Domnule Cristian Lupeş, aţi preluat de curând funcţia de Director al Filarmonicii de Stat din Sibiu şi aţi adus un suflu nou, o notă personală pe care am remarcat-o deja la concertul de deschidere a stagiunii. Aş spune, o grijă deosebită faţă de public dar şi faţă de instrumentiştii din orchestră, alături de care aţi stat aseară până în ultimele clipe, înainte de concert.

Cum ar putea fi schiţat portretul managerului-prieten al interpreţilor şi al publicului? Ce calităţi trebuie să aibă un astfel de om?

Mai degrabă mă consider coleg, pentru că încerc să îmi construiesc o relaţie în primul rând profesională. Relaţiile formale întotdeauna sunt cele mai eficiente şi eu sunt, desigur, adeptul lor. Cele de prietenie sunt întotdeauna încărcate de emoţie. Iar eu vreau eficienţă. Ţelul meu ca manager este de a creşte calitatea instituţiei, de a aduce cât mai mulţi bani, cât mai mult public, şi asta se face printr-o colaborare cât mai eficientă între noi. Dar această relaţie colegială, formală, nu înseamnă neapărat crispare sau tensiune. Profesionalismul se poate manifesta şi într-un mod relaxat care să sporească eficienţa ulterioară. Am iniţiat deja şi nişte întâlniri cu şefii de partide prin care analizăm concertul serii precedente. Şi dacă detectăm motivele pentru care la un moment dat un grup a excelat, vedem dacă putem să aplicăm ceea ce au făcut ei, şi celorlalte partide. Nu caut neapărat greseala.. cam asta ar fi relaţia mea cu orchestra pe care încerc să o dezvolt.

Mai ales că managerul orchestrei este şi dirijor…!

Da, cei din orchestră ştiu asta pentru că noi colaborăm încă din 2009. Când e nevoie, dacă există vreun dirijor lipsă, eu pot desigur să îi spijin, facând nişte repetiţii pe partide, facând nişte lucruri tehnice. Astfel încerc să le arăt că sunt o parte a colectivului, nu doar un om care decide şi care mai ales poate să realizeze nişte lucruri pe care pot să le propună chiar ei. Care ar fi instrumentele cele mai bune pentru ei, cum am putea îmbunătăţi nişte zone acustice în sală, de exemplu. Şi care ar fi cele mai bune metode de a crea relaţii excelente între membrii orchestrei.

Nu v-am întrebat întâmplător toate aceste lucruri, ci pentru că aseară am ascultat un concert de deschidere de stagiune cu sala arhiplină, Sala Thalia, cu aplauze care au durat minute în şir şi cu personalităţi pe scenă. Cum aţi descrie acest concert de debut de stagiune şi de mandat?

M-am bucurat foarte mult de succesul concertului de aseară, datorat desigur şi repertoriului, s-a cântat Brahms şi Beethoven. Probabil că la toate Filarmonicile din lume, stagiunea care tocmai a început îi este dedicată lui Ludwig van Beethoven. Anul viitor se vor implini 250 de ani de la naşterea compozitorului, deci 2020 va fi an Beethoven. Am avut şi o "vedetă" a dirijatului românesc, pe Horia Andreescu care a prezentat celebra Simfonie a-5-a. În partea întâi a fost Dublul de Brahms.

Am apreciat încă o idee interesantă, aceea de a alătura un maestru al violoncelului, pe Leonid Gorokhov şi o tânără în plină ascensiune, Ioana Goicea, un talent promiţător. Înteleg că urmăriţi şi prezentarea unor tineri deosebiţi în faţa publicului din Sibiu?

Desigur. Iar Ioana şi-a confirmat valoarea prin premiile pe care le are la mai multe concursuri internaţionale, ultimul dintre ele Regina Elisabetha. Evident că avem nevoie să susţinem generaţia de mâine. Până la urmă, dacă nu oferim şanse începătorilor de azi, vom râmâne fără maeştrii de mâine… Am simţit acest lucru şi eu, când eram la început. Îmi amintesc cât de importantă era orice mână întinsă, orice sprijin. Pentru că altfel, e foarte complicat să te dezvolţi de unul singur acasă. Şi vrem, la Sibiu, să creştem calitatea orchestrei, pe de o parte aducând maeştrii dar pe de altă parte, din când în când, să dăm şanse tinerilor.

Stagiunea care începe acum la Sibiu, are un titlu original: "Beethovenescu"-o combinaţie între Beethoven şi Enescu. Defapt un omagiu adus lui Ludwig van Beethoven, aniversat anul viitor dar şi o reamintire a prezenţei din umbră, ca să spun aşa, printre noi, a lui Enescu. Cum a prins contur această idee şi cum îşi pune ea amprenta pe întreaga stagiune?

