Domnule Lucian Romașcanu, discut chiar pentru prima oară cu dumneavoastră, prilejul fiind unul fericit pentru Radio România Muzical, care împlinește 25 de ani; și, evident, sunteți invitatul nostru în calitate de Ministru al Culturii. Cu toate acestea, aș începe plecând de la schimbul de mesaje care a precedat această discuție, în care scriați că Radio România Muzical nu este deloc o necunoscută pentru dumneavoastră, că îl mai ascultați. Ține această experiență de vreun interes oficial, de exemplu de faptul că ați fost președinte al Comisiei pentru Cultură și Media din Parlament? M-aș bucura să ne spuneți că nu, că este o obișnuință anterioară.

Nu vreau să vă răpesc bucuria și spun că nu, pentru că este dinainte de a avea orice funcție politică și ține de dorința și bucuria mea de a avea în zonele unde mă aflu un mediu plăcut. Trebuie să recunosc acest lucru, nu sunt format în muzica clasică, nu sunt un cunoscător în detaliu al muzicii clasice, dar sunt zone pe care le agreez; iar atunci sigur că destinația principală este Radio România Muzical și vă felicit, pentru că, înțeleg, vorbind cu unii cunoscători, că arhiva pe care o are Radio România Muzical este rară, chiar la nivel mondial. Și faptul că putem avea acces atât de facil la așa ceva este o mare bucurie și un merit care vi se datorează integral.

Într-adevăr, obiectiv vorbind, Radio România deține cel mai complet fond audio, muzical, cel puțin din perspectiva compozitorilor și interpreților români. Ce vă mai atrage atenția, în sensul pozitiv, când vă gândiți, ca ascultător, amator de muzică clasică, la postul despre care discutăm? Și bineînțeles, vă rugăm să ne spuneți și ce remarci critice aveți, dacă este cazul.

Nu am remarci critice, pentru că nu sunt în măsură să le fac. Sunt sigur că există oameni competenți care pot să vă dea sfaturi pe zona asta. Lucrurile trebuie privite dintr-o perspectivă democratică, în sensul în care arta și cultura, în diversele ei manifestări, sunt destinate tuturor; și întotdeauna, mesajele mele, și din poziția oficială pe care o am acum, și din alte poziții pe care le-am ocupat, către oamenii de cultură, a fost să ne adresăm către toată lumea, pentru că asta a fost menirea inițială a oricărei manifestări artistice. Din păcate, zona cultă a artei, muzica clasică, pictura de la un anumit nivel s-au depărtat, poate prin plasarea de bună voie într-o elită, care a îndepărtat fenomenul artistic de restul lumii. Dacă îi spui unui om acum, haide că mergem pe seară la operă sau hai să vedem o galerie de artă, o să spună: „Nu e de nasul meu!”. Ba nu, este de nasul tuturor și trebuie să creăm punți între fenomenul cultural de orice nivel ar fi el și oameni. Pentru mine, să ascult România Muzical sau România Cultural - eu petrec destul de mult timp când nu sunt la birou, în mașină - este un mod de a-mi umple mediul cu ceva plăcut. Și, până la urmă, acesta este sensul artei, să-ți dea o trăire, să te lase să visezi, iar Radio România Muzical este tipul acesta de partener.

Dumneavoastră aveți o experiență consistentă, în ceea ce privește piața media de la noi. Știți că vorbim despre un domeniu nemilos cu actorii săi. Cum ați interpreta cei 25 de ani pe care îi împlinim, din acest punct de vedere? Înseamnă mult, înseamnă puțin?

Pentru constanța unui post de radio de nișă, până la urmă - și eu îndemn spre democratizarea lui, înseamnă foarte mult și înseamnă dedicația echipei care a creat și arhiva și tot ceea ce se regăsește în playlist-ul dumneavoastră, sperând la mai bine și sperând că ceea ce faceți, și sunt convins de asta, va ajunge la cât mai multă lume. Radio România, în general, are spații care se regăsesc în topul audiențelor. Este misiunea Radio România, cum este și misiunea Televiziunii Naționale, să se adreseze întregului segment de public telespectator sau ascultător, iar partea culturală este un domeniu extrem de important, care nu poate trăi în contextul unei piețe extrem de agresive cum ați spus bine, decât într-o zonă subvenționată de stat. Statul își face datoria față de radio, câteodată mai bine, câteodată mai puțin bine, și Radioul își face, la rândul lui, datoria față de public - așa că, încă o dată, felicitări pentru asta!

În calitate de Ministru al Culturii, sunt sigur că există puncte comune între programul pe care vi-l propuneți în acest mandat și menirea singurului post de muzică clasică de la noi. Dacă am dreptate, care ar fi acele puncte comune?

Radio România, prin diversele canale pe care le gestionează, este primul nostru partener în toate manifestările culturale organizate de Ministerul Culturii - și de ce să nu menționăm cel mai mare eveniment cultural pe care îl produce Ministerul Culturii, Festivalul „Enescu”. Dar nu numai. Opera vă invită și sunteți lângă de fiecare dată, Filarmonica, la fel ș.a.m.d., deci suntem parteneri de termen lung și ne bucurăm că prin intermediul dumneavoastră, nu numai că ajunge la un public mai larg ceea ce se produce în cadrul instituțiilor pe care Ministerul Culturii le patronează, dar se și arhivează spre bucurie viitoare, pentru că acesta este cel mai important lucru - și mi-aș dori să găsim calea necesară să putem susține mai mult.  La nivelul meu, unul din consilierii personali ai Ministrului Culturii se ocupă de relația cu Radio România și cu Televiziunea, pentru că înțelegem această mare responsabilitate bilaterală care există.

Pentru viitor ne dorim ca toți ascultătorii români să beneficieze de recepționarea postului on air, un obiectiv complicat în momentul de față, pentru că legislația nu permite o altă frecvență, cu acoperire națională, pentru instituția Radio România. Dincolo de aceasta, ce-i doriți dumneavoastră postului Radio România Muzical pentru următorii, să spunem, 25 de ani?

În primul rând, pe partea concretă, sigur că există și aveți la îndemână și le folosiți cu succes, de câte ori se întâmplă să mai apară câte ceva, platformele online, există aplicații, sunteți prezenți în foarte multe din platformele agregatoare de conținut radio, deci pe lângă distribuția on air, sigur pe restul canalelor puteți ajunge și acolo unde în on air nu ajungeți. Iar la ceas aniversar, nu pot decât să vă doresc să fiți în continuare partenerul de nădejde al culturii muzicale românești, să transmiteți, dar să și păstrați pentru generațiile viitoare, ceea ce în timpul vieții și, să spunem, în timpul carierei noastre active, se petrece. Tot ce auzim acum să fie disponibil și peste ani de zile - și pentru asta vă urez „La Mulți Ani!”.