În 6 și 8 aprilie, tenorul român de renume mondial, Ștefan Pop, cântă la Opera Națională București în Rigoletto de Giuseppe Verdi.

După o serie de spectacole cu opera Tosca la Opera din Hamburg, reveniți în țară la Opera Națională București cu Rigoletto de Verdi, spectacole mult așteptate de publicul bucureștean. Cred că Ducele de Mantua este unul dintre rolurile pe care le-ați cântat cel mai des.

Dacă este să luăm în considerare faptul că am debutat în 2011 la Seul, iată că sunt 13 ani de când tot cânt acest rol peste tot. Bineînțeles, am avut de nenumărate ori ocazia să cânt alături de Leo Nucci. După cum știți, acum doi ani a dirijat Rigoletto la Taormina Placido Domingo și Rigoletto a fost Leo Nucci. Pun mai mult accent pe fiecare cuvânt, pe fiecare silabă, pe fiecare nuanță scrisă de fapt de Verdi în partitură, cu atât mai mult, cu cât pot să vă dezvălui că stagiunea viitoare,  la Royal Opera House, voi avea  opt spectacole cu Rigoletto, așa că nu vreau să îl las pe ducele de Mantua deoparte. Îmi asum provocarea, de fiecare dată: să fie un duce mai nobil, mai pur, mai nou, mai curajos probabil, nu că ducele n-ar avea mult curaj, dar să fie diferit de fiecare dată, să aibă un parfum în plus, cred că asta este frumusețea până la urma urmei.

Referindu-mă la toată trilogia verdiană, eu am debutat cu Traviata, am făcut Rigoletto, și acuma o să urmeze și Trovatore, nu chiar la anul, dar în viitorul destul de apropiat.

Vin, într-adevăr, de la Hamburg, unde deja am cântat o Tosca unde a fost minunat și mă bucur. După Tosca o să mă întorc pentru o nouă producție cu Luiza Miller, așadar noi debuturi o să fie. În iunie de exemplu, Don Carlo la Staatsoper din Berlin, după care, în toamnă o să debutez Macbeth la Munchen. Luiza Miller, din  nou, la Hamburg peste două stagiuni. La anul o să deschid stagiunea de exemplu, la Teatro del Opera din Roma, care de anul acesta a devenit exact ca și Teatrul Scala, în sensul că ei au fixat o dată, în 27 noiembrie va fi deschiderea stagiunii, transmisie live pe RAI5, RAI3, cu maestrul Michele Mariotti, cu care în februarie am cântat Recviemul de Verdi la Teatro del Opera din Roma. Anul trecut, în festivalul Verdi, am avut ocazia să facem împreună două spectacole cu Recviemul și a fost un vis împlinit. Recviemul de Verdi cred că este cea mai complexă lucrare, total diferită de operă în sine. Pentru mine este cea mai sacră rugăciune și atunci să îl cânți acasă la Verdi a fost mare lucru și pot să spun că am avut cele mai multe critici pozitive.

La Roma voi cânta și Simone Boccanegra. Sunt o grămadă de titluri, de repertoriu divers, dacă e să mă gândesc că acum două săptămâni cântam Norma la Bologna, o nouă producție de succes alături de maestrul Morandi și după Rigoletto de aici de la București o să merg la Genova unde se preconizează aceeași producție de fapt, se va transmite pe RAI5. Anul trecut am avut din nou transmisie pe RAI5 alături de Marina Rebecca și de marele David Livermore, se știe că mai nou la Scala el este topul, o producție specială de Norma, de data aceasta acasă la Bellini, în Catania. Dacă mă apuc să le enumăr pe toate, cred că ne trebuie o oră să vorbim numai despre ce am făcut și ce urmează să fac. E greu, dar nu mă las. Vin și acasă, că despre asta este vorba până la urma urmei.

O carieră fantastică. Spuneți-mi însă, cum vă simțiți pe scena operei bucureștene, în acest Rigoletto, în această montare? Presupun că ați făcut multe montări, unele mai clasice, altele mai moderne.

Toate diferite. Singurul lucru care mă face să zâmbesc de fiecare dată este când aud fraza "la spada s'ei dorme va portami giu", adică să vină să îi ia spada ducelui. Nu e cazul de față, că aici are un pistol ducele. Așa că ce pot să vă spun, eu nu sunt un clasic neapărat convins, dar respect partitura întru totul. Da, montarea este frumoasă, spectacolul e frumos. Este un spectacol, i-aș spune eu, de cinema. S-a lucrat foarte mult la el pentru premieră. Mi-aduc aminte, acum mulți ani de zile. Cu siguranță, fiecare detaliu făcea diferența. Acuma, din cauză că, după cum știți, marele succes Fantoma de la operă, a ținut scena ocupată,  nu am avut ocazia să probez pe scenă nimic, totul va fi totul în premieră pentru mine, dacă vorbim de scenografie. Da, am făcut regie, dar fără scenografie. Așa că o să mă distrez, cum spun eu de fiecare dată, dar nu va fi nici o problemă, că până la urmă, muzica este cea mai importantă înainte de toate, adică, pentru mine, am mai spus-o și rămâne că partitura este sfântă.