În stagiunile trecute repertoriul românesc era foarte puţin prezent, din păcate. Şi această alăturare a lui Beethoven cu Enescu, ajungând la această glumă, "Beethovenescu", a avut mai multe motive. În primul rând omagierea lui Beethoven dar şi reamintirea că la început de stagiune, orchestra a participat pentru prima dată în Festivalul Enescu la Bucureşti cu un repertoriu de muzică contemporană şi românească. A fost şi o încercare pentru toată lumea de a conştientiza că muzica românească e importantă. De aceea l-am luat pe Enescu ca simbol al compoziţiei româneşti.

Ştiu că muzica zilelor noastre şi creaţia de azi, cu tot ceea ce aduce ea nou, este foarte apropiată de sufletul d-voastră. Are loc şi muzica contemporană în această stagiune dominată, în cel mai frumos sens al cuvântului, de personalitatea lui Ludwig van Beethoven? Am văzut că apropare în fiecare concert se va cânta ceva din creaţia acestui compozitor.

Da, evident. Vor fi lucrările cele mai relevante ale lui Beethoven şi stagiunea se va încheia cu un spectacol, un show multi-media dedicat lui Beethoven, în colaborare cu Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. În acelaşi timp, există muzică românească, chiar şi muzică nouă în stagiune. Deja în Festivalul Enescu am mers cu lucrări din Muzica Secolului 21, un experiment puţin contestat de publicul mai tradiţionalist din Sibiu, dar primit cu bucurie de publicul tânăr şi chiar cu entuziasm la Bucureşti. Vor fi şi în această stagiune lucrări din muzica românească contemporană. Încercăm să obişnuim treptat publicul şi cu muzica nouă, pentru că altfel ne întoarcem la mersul cu diligenţa până la Viena când există avioane.

Care sunt direcţiile sau capitolele din structura stagiunii şi ce personalităţi veţi aduce?

Aici stagiunea se împarte calendaristic în trei, avem trei trimestre. Am debutat cu Horia Andreescu, cum s-a văzut aseară, apoi avem concertele săptămânale cu câteva vârfuri aşteptate de public cum ar fi Concertul de Crăciun sau Concertul de Anul Nou, acestea sunt concerte vândute de două, trei ori. Apoi ar fi Concertul de 1 decembrie, de Ziua Naţională pe care îl vom face cu muzică românească exclusiv, şi aşteptările mele se îndreaptă spre câţiva dirijori care au venit la Sibiu foarte rar, cum ar fi Horia Andreescu sau vor veni pentru prima dată aici, şi am reuşit să îi conving pe Cristian Mandeal, pe Camil Marinescu, pe Tiberiu Soare. Orchestra va beneficia astfel de sprijinul şi de inspiraţia unor dirijori consacraţi.

Să vorbim puţin şi despre publicul din Sibiu, pe care începeţi să-l cunoaşteţi… şi sunt sigură că i-aţi pregătit nişte modalităţi noi de a-l atrage în sala de concerte, cu atât mai mult cu cât Sibiul este şi un oraş turistic.

Încercăm desigur să ne raportăm şi la zona turistică dar în acelaşi timp, sibienii sunt mari iubitori de artă şi de muzică mai ales. Foarte rar se întâmplă să nu vindem biletele integral, motiv pentru care acum câţiva ani s-a construit o structură în spatele scenei, pentru a suplimenta numărul de locuri. Vrem să ne îndreptăm anumite programe şi spre zona turistică, unele legate de Târgul de Crăciun şi avem o serie de invitaţi dar şi muzicieni din orchestra noastră care vor susţine o serie de concerte camerale, denumite "Concertele Târgului de Crăciun". Aşadar turiştii care vin să se bucure de magia sărbătorilor, vor putea beneficia şi de aceste concerte care se vor desfăşura în mai multe locuri ale Sibiului. Încercăm astfel să reînviem şi tradiţia sibienilor care cântau acasă în duo, trio sau cvartet, iar locurile unde se va cânta sunt relevante pentru Sibiu. Această stagiune camerală se va chema "Camerele Sibiului". La Sibiu se cântă în biserici, se cântă în Muzeul Brukenthal, se cântă în frumoasa sală festivă de la Biblioteca Astra, în Sala Oglinzilor de la Forumul Democrat German. Sunt foarte multe locuri unde se cântă cameral, şi noi avem Sala Mica a Filarmonicii. Chiar şi orchestra va mai ieşi din Sala de concerte în Piaţa Mare a Sibiului sau poate în Muzeul Astra. Mi-ar plăcea să ajungem să cântăm inclusiv la Bâlea Lac!