Violonistul Vlad Stănculeasa revine în România pentru un concert susţinut alături de Orchestra Simfonică București dirijată de Delyana Lazarova. Parte a agendei Festivalului Internaţional "George Enescu", concertul are loc la Sala Radio, duminică 10 septembrie 2023.

Festivalul Internațional "George Enescu" vă prilejuiește revenirea pe scena Sălii Radio. Cum ați primit această invitație?

Cu mare, mare drag. Sunt de fiecare dată onorat să fac parte din acest festival care, deja, este un eveniment recunoscut la nivel mondial, poate cel mai bogat festival din lume prin prezența unor artiști extraordinari. Iar eu, să fac parte din această constelație, sunt foarte, foarte bucuros și onorat. Și, bineînțeles, Bucureștiul e încă acasă, așa că o parte din mine se bucură și la nivel personal.

În ceea ce privește Orchestra Simfonică București și, respectiv, dirijoarea Delyana Lazarova, ați mai colaborat anterior?

Nu. Este pentru prima oară și cu Orchestra Simfonică din București, și cu Lazarova. Tocmai am terminat prima repetiție. Am lucrat foarte bine, în detaliu... mâine continuăm și cred că o să fie un concert reușit.

Veți interpreta Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Bartók, o partitură cu o poveste interesantă - dedicată de autor unei violoniste de care era îndrăgostit, dar pentru că sentimentul nu era reciproc, concertul a fost respins de destinatară, iar prima audiție a acestuia a avut loc după ce cei doi nu au mai fost în viață. Două secțiuni similare cu o rapsodie, cea de-a doua fiind considerată de unii muzicologi drept un autoportret al compozitorului. Cum vedeți dumneavoastră această partitură și ce ați descoperit în ea în timpul studiului?

Da, este o poveste foarte interesantă și mă face să zâmbesc pentru că, din ce percep eu după ce am studiat, este adevărat că prima parte este o declarație de dragoste imensă și foarte bogată, foarte intimă, foarte sensibilă. Pe când, se pare că... eu așa am înțeles din anumite surse... se pare că în momentul în care a început să scrie partea a doua el ar fi știut că declarația de dragoste este totuși respinsă. Deci, putem să găsim și un anumit sens în allegro-ul acesta giocoso, un pic ironic de multe ori... poate există o conexiune între refuzul doamnei și ironia din partea a doua. Bineînțeles, momentele în care se schimbă caracterul, de la ironie la pasiune și la sensibilitate din nou, cred că sunt un pic conectate, legate de ce ați spus dumneavoastră, ca un autoportret. Am impresia că Bartók se uită înlăuntrul lui și regretele sunt acolo, emoția este acolo, dar, bineînțeles, are și cumva curajul de a fi ironic în fața acestei situații. Punctul culminant mi se pare, în partea a doua, că iubirea totuși rămâne acolo, undeva, probabil platonică și declarația stă în picioare. Și, probabil așa cum știm cu toții, dragostea ne aparține, este a noastră în momentul în care o simțim, așa că chiar dacă răspunsul a fost negativ din partea doamnei, dragostea rămâne acolo. Cel puțin așa simt eu povestea piesei. Oricum, este foarte, foarte plastică, foarte sugestivă și sunt îndrăgostit de piesa asta.

Pentru stagiunea care începe în această toamnă aveți deja alte angajamente pentru concerte în România?

Am un angajament în ianuarie, împreună cu Filarmonica "Oltenia" din Craiova, unde voi cânta Prokofiev, Concertul nr. 2 în sol minor și, deocamdată, atât în România. Sper să pot reveni cât de curând, mi-ar face mare plăcere, și la București. Cam astea sunt planurile pentru stagiunea următoare în România.

Raportându-ne la un interviu acordat postului nostru de radio în 2019, ce s-a mai schimbat în viața dumneavoastră profesională? Sunteți în continuare concertmaestru al Orchestrei Simfonice din Barcelona precum și al Orchestrei Festivalului "Menuhin", iar până de curând ați fost concertmaestru și la Basel?

Exact. Povestea cu orchestra din Basel s-a terminat anul trecut, în luna mai, iar acum m-am întors la Barcelona. Aș putea să adaug că sunt foarte bucuros pentru că am câștigat și postul de profesor la Conservatorul Superior din Barcelona, ceea ce îmi dă foarte multă satisfacție. E un moment foarte important pentru mine pentru că sunt foarte atașat de profesorat și mi-ar plăcea să pot să investesc și mai mult timp în direcția asta.

