Stagiunea de Jazz de la Teatrul Act din Calea Victoriei nr. 126 se apropie de finalul celei de-a IX-a ediții, printr-un concert intitulat "Beauty of it all", în care publicul va avea ocazia să asculte compoziții semnate de cei trei invitați ai Trio-ului de bază - trompetistul Sebastian Burneci, saxofonistul Paolo Profeti și chitaristul Ciprian Pop. După cum suntem obișnuiți, nici un concert al acestei Stagiuni nu seamănă cu precedentul, fiecare are o notă distinctă, ca profil muzical și ca invitați. Ne-a oferit detalii despre acest concert, într-un interviu, pianistul George Natsis, membru al Trio-ului de bază al Stagiunii, alături de Adrian Flautistu - la contrabas şi bateristul Vlad Popescu - inițiatorul proiectului.

George Natsis, un ultim concert al acestei Stagiuni de Jazz de la Teatrul Act va avea loc miercuri, 12 iunie. Ce veți prezenta publicului de această dată?

De această dată vom prezenta muzică românească, mai exact compoziții chiar ale invitaților noștri. Este vorba despre Sebastian Burneci, Ciprian Pop și Paolo Profeti. Cu Sebastian Burneci și Paolo Profeti am cântat și în ediția trecută, cea din luna mai, tot muzică românească, numai că a fost vorba despre câteva prelucrări ale unor piese pop-rock mai cunoscute, chiar și folk, și conceptul s-a bucurat de mult succes. De aceea, consider că ceea ce se va întâmpla miercuri nu este decât parte a unui proiect mai mare pe care vrem să-l menținem, cel de muzică românească, pentru că văd că muzica românească este apreciată și, la urma urmei, are toate motivele.

Puteți să descrieți profilul muzical al fiecărui invitat, ceea ce-l individualizează prin comparație cu ceilalți?

Pot să-i descriu, însă aș prefera să fie o surpriză pentru cei care vor fi acolo, întrucât piesele lor, noi la repetiție le cântăm și s-ar putea ca unele lucruri să se mai schimbe în funcție de ceea ce ni se pare nouă că sună mai bine. Este vorba de o personalitate colectivă aici, nu doar de personalitatea celui care vine cu propunerile. Pe Paolo Profeti, Sebastian Burneci și pe Ciprian Pop, amatorii de jazz deja îi cunosc din concerte. Acum este însă vorba despre creațiile lor, iar creațiile lor vor fi trecute și prin filtrul întregii orchestre.

Cum sună jazz-ul contemporan al noii generații? Rămâne în datele cunoscute sau este deschizător de noi orizonturi, de noi drumuri?

Sigur că jazzul contemporan al noii generații - mă refer la cei care și cunosc jazz, care au totuși o bază stabilă; toți trei sunt absolvenți de Conservator, sunt oameni care știu despre ce este vorba... la noi acum, în România, este un trend... hai să cântăm jazz, dar asta o spun mulți care habar nu au de ce este jazz-ul de fapt. Sigur că există o bază - nu o poate nimeni înlătura - o bază tehnică, melodică care ține de relațiile armonice, sunt anumite scheme armonice care se respectă, este vorba și despre un dram de cultură în materie. Iar, pe de altă parte, fiecare din ei poate fi un deschizător de drumuri. De ce? Pentru că, cu cât mergem mai jos ca vârstă - și ne referim la tineri muzicieni de jazz - aceștia sigur că vin cu un aer proaspăt, vin cu lucruri personale și, din punctul acesta de vedere, putem să-i considerăm deschizători de drumuri. Însă, această deschidere de drumuri nu poate fi făcută în mod corect, frumos, muzical decât pe o bază deja așezată.

Faceți parte din Trio-ul de bază al Stagiunii de Jazz de la Teatrul Act, și nu numai. Se poate să conturați o privire de ansamblu asupra acestei a IX-a stagiuni, acum spre final - care au fost momentele de vârf, care au fost satisfacțiile, linia generală ?

Față de anii trecuți încercăm să diversificăm cât mai mult repertoriul. De ce ? Pentru că în momentul în care ai nouă, zece ani de stagiune riști să te repeți. Noi avem deja un proiect care se cam repetă în fiecare an, dar el este cerut de public și a devenit o tradiție. Este vorba despre proiectul Michel Petrucciani. În fiecare lună februarie acest proiect este prezent pe scena Teatrului Act. Cum spuneam, am încercat o diversificare, formula nu a mai fost mereu aceeași. Noi am cântat în formulă de trio - pian, bas, tobe sau în cvartet împreună cu un suflător. Acum am avut și formulă cu chitară, fără pian, sau cum va fi miercuri când sunt invitați doi suflători și un chitarist. Anii trecuți am avut trei proiecte împreună cu Nicu Patoi la chitară care vine din zona rock - blues, au fost trei ediții "Pop goes jazz". Am preluat atunci piese pop cunoscute din repertoriul internațional și le-am prelucrat. Ei bine, am extins acest lucru către muzica românescă. Aș spune că noutatea acestei ultime stagiuni o constituie muzica românească și faptul că această muzică a fost apreciată mă bucură foarte mult.