Sunteți la prima ediție a Festivalului Enescu, în calitate de conducător al festivalului. Este ceva ce nu ați reușit, ce v-ați fi dorit?

Ce mi-aș fi dorit este să reușesc să transform puțin mai mult infrastructura necesară în spatele unui concert de succes, pentru că încă ne lovim, din păcate, de o neînțelegere a lucrurilor care sunt necesare pentru ca un concert să aibă un succes enorm. Sunt artiști extraordinari care vin în România. Este o muzică superbă care se cântă și e dificil, pentru că fiecare artist care vine se gândește că are o idee foarte importantă pentru noi, iar ideea este: de ce nu construiți o sală nouă de concert?

V-am văzut la conferința de presă din deschiderea festivalului lângă primar și lângă ministrul culturii. Cred că este al peste 20-lea ministru al culturii care tot promite o sală de concert și al nu știu câtelea primar, care la fel. V-au promis și dumneavoastră?

Sigur.

La promisiuni, oamenii politici sunt foarte ...

Nu cred că promisiunile sunt false. Realitatea adevărului este că încă nu s-a găsit modalitatea în care să se poată îndeplini acele promisiuni.

Este vorba de bani sau este vorba de alte probleme?

Nu cred că este vorba de bani. Este vorba de o importanță care nu se înțelege. De exemplu, un lucru foarte interesant: ce s-ar întâmpla dacă aerul condiționat n-ar mai funcționa în nici o clădire de guvern? Oare cât de repede s-ar repara această problemă? Pentru că este un lucru de care noi ne lovim la Sala Palatului. Este un sistem învechit, este o problemă, nu se poate aprinde tot timpul, dar acest lucru este un lucru, dacă nu ești acolo, dacă nu lucrezi acolo în fiecare zi, nu ți se pare o prioritate.

N-ați reușit să o aduceți pe doamna ministru al culturii la repetiție să reziste.

Mi-aș dori foarte mult să fac acest lucru. Nu ține numai de ea acest lucru. Trebuie înțeles. De aceea, nu mă refer la o persoană, mă refer la o infrastructură completă care să ajungă la nivelul performanței festivalului Enescu.

Ce credeți că ar determina omul politic român, contemporan să și acționeze? S-au construit stadioane în București. Multe. Multe și multe scandaluri legate de acele stadioane, pentru că au fost impuse de un campionat european de tineret și au zis că "până în data de...  să aveți aceste stadioane". Noi, totuși, avem 26 de ediții de festival unde vin cele mai importante nume din arta interpretativă mondială.

Sincer să fiu, dacă aș avea răspunsul la această întrebare, s-ar fi făcut deja. Dar nu cred că există un răspuns simplu. Mă zbat continuu ca să putem să aducem o infrastructură și o sală de concerte care să fie demnă de Festivalul Enescu, pentru că la ora actuală, ce creăm noi, ceea ce aduc artiștii care vin, calitatea la superlativ care există în festival se diminuează foarte mult de locul în care este prezentată. Este necesar acest lucru, pentru că ce îmi doresc ca oamenii să înțeleagă și poate chiar politicienii să înțeleagă acest lucru, impactul unei infrastructuri culturale transformă un oraș, transformă o țară. O transformă, nu pentru că muzica în sine o transformă, nu. Din punct de vedere economic, din punct de vedere al turismului, transformă absolut totul. Exemple sunt enorm de multe.

Chiar lângă noi, la Budapesta.

Chiar lângă noi, la Budapesta. Ce s-a întâmplat la Hamburg cu Elbphilharmonie. S-a creat o bijuterie de sală de concerte, care a atras atât de mulți oameni, încât acele 800 de milioane de Euro care s-au cheltuit pentru a construi sala, demult s-au returnat orașului, demult a transformat orașul. Îmi spuneau prezentatorii de concerte...

Pentru că nu înseamnă numai bilete, înseamnă și cazări, înseamnă și restaurante, înseamnă și magazine care se deschid în jurul lui, înseamnă și magazine de muzică.

Exact. Și are un impact în care vizibilitatea acelui loc, vizibilitatea orașului, vizibilitatea țării devine un punct forte, pentru că ai ceva ce să arăți lumii. Iar noi, cel puțin din afara României nu sunt foarte multe branduri ale României care să atragă oamenii să vină în România. Festivalul Enescu este chiar punctul cel mai important care România îl poate prezenta unei societăți globale, în care oamenii să spună: ah, îmi doresc și eu să mă duc acolo să experimentez. Dar dacă ei vin aici să asculte Filarmonica din Viena într-o sală de concerte care nu este la nivelul cum trebuie, atunci se duc la Salzburg, pentru că oameni care vor să asculte filarmonica din Viena vor fi întotdeauna, dar dacă sala de concerte pe care noi o oferim nu este la standardul orchestrei, vor alege să meargă la Salzburg.