Vor fi patru spectacole?

Vor fi patru reprezentații. Eu cânt pe data de 6 și 8 aprilie și chiar invit pe toată lumea să vină la spectacole, pentru că pe 7 și pe 9 cântă Florin Guzgă, așa că aveți doi tenori de excepție. Dacă mai sunt bilete, vă așteptăm pe toți. Pot să vă spun un singur lucru, eu o să cânt pe 6 aprilie, exact cum o să cânt pe la Royal Opera House, nu fac nici un fel de diferență. Dacă tot am venit până la București, chiar o să dau tot ce e mai bun din mine,  plus că este pentru prima dată când cânt Rigoletto la București. Am mai cântat Rigoletto la Iași, anul trecut, unde a fost un succes fulminant și țin să le mulțumesc pe această cale, pentru că de fapt, Rigoletto am cântat o singură dată la Cluj, un spectacol și la Iași și iată-mă, în sfârșit, la București. Știu, trebuia să vin anul trecut, am fost răcit, din păcate. Odată la câțiva ani se întâmplă și chestia asta, dar acum sunt aici, nu sunt răcit, am toate motivele să fac cel mai bun spectacol din stagiunea asta cu Rigoletto și chiar îmi doresc. De aceea am venit de fapt, pentru că afară sunt așa de multe proiecte și nu am prea avut timp de fapt să pun într-o stagiune și Rigoletto. Acum, în Norma, debutul acesta care urmează de Don Carlo, Tosca, anul trecut am cântat trei titluri la Royal Opera House, am debutat Tosca, alături de unica Angela Gheorghiu. O să port întotdeauna Tosca aceasta în suflet. După aceea am fost rechemat să cânt Attila și în toamnă am avut o serie de Boema. La anul o să mă întorc din nou. În ianuarie voi fi din nou pentru Boema, alături de Angela Gheorghiu la Royal Opera House. Sunt multe, destul de legate, cusute cu ață, dar studiul este cel mai important. Și chiar și acum când am fost la Bologna, din perioada de trei săptămâni de repetiții, mi-am rupt trei zile, am cerut permisiunea de la teatru și am mers la Parma să studiez cu pianistul meu, pentru că fără studiu nu poți să faci nimic. 

O veți avea parteneră Gilda, pe Veronica Anușca?

...cu care am cântat o Traviata acum trei ani, dacă nu mă înșel. Ne înțelegem foarte bine. Din păcate, Rigoletto este o operă așa de complexă, dar este scrisă un pic individual pentru fiecare, dacă e s-o luăm așa, în parte. Vizavi de maestrul Morandi, de exemplu, când am făcut cu el Rigoletto la Teatrul San Carlo din Napoli, alături de Nadine Sierra, că tot vorbim de Gilda, în 2014, dacă nu mă înșel, el spunea o chestie foarte interesantă: focusați-vă foarte bine în felul următor -în actul întâi, Gilda, ca energie, în actul doi, Rigoletto și în actul trei, Ducele de Mantua. Asta deja spune că rolul ducelui de Mantua este unul dintre cele mai grele roluri de tenor, pentru că tu intri să cânți din prima. Ai arii, caballetă, plus duet, plus cvartet, de fapt sunt șapte arii. Se spune că rolul ducelui nu este altceva decât un concert de tenor. Îl aștept cu mare drag. Îmi pare rău că avem numai un duet împreună, dar asta este. Cu Rigoletto, ducele  nu are decât scena de la început, nici măcar un duet nu avem împreună. E destul de individuală opera, tocmai de aceea e grea.

Ați cântat până acum în mari teatre lirice. În ce teatru v-ați dori să cântați și nu ați ajuns încă?

Teatrul în care îmi doresc să ajung este bineînțeles Metropolitan Opera, pentru că încă nu am fost în America. A fost la un moment dat o discuție, nu s-a putut, eram eu ocupat. Să sperăm că în viitor, toate când le rânduiește Dumnezeu, pentru că până la urma urmei, toți avem un destin și eu cred că dacă tu ești sincer și faci tot ce îți stă în putință, adică în cazul nostru, să studiezi, până la urmă, destinul este desenat, o să se ajungă și la Metropolitan Opera. Vreau să vă spun că sunt multe teatre în Europa unde am înțeles că nivelul este mult mai ridicat la ora actuală. Nu știu, eu în America încă nu am fost, așa că este un vis neîmplinit America, dacă vreți s-o spunem așa. Dar, pot să vă dezvălui un secret, vizavi de America, anul trecut am înregistrat un CD de Tosca, care urmează să fie lansat curând cu Penthaton, o firmă din America, cu care, în august, la Marseille, voi înregistra primul meu CD solo pe care i-l dedic lui Verdi. Așadar, ducele va fi și pe acest CD.

Interesant acest album, sper să intrăm și noi în posesia lui, să-l difuzăm la Radio România Muzical.

