ocazia să-l cânt.