Sunteți la prima ediție a Festivalului Enescu, în calitate de conducător al festivalului. Din punct de vedere muzical aveți vreun regret? A fost vreun artist pe care nu l-ați adus? Au fost și critici. Sunt soliști români, nemulțumiți că nu au fost invitați în actuala ediție.

Sunt mult mai mulți artiști care mi-aș fi dorit să participe. Festivalul este deja destul lung, patru săptămâni. Sunt cinci concerte, câteodată în aceeași zi și am decis că festivalul Enescu, vizavi de artiștii români este un festival care să atragă și să arate și României un lucru inedit, un lucru care nu se poate găsi în România. Cred că ar trebui un festival al artiștilor români. Da, cred acest lucru.

Nu ar fi o enclavizare? Pentru că pe Enescu și pe compozitorii români îi aduceți într-un context internațional. Dacă ar fi un festival numai al artiștilor români, ar fi noi între noi.

Dar îi aduc într-un context al festivalului, pentru că Enescu și spun acest lucru cu durere în suflet, nu se cântă în România. Enescu nu se interpretează destul în România, în afara festivalului. De aceea festivalul face un accent atât de important pe muzica lui Enescu. Care orchestre din România interpretează simfoniile lui Enescu în fiecare stagiune? Vă spun cu durere în suflet acest lucru. Eu le dirijez în afara României, dar orchestrele din România nu îl cântă pe Enescu în același fel. Artiștii români cântă, dar muzica lui Enescu necesită festivalul Enescu pentru a fi interpretată în România. Încă necesită festivalul. De aceea cred că s-ar putea crea un festival în care artiștii din România să fie arătați publicului, dar din cauză că ei cântă în România foarte des am considerat că este foarte necesar, într-un festival cum este festivalul Enescu, care este de o amploare internațională să aducem ceea ce nu există aici, să aducem publicului din România este responsabilitatea mea ca și director artistic, să aduc publicului ceva care să-și dorească să vadă, să meargă la concert și să vadă. N-am absolut nimic artistic împotriva artiștilor din România, nu este un joc al meu personal.

Cu mulți ați colaborat.

Și colaborez. Am colaborat foarte mult cu artiști din România, dar cum ar fi să fiu eu un cumpărător de bilete, care plătesc un preț, nu micuț, dar plătesc un preț bun să mă duc să văd o orchestră sau să mă duc să văd un artist, pe care pot să aștept două luni de zile și să-i văd la București.

La un sfert din preț.

Exact. Este un lucru la care mă gândesc foarte profund și de aceea am responsabilitatea de a crea un eveniment, a pune cultura într-un eveniment și într-un context internațional, în care să atragă cât mai mulți oameni și să fie cât mai inedit. Chiar dacă noi astăzi nu vedem care este beneficiul unui concert, beneficiul unui festival, pentru copiii noștri, pentru generația următoare este necesar să investim în acest lucru. Cât de multe sunt lucrurile de care noi suferim astăzi pentru că acum 30-40-50 de ani alți oamenii au luat decizii greșite pentru direcția României. Sunt încă multe lucruri pentru care noi suferim azi. Eu nu vreau să mi se spună același lucru și copiii mei să-mi spună: dar tu de ce n-ai făcut mai mult? Pentru că niciodată, investiția în cultură n-a fost o investiție populară, n-a fost o apreciere în care toată lumea să spună: a, sigur, în cultură, în muzică trebuie investit. Este o decizie dificilă, dar este o decizie care este absolut necesară.

Singurul politician care a apărat cultura deschis a fost Churchill, care a zis: dacă tăiem de la cultură, atunci pentru ce ne luptăm?

Exact. Să știți că asta este o luptă în toată lumea, nu este numai în România, pentru că aceste discuții și aceste întrebări sunt peste tot în lume. Uitați-vă ce se întâmplă în Germania, în Franța, în care discuțiile de a elimina orchestre, de a elimina fonduri pentru orchestre sunt tot mai aprinse, se cere tot mai mult acest lucru, iar lupta mea este pentru beneficiile culturii. Nu se văd de azi pe mâine. Nu este atât de ușor cum vezi, am cumpărat o înghețată astăzi și mi-a plăcut mănânc. Nu este atât de ușor. Este o investiție pe durată lungă. De aceea am introdus și ideea conceptului de un public tânăr să vină și să se obișnuiască cu ideea de a veni la Festivalul Enescu, de a veni la concert, pentru că este o investiție pe durată lungă. Festivalul Gabriel în California este în mijlocul acestor păduri cu copaci care sunt, unii din ei, de 2000 de ani. Un copac de 2000 de ani te învață că, de fapt, ceea ce faci tu astăzi este foarte important în 1000 de ani. Și cum ai crescut astăzi este foarte important în societatea de mâine. Ceea ce oferim noi prin festivalul Enescu întotdeauna va fi de o calitate extraordinară. Este responsabilitatea mea, ne ocupăm de acest lucru. Îmi doresc ca publicul să aibă încrederea în faptul că în momentul în care vor intra în sala de concert va fi o experiență de neuitat.