Miercuri, 5 iunie, la Sala Radio are loc un concert integral Mozart: violonistul David Grimal va urca pe scenă alături de Orchestra de Cameră Radio în dublă postură de solist și dirijor, muzicienii urmând să ofere publicului Concertele numerele 3, 4 și 5 din creația lui Wolfgang Amadeus Mozart. 

În primul rând, cum au fost repetițiile până acum?

Este prima repetiție, prima dimineață, este foarte plăcut. Ne cunoaștem din ce în ce mai bine, și este din ce în ce mai ușor. Avem mai multă încredere.

Cum vedeți aceste trei Concerte de Mozart? Ar trebui să alcătuiască un întreg? Cum diferă și ce le face să fie potrivite pentru un întreg concert?

Sunt, într-un fel, un întreg, deoarece le-a scris într-un interval scurt de timp, în doar doi ani a scris toate cele cinci concerte, iar ultimele trei sunt aproape consecutive. Deși diferă în privința caracterului și a fanteziei, este o singură lume și au sens într-un concert, deoarece Mozart este un geniu, iar muzica sa este atât de înviorătoare și plină de viață și imaginație, încât este un deliciu să le cânți. Ca urmare a felului în care le cântăm, cu toții vom fi dirijori la finalul concertului, deoarece cu toții știm toată partitura. Eu încerc întotdeauna să mă uit la lună, nu la degetul care îmi arată luna.

Ce anume îl face pe Mozart special, în opinia dumneavoastră?

Este un geniu, în primul rând. Copilăria sa a fost distrusă de tatăl său, iar restul vieții sale a fost distrus de prostia umană. Cu toate acestea, râde în fața lumii și, în același timp, plânge ca un copil și... ne atinge, pentru că este atât de uman, este atât de aproape de noi, într-un fel. Sacrificiul copilăriei nu este un lucru unic, sunt mulți muzicieni care au avut copilăria distrusă de părinți, însă el este probabil simbolul acestui lucru. Nu i-au dat voie să fie copil, deci a fost copil toată viața. Asta e atât de special la el, este în același timp atât de profund, însă doar copiii pot fi atât de profunzi, doar copiii pot avea sentimente adevărate pe care să nu le ascundă, nu au tactici de supraviețuire... este în viață, din plin, și cred că avem nevoie de el, ar trebui să îl cântăm mult mai mult în aceste vremuri.

Simțiți că ne-am depărtat cumva de Mozart?

L-am distrus destul de mult cu orchestrele mari, care l-au cântat foarte romantic. Cred că pentru o vreme l-am pierdut, cred că perioada industrială nu a fost atât de bună pentru el. Am pierdut subtilitatea muzicii sale și bucuria muzicii sale. Probabil că nu am putut-o privi în față, am pierdut modul de a o face, nu am înțeles-o, nu am mai folosit creioanele potrivite, nu am mai pictat-o cum ar fi trebuit pictată, cred eu. Însă, la final, este doar un om care este mai uman decât toți oamenii, iar noi la asta trebuie să ne conectăm.