"Eu sunt foarte recunoscătoare Radioului (şi de foarte mulţi ani)… pentru că este (aş zice) unica sursă de MUZICĂ -MUZICĂ din cele care ne-au rămas în iureşul ăsta de modernitate absolută sau de postmodernitate.

Radioul a rămas pe nişte coordonate de cultură autentică în materie muzicală, ca şi în multe din celelalte materii. Şi aş vrea să spun că, în ceea ce mă priveşte, la Radio am auzit (mi-aduc aminte chiar în timpul războiului) retransmisia de la Bayreuth cu operele wagneriene… că în '36 am ascultat în premieră Oedipe transmis de la Bruxelles. După aceea (a doua oară) de la Paris… că până în zilele noastre ascultam cu plăcere enormă Invitaţiile Eutherpei de duminică… Şi că în continuare Radioul face ceea ce nu izbuteşte să facă Televiziunea. Să mă ierte Televiziunea, dar Radioul ne menţine pe un nivel de cultură care nu face concesii. Şi aş zice că, în materie muzicală (pentru că despre asta vorbim) rămâne la înălţime. La aceeaşi înălţime la care rămâne şi (de pildă) şi în relatarea actualităţilor sau în celelalte diviziuni ale culturii.

Pentru mine, Radio este încă un izvor de bucurie, de învăţătură în continuare; pentru că niciodată nu poţi să spui în muzică (oricât ai fi de stăpânit de arta asta, de oricâtă vreme, de oricâte zeci de ani), niciodată nu poţi spune că eşti "învăţat" în ale muzicii. Rămâne o sursă de bucurie, de învăţătură şi de comunicare. Am sentimentul, în clipa în care ascult muzica dumneavoastră, că sunt pe acelaşi meridian cu cei care au compus-o, cu vremea în care s-a compus şi cu cei cărora muzica li se adresează. Ştim foarte bine că această artă este cea care ne poate uni… Singura care ne poate uni!

De aceea mulţumesc Radioului Român şi îi doresc să rămână mereu pe aceleaşi coordonate de păstrare ale frumuseţii şi adevărului."

Fragment din interviul realizat de Sorina Goia, în 25 octombrie 2000.