Cu mare drag. Să sperăm.

Pentru că mi-ați spus în ce teatru v-ați dori să cântați, în ce teatru v-a plăcut cel mai mult să cântați? Care a fost acustica cea mai bună, să zicem?

Vizavi de acustică, aici e o poveste foarte lungă, pentru că, știți cum, cariera este, ca să zic așa, sistematic, pe bucăți, pentru că până la urma urmei nu poți să compari Ștefan Pop de astăzi cu Ștefan Pop din 2010. Clar, m-am simțit foarte bine în foarte multe teatre speciale pentru mine. Cu siguranță este Teatrul San Carlo din Napoli, unde am debutat Norma alături de Mariella Devia, că tot veni vorba de Norma, plus teatrul La Fenice di Veneția, unde Mariella a dat Addio alle scene, acum trei ani și tot așa s-a transmis. Adică, în trei ani de zile, voi fi singurul tenor în Italia care este în toate transmisiile de Norma. Interesant, român, nu italian și altfel, recent, unul dintre teatrele mele preferate cu siguranță este Berlinul, pentru că la Berlin acustica este incredibilă și la Londra deși pare mult mai mare, eu m-am simțit foarte bine, nu am avut nici un fel de problemă. Am avut norocul, repet, să fiu alături de Angela Gheorghiu și Marco Armiliato, pentru că cel mai important este dirijorul. Pentru mine la ora actuală este foarte important să fac muzică. Nu mă interesează acute, arii, cum eram mai la început, mai copil, mai visător, nu, pentru că de fapt, muzica este frumosul, muzica în sine. Fiecare notă merită valoarea ei, cum spunea maestrul Santi. Și atunci prefer teatrele unde se lucrează la primul nivel, unde acustica este favorabilă, publicul este extraordinar. De exemplu, am stat aproape două luni la Berlin și am cântat 12 spectacole, 7 cu Boema și 5 cu Madama Butterfly, care aproape fiecare spectacol a fost standing ovation, zic aproape pentru că nu îmi mai amintesc să fi fost vreunul fără standing ovation .

Cu siguranță va fi și la București.

Eu așa sper. Cu mare drag.

Mi-ați vorbit despre o serie de proiecte cu numeroase roluri. Ce rol v-ați dori să-l cântați și nu l-ați cântat până acum, nu ați avut șansa?

Nu aș putea să spun că nu am cântat. De exemplu, mi-ar plăcea foarte mult să reiau Elixirul dragostei și cred că la Hamburg, pentru că a fost așa succes Tosca, am discutat cu agenții mei și cu directorul de acolo, că o să se reia faimoasa producție, pe care am făcut-o de fapt în 2011, dacă nu mă înșel, și este o producție așa de tradițională, îmi amintesc de ea cu mare drag. Am cântat în costumul lui Pavarotti. Aș vrea să refac Elixirul acela, mi-ar da o satisfacție incredibilă.

Altfel pe viitor o să fie Verdi, probabil Il Trovatore. Aștept cu mare drag. Dar nu mă gândesc la Il trovatore, până nu iese bine Don Carlo, deși îl studiez deja de doi ani, pe viitor trebuie să îl cânt și la Dresda, la Berlin, sistematic. Nu fac diferență. Chiar dacă Macbeth îl fac la Munchen, asta nu înseamnă că nu este la fel de important Ducele de Mantua. Pentru mine fiecare notă contează, adică este vorba de energia cântărețului. Dacă te duci și sacrifici din viața ta privată ca să fii într-un oraș, într-un hotel, într-un apartament și mergi la repetiții, publicul care vine și plătește un bilet merită tot ce este bun și eu consider că asta este cel mai important. Tocmai pentru că nu știm niciodată ce ne rezervă viața de mâne și atunci prefer să dau tot ce este mai bun de fiecare dată.

Dintre partenerii/partenerele, desigur în afartă de Angela Gheorghiu cu care ați cântat, care v-a rămas cel mai mult la suflet?

În afară de Angela Gheorghiu și Mariella Devia, Marina Rebecca a fost o experiență superbă. Aștept cu mare drag să mă revăd cu Sonia Yoncheva la anul să fac Madama Butterfly tot la Staatsoper Berlin. Împreună avem cinci spectacole. Îmi plac oamenii sinceri, de calitate, care chiar se sacrifică pentru meseria aceasta.

De la cel dirijor ați învățat cel mai mult?

Fără doar și poate de la maestrul Nello Santi, am lucrat la Norma de la Teatrul San Carlo, după aceea la Veneția, Traviata, Rigoletto și da, aș putea să spun că de la el am luat cel mai mult. Totodată am avut de învățat de la Daniel Oren, de exemplu sau ca să nu mai spun, dacă vorbim strict de Ducele de Mantua de la maestrul Pappano, pentru că vara trecută sau acum doi ani, am fost la Berlin și am lucrat pentru patru zile rolul ducelui de Mantua, pe care o să-l cânt la toamnă, la Royal House, tocmai pentru că maestrul Pappano era super-mulțumit.