Iubesc foarte mult România, este una dintre cele mai încântătoare țări, cu o istorie bogată. George Enescu este, cu siguranță, un mare compozitor și este minunat faptul că organizați un întreg festival în amintirea acestuia. Mă bucur de fiecare dată când am ocazia să mă întorc în România, iar faptul că vom interpreta o lucrare compusă de însuși Enescu, face ca această experiență să fie și mai frumoasă.

Cum vedeți evoluția Festivalului Internațional "George Enescu" pe parcursul acestui deceniu?

Festivalul "George Enescu" s-a dezvoltat încă de la început într-un mod impresionant. Apreciez faptul că s-a păstrat ideea de a integra lucrări semnate de George Enescu în programele propuse. Este fantastic faptul că, prin intermediul acestui festival, unele dintre cele mai bune orchestre din lume și interpreți de renume ajung în București, România. Din punctul meu de vedere, tot acest parcurs al Festivalul Internațional "George Enescu" îl plasează în rândul celor mai bune astfel de proiecte din spațiul cultural european.

Ultimii ani au adus o pandemie și un război, evenimente care ne-au marcat pe fiecare într-o oarecare măsură. Care credeți că este rolul culturii, în special al muzicii clasice, în vremurile noastre?

Muzica este un cel mai accesibil limbaj la nivel universal, ea poate aduce foarte multă bucurie și emoție în viața noastră. Muzica clasică nu va muri niciodată, așa cred. Celor care înțeleg și ascultă muzică clasică, aceasta le îmbogățește și le transformă viața. După ce ascultă o lucrare sau după ce ies din sala de concerte, ei reușesc să înțeleagă oamenii și viața la un nivel mult mai profund.

Deci dumneavoastră simțiți că prin intermediul muzicii clasice, putem schimba lumea în care trăim.

Absolut! Muzica are putere expresivă, o forță care-ți poate schimba viața. În zilele noastre, când tehnologia a devenit o prioritate, oamenii au nevoie de ceva care să se adreseze sufletului, iar muzica clasică se adresează sufletului și întregii ființe. Consider că este cu adevărat necesar ca oamenii și în special tinerii, să se familiarizeze cu muzica clasică a marilor noștri compozitori, pentru că ea le poate schimba viața.

Cred că este prima dată când dirijați pe scena Ateneului Român, un simbol pentru București, pentru România. Cunoașteți această sală?

Cred că da (n.r. este prima dată), este o sală frumoasă și abia aștept să cânt acolo cu Orchestra Filarmonică Cehă, bineînțeles.

Spuneați într-un interviu mai vechi faptul că vă place să-i priviți pe membrii orchestrei ca pe partenerii dumneavoastră. În cadrul festivalului veți dirija Orchestra Filarmonică Cehă, o orchestră cu care colaborați adesea. Ați lansat și un CD împreună. Cum ați putea descrie "parteneriatul" cu acest ansamblu?

"Parteneriatul" meu cu Orchestra Filarmonică Cehă a început cu mult timp în urmă și am fost dintotdeauna impresionat de modul în care sună acest ansamblu, ceea ce m-a motivat să merg în Praga și si lucrez cu el. Programul pe care urmează să-l prezentăm este unul special, care include lucrări de Dessner, Dvořák, Enescu, Beethoven și Ceaikovski. Așteptăm cu drag să prezentăm această muzică publicului minunat din București.

Veți dirija poemul simfonic "Vox Maris" de George Enescu. Ce ne puteți spune despre această lucrare?

Cred că este o lucrare foarte frumoasă și bine construită, cu atenție la detalii și cu o instrumentație bogată. Este o lucrare extraordinară și mă bucură foarte mult faptul că o pot dirija într-un oraș în care un festival este dedicat acestui mare compozitor.

În programul pe care-l propuneți la Ateneul Român se regăsește, de asemenea, o fantezie după opera "Rusalka" de Antonín Dvořák, al cărei aranjament vă aparține. Nu este prima oară când alegeți fragmente din opere, cărora le creați un nou aranjament. Este aceasta o dovadă a interesului dumneavoastră special pentru genul de operă?