Chiar, cum reușiți să vă împărțiți încât să susțineți toate aceste activități?

În orchestra de la Barcelona, fiind concertmaestru, nu trebuie să cânt în fiecare săptămână. Deci, acolo este o foarte bună ocazie pentru a-mi revedea studenții. Și chiar și în timpul săptămânii am foarte mare noroc pentru că școala și filarmonica sunt, practic, în aceeași clădire. Așadar, logistic este foarte ușor. Cu orchestra din Gstaad se întâmplă doar vara, în luna august; avem trei săptămâni pe an și sunt în perioada vacanțelor.

Cea a Festivalului Menuhin...

Da, cea a Festivalului Menuhin, exact. Și aș putea să menționez că academia pe care am creat-o împreună cu soția mea, Natalie Dentini...

...Academia și Festivalul NUME din Italia! Chiar voiam să vă întreb, continuați și acolo să fiți director artistic? Ce ne puteți spune despre activitatea curentă a acestora și în ce măsură sunt implicați și muzicieni români?

Mergem înainte cu foarte mult avânt. Avem un nivel extraordinar de studenți care se înscriu în academia noastră. Este, de fapt, un masterclass care se întâmplă o dată pe an, pe o perioadă de o săptămână. Ei primesc lecții de vioară, violă și violoncel - individuale - și pe durata săptămânii au ocazia să cânte și în grupuri de muzică de cameră împreună cu profesorii. La sfârșitul săptămânii se fac concerte unde ei cântă și solo și muzică de cameră împreună pe scenă cu profesorii. După cum spuneam, un nivel extraordinar, pentru că tot ce le oferim lor este absolut gratis. Avem marea șansă să putem să oferim asta datorită sponsorilor pe care-i avem. Am avut înscrieri de la muzicieni români; am reușit să avem doar la vioară un participant care era pasiv, doar a asistat la cursuri și a ascultat în permanență. După cum spuneam, nivelul este extraordinar de înalt. Anul acesta am avut aproape 300 de înscrieri și avem 6 locuri la vioară, 3 la violă și 3 la violoncel. Selecția este foarte dură și este din ce în ce mai greu să decidem, până la urmă, cine va veni alături de noi. Pot să menționez că am avut și invitați extraordinari, pentru că ne place să putem invita artiști internaționali consacrați care să poată să vină să cânte în recital. Și aici, în partea de festival a academiei, artiștii aceștia vin, cântă și dau și ei un masterclass. Am avut artiști precum Steven Isserlis, Augustin Hadelich, Stella Chen, Alban Gergardt. Anul viitor, contăm deja pe prezența violistei Tabea Zimmermann. Deci, mergem înainte cu mare anvergură, cred eu.

Cum arată stagiunea 2023-2024 în ceea ce vă privește, în afară de ce am vorbit până acum legat de activitatea permanentă de la Barcelona și de cele două evenimente de vară - Festivalul Menuhin și cel din Italia?

Apariția solo de la Craiova, după care urmează o apariție solo importantă la Barcelona alături de orchestra mea, unde voi repeta Concertul de Prokofiev; muzică de cameră împreună cu colegii de la Barcelona și, bineînțeles, studenții de la conservator. Anul acesta încerc să nu mă aglomerez foarte tare. La nivel personal suntem acum în familie completă, cu nou născuta noastră...

Da, să spunem că la ora la care înregistrăm sunteți proaspătul tătic al celui de-al doilea copil, o fetiță. Cum a fost să asistați la naștere și apoi să luați avionul și să veniți la București?

Foarte greu. Am avut foarte mari emoții pentru că, la un moment dat, a existat și riscul că fetița nu se va naște până la concert. Data era stabilită acum 8 zile; deci a avut o întârziere. Dar uite că s-a aranjat totul, totul e bine, i-am lăsat acasă. Nu a fost ușor! Eu cred, și așa simt, că în momentul în care sunt pe scenă am capacitatea de a mă concentra pe ceea ce trebuie să fac și întotdeauna a te conecta la ceea ce muzica îți propune este cea mai bună soluție. E o premieră pentru mine, însă mă bucur să pot să trăiesc asemenea emoții din toate părțile în perioada asta!