Este adevărat faptul că sunt foarte atras de genul de operă. tocmai din acest motiv îmi doresc să aduc această muzică în sala de concerte. Opera "Rusalka", deși este una dintre cele mai frumoase creații ale compozitorului Antonin Dvorak, este mai puțin cunoscută. Acesta este motivul pentru care am vrut să o aduc în fața publicului, iar faptul că va fi interpretată de Orchestra Filarmonică Cehă, cred că va face ca experiența să fie și mai specială pentru public.

Ne puteți vorbi despre celelalte lucrări incluse în programul celor două concerte pe care le veți susține la Ateneul Român?

Lucrarea semnată de Dessner este de asemenea specială, știu că orchestra a mai abordat-o în trecut și aștept cu nerăbdare să o interpretăm cu surorile Labèque în București. Urmează, bineînțeles, Simfonia I de Beethoven, care evocă spiritul său revoluționar și Simfonia a 5-a de Ceaikovski, una dintre cele mai cunoscute simfonii și o lucrare ce-mi place foarte mult. O percep ca pe un poem sonor, deoarece exprimă foarte mult sentiment. Prezintă o expresivitate enormă, mai ales în a doua parte - celebrul solo de corn, sau în ultima parte- muzica populară rusă. Eu văd acest final al simfoniei ca pe un triumf personal al omului. Ar putea fi vorba chiar de Ceaikovski însuși. Sunt foarte încântat de acest repertoriu.

În cadrul emisiunilor transmise pe postul nostru, colegii mei vorbeau despre dedicarea de care dați dovadă când vine vorba de studiul partiturilor și despre noile înțelesuri pe care le descoperiți în lucrări ce au fost interpretate de sute de ori înainte. La ce sunteți atent când descifrați o partitură?

Cred că este foarte important să căutăm în partitură elementele care nu au fost descoperite încă. Este posibil să descoperi noi înțelesuri chiar și atunci când citești o partitură pe care ai interpretat-o în trecut de sute de ori. Pentru mine este important să mă apropii cât mai mult de intenția compozitorului. Nu este simplu, mi-aș dori să pot vorbi direct cu Ceaikovski sau Dvorak, Beethoven și alții și să aflu ce au vrut să ne transmită prin lucrările lor. Acesta este motivul pentru care intru atât de mult în detalii și caut fiecare nuanță din textul muzical.

Ați dirijat una dintre cele mai bune orchestre din lume. Care considerați că este diferența între o orchestră bună și una extraordinară?

Aș spune că, în primul rând, este nevoie de muzicieni foarte buni. În zilele noastre, orchestrele sunt formate din muzicieni bine pregătiți și cu un standard foarte bun. Din acest punct de vedere, nicicând nu a fost mai bine decât este astăzi. Totuși, o sută de muzicieni extraordinari la un loc, nu formează neapărat o orchestră extraordinară. Cred că secretul este dezvoltarea unei unități - aceeași înțelegere a mesajului, aceeași interpretare. La fel se întâmplă și cu o echipă de fotbal - dacă ai unsprezece jucători fantastici, asta nu înseamnă că vei câștiga Liga Campionilor. Este nevoie de un sistem care trebuie respectat de toți, astfel încât să obții rezultatul dorit. Acest lucru este valabil și în lumea orchestrelor. Membrii ansamblului trebuie să aibă, de exemplu, aceeași înțelegere asupra nuanțelor ce sunt ascunse sau scrise pe partitură. Nu este ușor, dar este ceea ce face ca o orchestră să fie de primă clasă.

Cum ar trebui să fie dirijorul unei astfel de orchestre?

Cred că repetițiile sunt cele mai importante. Când lucrezi cu orchestra trebuie să identifici cu exactitate care sunt greșelile și care sunt elementele pe care vrei să le schimbi. Asta înseamnă că trebuie să ai o opinie clară, o înțelegere exactă a muzicii în minte. Trebuie să fii lider. Un lider trebuie să știe unde vrea să ajungă și cum poate crea cel mai bun rezultat. Mișcările brațelor și gesturile sunt, de asemenea, foarte importante. Muzicienii trebuie să poată cânta cu ușurință la gestul dirijorului, în tempo-ul pe care acesta îl propune. Dacă dirijorul consideră că un fragment poate fi îmbunătățit, acesta trebuie să repete împreună cu orchestra până când obține cel mai bun rezultat posibil. Mai este un lucru pe care-l consider foarte important - dacă altădată dirijorul era, mai mult sau mai puțin, un dictator, în zilele noastre, orchestrele sunt formate din muzicieni atât de bine pregătiți, încât consider că este potrivit ca dirijorul să-i trateze ca pe colegi, prieteni. Eu nu-mi doresc ca muzicienii care stau în fața mea să simtă frică, deoarece acest sentiment nu ne va permite să ajungem la un rezultat fantastic.

Care este filosofia dumneavoastră de viață ca muzician?

Muzica este viața mea, este conectată cu activitățile mele zilnice și, cu sau fără voia mea, experiențele din viața de zi cu zi influențează activitatea mea muzicală. Nu pot separa muzica de viață, simt că muzica face parte din ADN-ul nostru, parte din mine.

Noul album ce a fost lansat cu câteva zile în urmă conține Simfonia a 5-a de Ceaikovski, pe care o veți dirija și la Ateneul Român, împreună cu cinci piese compuse de Ervin Schulhoff. Oferiți-ne câteva informații despre acest CD.

Simfonia a 5-a de Ceaikovski este o lucrare monumentală de o mare importanță. Este, de asemenea, prima lucrare pe care am dirijat-o alături de Orchestra Simfonică Pittsburgh, în anul 2006. Cealaltă piesă care se află pe CD, Schulhoff, nu este cunoscută, deoarece este compusă de Thomas Ely împreună cu mine. Aranjamentul este realizat după un cvartet de coarde, pe care l-am auzit într-un concert al Cvartetului "Claren" din Pittsburgh. Când l-am auzit, m-am gândit că trebuie să-i fac un aranjament care să sune orchestral. Aveam deja în minte ce fel de instrumente voi folosi, așa că, iată rezultatul. Albumul cuprinde cinci piese de caracter ale lui Erwin Schulhoff, care, din păcate, a fost trimis într-un lagăr nazist și a murit acolo la începutul anilor 1940. Veți simți în aceste piese ironie și sarcasm uneori. Această asociere între lucrările celebre ale lui Ceaikovski și aranjamentele necunoscute până acum, după piesele lui Erwin Schulhoff face ca CD-ul să fie unul special.

Asociați adesea în CD-urile dumneavoastră lucrări clasice/romantice cu lucrări contemporane. De ce este important pentru dumneavoastră să promovați muzica contemporană?

În trecut, aproape fiecare program cuprindea o lucrare nouă, contemporană. Eu sunt foarte dornic să promovez compozitorii moderni ai timpului nostru, deoarece consider că muzica lor evocă sensul timpurilor pe care le trăim. Cred că este foarte important să sprijinim compozitorii care scriu pentru timpul nostru, pentru publicul concertelor din zilele noastre. Este adevărat că muzica modernă nu este mereu accesibilă, ea poate fi mai disonantă, sau mai puțin disonantă, armonioasă sau mai puțin armonioasă și așa mai departe.

Dar chiar și așa, cred că trebuie să le dăm șansa compozitorilor noștri să creeze muzică care să atingă inima oamenilor.

Care sunt următoarele proiecte în care vă veți implica și despre care ați vrea să ne povestiți puțin?

Întotdeauna aștept cu nerăbdare următorul concert. Urmează un turneu cu Orchestra Simfonică din Pittsburg, după care vom face o nouă înregistrare. De asemenea, cu ocazia aniversării a 200 de ani de la nașterea compozitorului Anton Bruckner, voi dirija simfoniile sale, iar pentru mine, ca austriac, este un eveniment foarte important. Sunt recunoscător pentru că am șansa de a crea muzică în diferite părți ale lumii, într-un mediu cultural sănătos.

Care credeți că este rolul muzicii în societatea de astăzi?

Muzica ar trebui să joace un rol important și mă îngrijorează faptul că în unele școli această disciplină se predă din ce în ce mai puțin. Astfel, tinerii cresc fără să știe cine este Beethoven, cine este Enescu, Mahler, etc. și pierd o parte din istoria noastră culturală. Consider că muzica are puterea de a cultiva societatea și aduce oamenii împreună. Muzica te face un om mai bun. Sper ca politicienii și cei care sunt responsabili de educația tinerilor să înțeleagă rolul important al muzicii și să-i încurazeje să descopere puterea acesteia. Acesta este, în opinia mea, un factor important al sănătății societății noastre.